marți, 3 octombrie 2017

Fructe de pădure pe ilustrate maxime (II)

Într-o postare anterioară am prezentat emisiunea de mărci poștale pusă în circulație la data de 29 septembrie și denumită „Fructe de pădure”, împreună cu ilustratele maxime oficiale (realizate de Romfilatelia). Iată acum și piesele realizate personal. Cărțile poștale ilustrate au fost tipărite la FullColor, București.

1. Ilustrată maximă „Cătina (Hippophaë rhamnoides)”

2. Ilustrată maximă „Păducelul (Crataegus monogyna)”


3. Ilustrată maximă „Măceşul (Rosa canina)”

4. Ilustrată maximă „Fragul (Fragaria vesca)”




Să auzim de bine!
Alex M




sâmbătă, 30 septembrie 2017

Fructe de pădure pe ilustrate maxime (I)

La data de 29 septembrie a fost pusă în circulație emisiunea filatelică „Fructe de pădure”, compusă din patru mărci poștale, un plic prima zi și un set de patru ilustrate maxime. Detalii găsiți aici.

Iată acum ilustratele maxime realizate de Romfilatelia. Acestea se găsesc la magazinele filatelice, la prețul de 66 lei.

1. Cătina (Hippophaë rhamnoides) este un arbust foarte ramificat, spinos, având o culoare albicioasă. Fructele sunt ovoide, cărnoase, cu diametrul de 7-8 mm, de culoare portocalie și cu un sâmbure tare, iar frunzele sunt înguste, de culoare verde-argintiu. Florile, brun-gălbui, sunt mici şi apar în lunile martie - aprilie. Este rezistentă la secetă și geruri și o putem găsi atât in zonele litorale cât și în cele montane însorite. Cătina crește până la 5-6 m înălțime și are nevoie de 4-5 ani pentru dezvoltare. Principala parte folosită în fitoterapie sunt fructele, bogate în vitamina C (de doua ori mai mult decât măceșul și de 10 ori mai mult decât citricele), precum și în alte vitamine (E, K, F, P, complexul B etc). Preparatele pe bază de cătină sunt recomandate în afecţiuni hepatice, oculare, răceli, viroze respiratorii, afecţiuni gastroduodenale, eczeme, surmenaj, ateroscleroză etc.
Ilustrată maximă „Cătina”

2. Păducelul (Crataegus monogyna) este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate şi flori albe-crem sau roz, frumos mirositoare, grupate în buchete. Creşte în toată ţara, mai mult în sud şi în est, din zona de câmpie până în ariile submontane. Este răspândit în liziere, crânguri, tufărişuri, poieni, margini de pădure şi pe versanţii însoriţi, urcând până la altitudinea de 1.400 de metri. În scop medicinal se folosesc florile, frunzele, ramurile şi fructele de păducel. Atât fructele, cât şi florile sunt folosite la prepararea de infuzii, capsule şi tincturi. Produsele din păducel sunt indicate în cazurile de angină pectorală, hipertensiune arterială, nevroze cardiace, insomnii, oboseală, iritabilitate etc.  
Ilustrată maximă „Păducelul”
3. Măceşul (Rosa canina) este un arbust cu înălțimea de 1-5 m. Tulpina este acoperită de țepi mici si ascuțiți în formă de cârlig. Trandafirul sălbatic (cum mai este cunoscut) are frunze penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt roz sau albe, mari și cresc solitare sau grupate câte două sau trei. Fructele au formă elipsoidă și sunt de culoare roșie sau portocaliu închis. Le putem găsi în foarte multe locuri, la marginea drumului, pe pajiști, în fânețe etc. Măceşele se culeg din iunie până în octombrie, apoi se usucă şi se zdrobesc sau se macină pulbere. Măceşele zdrobite sau măcinate se folosesc la prepararea infuziilor, decocturilor, tincturilor sau a extractelor uscate. Măceşul este un excelent vitaminizant natural, fiind bogat în  vitamina C. Preparatele farmaceutice sau alimentare din măceşe sunt indicate în prevenirea şi tratarea răcelilor și a gripei, iar unii autori le recomandã şi în afecţiunile vasculare pentru menţinerea elasticitãţii capilarelor sanguine.

