Emisiunea de mărci poştale pusă în circulaţie azi, 18 aprilie, este una aniversară şi se intitulează România, 125 de ani în Uniunea
Interparlamentară.
Uniunea Interparlamentară (UIP) este o organizație
internațională înființată de William Randal Cremer (Marea Britanie) și Frédéric
Passy (Franța), sprijiniţi de 28 de parlamentari englezi şi 55 francezi. Prima Conferință Interparlamentară s-a
desfășurat în anul 1889, la Paris, unde au mai participat şi 11 reprezentanți ai altor parlamente din
Europa, America şi Africa, care s-au alăturat iniţiatorilor. Actul fondator al Uniunii Interparlamentare îl
constituie decizia luată în cadrul Conferinţei, la 30 iunie 1889, de a
transforma acest for într-o instituție permanentă. Obiectivul inițial al
organizației a fost arbitrarea conflictelor. În acest sens, UIP a avut un rol
important când a fost creată Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga. De
asemenea, UIP a militat pentru înființarea instituțiilor la nivel
interguvernamental, inclusiv Organizația Națiunilor Unite, la care are statut de
observator permanent.
Parlamentul României a devenit membru al UIP la a treia Conferinţă a Uniunii desfăşurată în noiembrie 1891 la Roma, conform site-ului
Senatului României.
Uniunea Interparlamentară este astăzi o organizaţie la nivel
mondial care reuneşte parlamentele a 170 de state membre şi 11 membri asociaţi,
acţionând în favoarea păcii şi cooperării internaţionale (menţiune pe site-ul Romfilatelia).
Emisiunea de timbre dedicată aderării României, prin Parlamentul său, la UIP se compune dintr-o marcă poştală şi o coliţă dantelată, ambele cu potenţial maximafil bun. Astfel, timbrul (valoare nominală 3 lei) are ca imagine portretul senatorului Vasile Alexandrescu Urechia, cel care a condus delegaţia parlamentară română la Conferinţa din 1891, însoţit de un text explicativ, Drapelul României şi o ramură de laur. Pe timbrul coliţei este reprezentată sigla UIP. Detalii puteţi afla dacă daţi clic aici.
1. Ilustrate maxime "V.A. Urechia".
Vasile Alexandrescu-Urechia (n. 15 februarie 1834, Piatra
Neamţ - m. 22 noiembrie 1901, Bucureşti) a fost membru fondator al Academiei
Române, istoric, scriitor şi om politic aparţinând generaţiei creatoare a
României moderne. După
Unirea Principatelor Urechia a fost numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza
director în cadrul Departamentului Cultelor şi Instrucţiunii Publice din
Moldova, apoi preşedinte al Comitetului de Inspecţiune a Şcoalelor din Iaşi. Începând
cu 1864 s-a mutat la Bucureşti şi a fost numit director general în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, iar până la sfârşitul vieţii va fi profesor
universitar de istorie şi de literatură română la Universitatea din Bucureşti. Din 1866 a intrat în politică, şi în perioada guvernului Ion C. Brătianu a
îndeplinit, pentru doar un an, funcţia de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii
Publice. V.A.Urechia s-a remarcat cel mai bine în domeniul academic,
fiind o personalitate excepţională a culturii române. La 22 aprilie 1866 a fost
printre membrii fondatori ai Societăţii Literare Române, viitoarea Academie
Română. A editat numeroase culegeri de documente şi hrisoave interne şi
externe şi a scris o „Istorie a românilor” în 14 volume (1891 - 1902) şi o
„Istorie a şcoalelor” în 4 volume (1892 - 1901).
 |
Ilustrată maximă "V.A.Urechia" |
 |
Ilustrată maximă "V.A.Urechia, litografie" |
 |
Ilustrată maximă "V.A.Urechia, litografie-verso" |
2. Ilustrată maximă "Drapelul României".
 |
Ilustrată maximă "Drapelul României" |
 |
Ilustrată maximă "Drapelul României"-verso |
3. Ilustrată maximă "Sigla UIP".
 |
Ilustrată maximă "Sigla UIP" |
Să auzim de bine!
Alex M