Ilustrată maximă „Măceșul”

4. Fragul (Fragaria vesca) este o specie erbacee perenă, cu înălțimea de până la 25 cm și frunzele așezate la bază, sub formă de rozetă. Tulpina este dreaptă, subțire și firavă, iar florile sunt albe și seamănă cu cele ale măceșului. Fructele sunt cărnoase și zemoase, la început verzi, iar pe măsură ce se coc devin tot mai roșii. Perioada de înflorire este în mai-iunie. Recoltarea frunzelor, pentru ceai, se face primăvara. Fructele se recoltează începând cu luna mai, până în august. Acestea se consumă proaspete sau sub formă de gem ori dulceață. Fragii sunt recomandați pentru tratarea gutei, litiazei renale, afecțiunilor ficatului și splinei. Ceaiul de frunze de fragi poate fi folosit pentru tratarea litiazei biliare, afecțiunilor splinei, hepatitei, diareei, hemoroizilor, afecțiunilor intestinale, astmului. Datorita efectului diuretic, fructele favorizează eliminarea toxinelor din organism fiind utile și în tratamentul unor afecțiuni dermatologice. 
Ilustrată maximă „Fragul”

Despre ilustratele maxime făcute de mine, într-o altă postare.



Să auzim de bine!
Alex M



Flori de cactus pe ilustrate maxime (II)

Clic pentru a vedea partea [I]

5. Ilustrată maximă „Lophocereus schottii forma Monstruosus”

6. Ilustrată maximă „Opuntia aciculata (limba soacrei)”

7. Ilustrată maximă „Coryphantha sulcata (cactusul ananas)”

8. Ilustrată maximă „Echinocactus horizonthalonius (scaunul soacrei)”



Să auzim de bine!
Alex M

vineri, 15 septembrie 2017

Flori de cactus pe ilustrate maxime (I)

Vineri15 septembrie 2017 Romfilatelia a pus în circulație o emisiune de mărci poștale intitulată „Flori de cactus” și compusă din patru timbre (27 lei). Acestea au ca imagini:                                
- Lophocereus schottii forma Monstruosus (timbrul de 3,50 lei);
- Opuntia aciculata (limba soacrei), pe valoarea de 4 lei;
- Coryphantha sulcata (cactusul ananas), pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei;
- Echinocactus horizonthalonius (scaunul soacrei), pe marca poștală de 15 lei.
Emisiunea este completată de  un plic prima zi (61 lei), patru ilustrate maxime (65 lei) și un album (225 lei). Detalii puteți afla aici.

Ilustratele maxime pe care le-am realizat sunt obliterate cu ștampila prima zi a emisiunii, iar cărțile poștale au fost tipărite la FullColor, București.

1. Lophocereus schottii este originar din regiunile de deșert din Mexicul continental, peninsula Baja California și din extremitatea sudică a statului american Arizona. Lophocereus schottii f. Mostruosus este o mutație stabilă genetic, cu nervuri în formă neregulată și umflături asemănătoare cu tuberculii, în lungul tulpinilor. Acestea sunt ascendente, subțiri, au ramuri doar de la bază și, ocazional, mai sus. Unele tulpini ajung la 6 metri, dar ele rămân de obicei mai mici (la 2 la 3 m înălțime). Areolele (mici zone circulare cu limite bine definite, care diferă de țesuturile înconjurătoare) sunt puține și nesemnificative, florile (rareori văzute) sunt roz, iar semințele practic necunoscute.
L. schottii mostruosa, deși este sterilă, continuă să supraviețuiască în sălbăticie. Această formă de creștere apare în cel puțin două areale: pe soluri nisipoase și pe pietrișuri fine. În aceste două locații cactușii pot supraviețui deoarece părți ale tulpinilor se rup periodic și fac rădăcini de-a lungul laturilor, din care cresc noi plante. S
Sursa informațiilor o puteți găsi dând clic aici.
Ilustrată maximă „L. schotti monstruosus

2. Opuntia aciculata, cunoscută și ca limba soacrei, este o plantă dicotidelonată perenă originară din nordul Mexicului și Texas. În ţara noastră este o specie foarte răspândită, în seră sau apartament, fiind un cactus ornamental atractiv. O plantă are mai multe tulpini lungi de 10-20 cm, cu segmente parțial rotunjite la vârf și acoperite cu spini. Florile sunt de culoare galben-auriu, portocaliu sau roșu, cu diametrul de 8-10 cm. Fructul opuntiei poartă numele de chumbo (sau fruct de cactus, smochină chumbo), este acoperit de o coajă groasă, spinoasă cu pulpa bogată în semințe, are formă ovală și este comestibil. Mai multe informații puteți afla pe acest sit.
Ilustrată maximă „Limba soacrei

3. Coryphantha sulcata (Mammilaria sulcata) sau cactusul ananas este o specie cu dimensiuni mici sau medii, de formă globulară. Spinii, de obicei 9-10, de culoare alb-gălbui, sunt aranjați în forma unei stele, în așa fel încât planta pare acoperită cu o dantelă albă. Florile acestei plante apar spre vârful tulpinii, au culoarea galben strălucitor, cu mijloc portocaliu, miros dulceag și pot atinge 6-7,5 cm în diametru. Sursa: Romfilatelia.
Ilustrată maximă „Cactusul ananas

4. Echinocactus horizonthalonius, denumit popular scaunul soacrei, este nativ din sud-vestul Statelor Unite și din nordul Mexicului, unde se găsește în habitatele deșertului Chihuahuan și în deșertul Sonoran. Acest cactus are tulpina gri-verde până la albastru-cenușiu, de formă sferică, semisferică, coloană sau plată care crește încet până la 30 cm înălțime și 15-20 cm în diametru. Corpul este alcătuit din secțiuni curbate care se răsucesc în mod elicoidal . Aceste secțiuni sunt căptușite cu areole purtând 5-10 spini fiecare (în majoritate 8). Florile sunt de culoare roz roz până la purpuriu și au 7-9 cm lățime.
Vedeți aici sursa.
Ilustrată maximă „Scaunul soacrei


Într-un articol viitor voi prezenta și alte ilustrate maxime cu această temă.
Să auzim de bine!
Alex M

joi, 7 septembrie 2017

Prințesa Diana, in memoriam, 20 de ani! Ilustrate maxime.

La 31 august s-au împlinit 20 de ani de la moartea Prințesei Diana, în urma unui accident de maşină. Romfilatelia a comemorat tragica dispariţie a Prinţesei printr-o emisiune de mărci poştale intitulată „Prințesa Diana, in memoriam, 20 de ani”, ce reprezintă un supratipar al emisiunii „Diana – Prinţesă de Wales” din anul 1999. Au fost supratipărite 4.500 de blocuri de câte 4 timbre, având valoarea nominală de 32 de lei. Emisiunea mai cuprinde un plic prima zi.
Blocul de patru timbre al emisiunii

Plicul prima zi al emisiunii

Ștampila prima zi

“Prinţesa inimilor” sau „prinţesa poporului”, aşa cum au denumit-o britanicii, Diana a intrat în istorie atât prin bunătatea și graţia sa, cât şi prin destinul ei tragic. S-a născut la 1 iulie 1961, la Park House, Sandringham, Norfolk, în casa pe care părinţii săi au închiriat-o pe moşia reginei Elisabeta a II-a. După ce tatăl său a dobândit titlul de conte, în 1975, Diana a devenit cunoscută drept Lady Diana Spencer. La numai 20 de ani, a devenit soţia prinţului moştenitor al Marii Britanii, Charles, în vârstă de 33 de ani. Nunta secolului, aşa cum a fost denumită, la vremea respectivă, ceremonia de căsătorie a celor doi, a avut loc la 29 iulie 1981 în Catedrala St Paul. Trei ani mai târziu, Diana era mamă a doi copii, prinţii William şi Henry. Prin atitudinea şi comportamentul ei, tânăra prinţesă a câştigat simpatia britanicilor şi a lumii întregi.
Diana a devenit însă, treptat, nefericită din cauza lipsei de afecţiune a prinţului Charles, iar problemele cuplului au fost mediatizate intens. În august 1996, Diana şi Charles au divorţat, iar ea a primit titlul de prinţesă de Wales, renunţând la cel de "alteţă regală". După despărţirea oficială de Charles (1992), Diana a continuat să promoveze numeroase acţiuni umanitare, cum ar fi activitatatea pentru Crucea Roșie, sprijinirea bolnavilor de SIDA şi campania împotriva minelor anti-personal atrăgând şi mai mult dragostea oamenilor. De altfel, interesul Dianei pentru minele terestre au influențat semnarea, imediat dupa moartea ei, a Tratatului de la Ottawa de interzicere a folosirii minelor anti-personal.
„Prinţesa inimilor” şi-a încheiat viaţa, în mod tragic, la numai 36 de ani.

Ilustrate maxime reprezentând-o pe Prințesa Diana realizate cu timbrele și ștampila prima zi ale acestei emisiuni.

 




 


Să auzim de bine!
Alex M

sâmbătă, 19 august 2017

Pe aici nu se trece! Continuare

Iată alte câteva ilustrate maxime postate în continuarea celor dintr-un articol anterior.

1. Eroina sublocotenent Ecaterina Teodoroiu (1894-1917)


2. Generalul Eremia Grigorescu (1863-1919)

3. Mausoleul de la Mărășești. Observăm o frumoasă concordanță între două subiecte ale timbrului și imaginea cărții poștale (Mausoleul și bustul generalului Eremia Grigorescu).

4. Tun folosit în Bătălia de la Mărășești.


Să auzim de bine!
Alex M



marți, 1 august 2017

Militari canadieni pe timbre românești dedicate centenarului luptelor de la Mărășești!!

 În iulie 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, România era o țară aflată la finalul unei etape, de peste 50 de ani, de modernizare structurală. Acest proces a afectat în mod diferit domeniile vieții sociale astfel încât, în primii ani ai secolului XX, societatea era dezvoltată neomogen, fiind departe de sincronizarea cu Occidentul european. Din punct de vedere militar România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia succesului făcând să se treacă, nepermis de ușor, peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.
Sistemul internațional era marcat de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul lumii. În Europa, Germania devenise principala putere și comportamentul ei pe continent a determinat recompunerea alianțelor în raport cu deceniile anterioare. România constituia obiectul rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, în timp ce obiectivul strategic al Țării era Întregirea Națională, prin unirea într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.
La izbucnirea ostilităților, România s-a declarat neutră, iar în august 1916 guvernul român a acceptat să intre în război de partea Antantei. Despre declanșarea războiului puteți vedea câteva ilustrate maxime aici
După o serie de victorii tactice rapide, în Transilvania, armata română a suferit, în toamna anului 1916, înfrângeri zdrobitoare, ceea ce a forțat autoritățile statului să se refugieze în Moldova, orașul Iași devenind Capitala Regatului României. Pentru a vedea postarea dedicată  acestui eveniment dați clic aici.
În iarna anului 1916 și primăvara lui 1917, sub o nouă conducere militară și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne. Ca urmare, campania militară din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești.

La împlinirea a 100 de ani de la aceste momentele decisive ale istoriei României, Romfilatelia a lansat o emisiune de timbre sub titul Ziua Mărcii Poștale Românești „1917 - Pe aici nu se trece!”. Detalii despre această serie găsiți aici

Cele două mărci poștale au un foarte bun potențial maximafil, ceea ce a permis realizare mai multor ilustrate maxime.

1. Timbrul cu valoarea nominală 4,50 lei are imaginea compusă din patru subiecte, cel principal fiind chipul Ecaterinei Teodoroiu. 

Subiectele secundare reprezintă un tun și un drapel de luptă militar, ce au legătură cu evenimentele comemorate, dar  și o scenă cu soldați pornind la atac din tranșee  care nu se poate localiza în zona luptelor de pe teritoriul României. 

Este vorba de o fotografie făcută, tot în Primul Război Mondial, dar pe teritoriul Franței reprezentând soldați canadieni în Bătălia de pe Somme, în 1916. Pentru detalii accesați următoarele pagini de internet: [1] și [2]Mai sunt și alte surse.


1.1 Ecaterina Teodoroiu (pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu) s-a născut la 17 ianuarie 1894 în Vădeni, azi cartier al Municipiului Târgu Jiu. Ea făcea parte din cohorta de cercetaşi "Domnul Tudor", iar la 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, toţi cercetaşii din ţară au fost chemaţi să intre în serviciile auxiliare ale armatei. Printre ei s-a aflat şi Cătălina, care a îngrijit răniţii aduşi la Târgu Jiu. S-a remarcat în luptele de la Jiu şi Filiaşi, unde a fost rănită la ambele picioare. Regele Ferdinand I i-a acordat, personal, la 19 martie 1917, „Virtutea militară” clasa a II-a şi a fost avansată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton din Regimentul 43/59 infanterie Lupeni. În fruntea acestui pluton a căzut eroic în seara zilei de 22-23 august 1917, în timpul bătăliei de la Mărăşeşti.
Ilustrată maximă
„Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu”

1.2 Bătălia dela Mărăști a început cu un bombardament puternic al artileriei române asupra poziţiilor inamice. Distrugerile produse vizau facilitarea ofensivei trupelor de infanterie. Cel mai mare calibru de tun din dotarea artileriei române era cel de 152,4 milimetri, piesele fiind împrumutate de Armata a 2-a română de la două divizii rusești.
Ilustrată maximă „Artileria română în acțiune la Mărăști”

1.3 Ilustrată maximă „Drapel militar din perioada Primului Război Mondial”


2. Putem afirma că marca poștală de 8 lei are două subiecte principale (portretul generalului Eremia Grigorescu și Mausoleul de la Mărășești). Mai sunt reprezentate același drapel de luptă militar (apariție supărătoare a unui subiect pe fiecare timbru al seriei) și un detaliu dintr-o fotografie cu Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești.

2.1 În momentul intrării României în Primului Război Mondial, generalul Eremia Grigorescu (1863-1919) era comandantul Diviziei 15 Infanterie. Succesul repurtat în luptele din Dobrogea, de la Mulciova şi Arabagi, pentru oprirea înaintării diviziilor germano-turco-bulgare ce obținuseră victoria de la Turtucaia, au determinat chemarea lui pe frontul de la Oituz unde a  reuşit să stabilizeze situația. În luptele grele de la Oituz  generalul Grigorescu a rostit memorabilele cuvinte „Pe aici nu se trece!“ Și nu s-a trecut! A fost trimis, apoi, la Nămoloasa, în calitate de comandant al Corpului VI Armată și, de aici, la Mărăşeşti unde, de asemenea, generalul Grigorescu a rostit cuvintele: „Nici pe aici nu se trece!“. Fiind la comanda Armatei I Română şi a IV-a Rusă, în condiţii vitrege, a câştigat bătălii extrem de grele împotriva germanilor conduşi de feldmareşalul Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi”. Pentru modul cum a condus trupele în aceste lupte a fost decorat cu Ordinele „Mihai Viteazul” clasa a III-a și, respectiv, clasa a II-a.
Ilustrată maximă
„Generalul Eremia Grigorescu”

2.2 În memoria ostașilor care și-au jertfit viața în luptele de la Mărășești, s-a înălțat Mausoleul "Întru slava eroilor neamului", cum stă scris pe frontispiciul acestuia. Inițiativa construirii Mausoleului aparține Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, exprimată în cadrul Congresului din data de 8 iunie 1919. Monumentul este printre cele mai importante din Europa și a fost construit după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu. Piatra de temelie s-a pus în data de 6 august 1923. La 28 septembrie 1924 s-au inaugurat criptele, în prezența Reginei Maria. Edificiul are 154 de cripte si gropi comune, în care sunt îngropați peste 5.000 de soldați și ofițeri români căzuți în Marele Război. Pentru o perioadă construirea mausoleului a stagnat, lucrările fiind reluate în 1936 prin zidirea cupolei monumentului. Doi ani mai târziu monumentul a fost finalizat, iar la 18 septembrie 1938 a fost inaugurat, în prezența Regelui Carol al II-lea.
Ilustrată maximă „Mausoleul de la Mărășești”

2.3 Ilustrată maximă „Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești”




Să auzim de bine!
Alex M

luni, 10 iulie 2017

Pictură pe ilustrate maxime

Emisiunea de mărci poștale dedicată aniversării a 200 de ani de la nașterea pictorului armean Ivan Aivazovsky, prevăzută în prima variantă a programului editorial pe anul 2017 al Romfilatelia, a devenit, în final, o serie de patru timbre ce a fost pusă în circulație la 7 iulie sub denumirea „Peisaje marine în pictură”, având ca imagini următoarele tablouri:
- „Oraș pe malul mării (Napoli)”, realizat de Nicolae Grigorescu (2,20 lei);
- „Balcic”, de Cecilia Cruțescu-Stork (2,70lei);
- „Balcic”, pictat de Dumitru Ghiață (8 lei);
- „Naufragiul (detaliu)”, creiat de Ivan Aivazovsky (15 lei).
Detalii despre această emisiune puteți vedea aici.
Prezint, mai jos, ilustratele maxime realizate cu timbrele și ștampila prima zi ale acestei emisiuni. Cărțile poștale au fost tipărite la FullColor, București.

1. Nicolae Grigorescu (1838-1907) a pictat tabloul  „Oraș pe malul mării (Napoli)” între anii 1873-1874, atunci când artistul a făcut călătorii de studii în Italia (Roma, Napoli, Pompei), Grecia și la Viena. Pictura are dimensiunile 18x34,5cm și este realizată în ulei pe lemn. 
Ilustrată maximă „Oraș la malul mării (Napoli)”

2. Balcic este un oraș din nord-estul Bulgariei situat la țărmul Mării Negre . În perioada 1913-1940 a aparținut României, împreună cu restul Dobrogei de Sud, în urma celui de-al Doilea Război Balcanic (iunie-august 1913). În Balcic se află celebrul Castel (“Cuibul liniștit”), reședința preferată a Reginei Maria a României, înconjurat de o la fel de celebră grădină botanică unicat în Europa centrală și de est, în special datorită colecției de cactuși. Totodată, încă din prima jumătate a secolului XX, Balcicul a reprezentat o atracție pentru mulți pictori români. Printre aceștia sunt și Cecilia Cuțescu-Stork (1879-1979), care a avut o vilă în aproprierea Castelului Reginei, și Dumitru Ghiață (1888-1972). Tablourile lor, reprezentate pe timbrele acestei emisiuni, se intitulează la fel: „Balcic”
Ilustrată maximă „Balcic”.
Tablou pictat de Cecilia Cuțescu-Stork
Ilustrată maximă „Balcic”.
Tablou pictat de Cecilia Cuțescu-Stork (verso)

Ilustrată maximă „Balcic”. Tablou pictat de Dumitru Ghiață

3. „Naufragiul” este unul din cele trei tablouri care, potrivit „ro.wikipedia.org”, se găsesc în patrimoniul Muzeului Național de Artă al României. Lucrarea aparține lui Ivan Aivazovsky (1817-1900), pictor rus de origine armeană, renumit pentru peisajele marine pictate, acestea constituind mai mult de jumătate din opera sa.
Ilustrată maximă „Naufragiul”.
Tablou pictat de Ivan Aivazovsky



Să auzim de bine!
Alex M






vineri, 9 iunie 2017

Ilustrate maxime la aniversarea Clubului Sportiv al Armatei „Steaua” București

Aniversarea a 70 de ani de la înființarea Clubului Sportiv al Armatei „Steaua” București (7 iunie 1947) a fost celebrată filatelic printr-o emisiune de mărci poștale alcătuită dintr-un timbru, care are valoarea nominală de 8 lei, plus un plic "prima zi". Ca forme de machetare au fost folosite coala de 32 de timbre şi minicoala de 8 timbre + 1 vignietă.


Minicoala de 8 timbre + 1 vignietă

L-am rugat pe colegul și bunul meu prieten, Dumitru Bâsceanu, să exprime câteva gânduri la această aniversare, cunoscând faptul că este un foarte bun cunoscător al fenomenului sportiv din armată. Dovada o găsiți aiciA răspuns cu amabilitate rugăminții mele, iar cele de mai jos îi aparțin.
<< Cotat printre cele mai puternice cluburi din România "Steaua" București și-a onorat întodeauna cartea sa de vizită. În istoria de 70 de ani a clubului, sportivii săi s-au întors, de la mai toate marile competiții interne si internaționale, purtând la piept medalii. Drumul olimpic a început la J.O. de la Helsinki (1952) când Iosif Sârbu a obținut prima medalie de aur a României. Bilanțul olimpic al clubului este de 100 de medalii olimpice (o treime din cele 307 ale Romaniei). Să adăugăm sutele de alte trofee obținute la celelalte competițiii internaționale (155 de medalii la campionatele mondiale, 287 la cele europene), precum şi 11.483 de titluri naţionale. 
C.S.A. "Steaua" București a fost și va rămâne un ambasator de elită al sportului românesc. Steaua de ieri și de azi, Steaua dintodeauna, este mai mult decât un nume. Ea a fost și rămâne o mândrie a Armatei, legenda vie a sportului românesc. >>

Filatelic am realizat două ilustrate maxime, una din ele având triplă concordanță.
1. Ilustrată maximă „Sigla CSA Steaua”.

Ilustrată maximă „Sigla CSA Steaua”
 

Ilustrată maximă „Sigla CSA Steaua” - verso

Ilustrată maximă „Sigla aniversară a CSA Steaua”

Ilustrată maximă
„Sigla aniversară a CSA Steaua”

*    *    *

De mult timp mărcile poștale românești nu mai sunt „un mijloc de informare în masă, de educare şi mai ales de promovare a valorilor (românești) în întreaga lume”. Am citat din prezentarea făcută de directorul general al Romfilatelia pe pagina de internet a instituției. Ca urmare, nu mă așteptam la minuni nici de la această emisiune care, după părerea mea, este un alt eșec: tiraj mic, valoare nominală mare, iar timbrul  ilustrează un subiect facil: sigla aniversară a clubului. Nu ni se (re)aduce în atenție nici măcar un moment semnificativ  din activitatea remarcabilă a acestui Club.Mare păcat! Poate altădată!?



Să auzim de bine!
Alex M



luni, 5 iunie 2017

Bijuterii antice pe ilustrate maxime

Vineri 26 mai Romfilatelia a introdus în circulație emisiunea de mărci poștale Colecții de marcă, alcătuită din patru timbre și o coliță dantelată. Atât timbrele emisiunii, cât și cel al coliței reprezintă bijuterii antice aflate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR) și care, în prezent, fac parte din Expoziţia itinerantă ”Aurul și argintul antic al României”. Acestea sunt următoarele:
            - doi cercei (sec. VII d.Hr.) descoperiţi la Coşoveni, județul Dolj (pe valoarea nominală de 4 lei);
            - pandantiv cu clopoţei (sec.V d.Hr.) descoperit la Apahida, județul Cluj (pe timbrul de 4,50 lei);
            - o pereche de cercei (sec. V d.Hr.) descoperită în județul Sibiu (pe marca poștală de 8 lei);
            - o brăţară polispiralică (sec. I Î. Hr) de la Sarmizegetusa Regia, județul Hunedoara (pe timbrul de 12 lei);
            - o brăţară tubulară (sec. IV î. Hr.), descoperită în tezaurul de la Cucuteni-Băiceni din  județul Iaşi, pe timbrul coliței având valoarea nominală de 15 lei.
Imaginile timbrelor și alte informații puteți afla din fișa emisiunii.

Expoziţia itinerantă „Aurul și argintul antic al României” reunește peste o mie de piese arheologice reprezentative, lucrate din aur şi argint, descoperite pe teritoriul României. Structura expoziţiei ilustrează, prin aceste obiecte de o deosebită valoare istorică, estetică şi simbolică, o perioadă de peste șase milenii, cuprinsă între Neo-Eneolitic şi Antichitatea Târzie (mileniul al V-lea a.Ch. – secolul al VII-lea p.Ch).
La această inițiativă expozițională a MNIR s-au alăturat alte 31 de muzee din țară,
Acest eveniment cultural remarcabil a fost prezentat publicului, mai întîi la București, în perioada  decembrie 2013 – martie 2014. Ulterior, expoziţia a fost vernisată în alte 16 mari oraşe din România: Timişoara, Oradea, Satu Mare, Sibiu, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Alba Iulia, Sfântu Gheorghe, Buzău, Craiova, Iaşi, Constanţa, Piatra Neamţ, Suceava, Bârlad și Galați (unde se găsește în prezent).
Din 24 iunie, expoziţia va pleca mai departe la Debreţin. Sursa.

Pentru a face ilustrate maxime cu timbrele acestei emisiuni și ștampila prima zi am folosit cărți poștale ilustrate procurate de la MNIR, dar și unele realizate personal și tipărite la FullColor, București. 
1. Ilustrată maximă „Doi cercei din tezaurul de la Coșoveni”.

Pe teritoriul comunei Coşoveni din județul Dolj, s-au descoperit două tezaure datând din secolele V – VII d.Hr., aflate acum la Muzeul Național de Istorie a României din București. Cel de al doilea tezaur se compune dintr-o fibulă de argint aurit, doi cercei diferiţi cu pandantiv stelat, din argint aurit, două verigi, provenite probabil de la alţi doi cercei, un fragment cu ornament granulat şi un fragment de colan cu ornament ştanţat, din argint.
Ilustrată maximă „Cercei din tezaurul de la Coșoveni”

2. Ilustrată maximă „Pandantiv cu clopoţei din tezaurul de la Apahida”
La Apahida, în județul Cluj, s-au descoperit în anii 1889, 1968 şi 1979 trei morminte princiare atribuite neamului germanic al gepizilor. Din inventarul primului mormânt s-au păstrat mai multe obiecte de aur, o fibulă cruciformă cu butoni, o brăţară cu capetele îngroşate, trei inele, o cataramă de centură şi o a doua cataramă mai mică, cinci pandantive cu clopoţei, două căni de argint, o bandă de aur şi mai multe aplice, folosite probabil pentru ornamentarea sau repararea unor vase. Pandantivele sunt realizate din aur şi granate şi prezintă, fiecare, un cap de animal, încununat cu câte o prismă cu feţe din granat. Clopoţeii sunt ataşaţi prin lănţişoare subţiri de aur.
Ilustrată maximă
„Pandantiv din tezaurul de la Apahida”
Ilustrată maximă 
„Pandantiv din tezaurul de la Apahida” - verso

3. Ilustrată maximă „Pereche de cercei din tezaurul de la Velț”.
În anul 1905 s-a descoperit, într-un mormânt din satul Velț, județul Sibiu, un tezaur din epoca migraţiilor, compus din două pseudofibule îmbrăcate în lame de argint şi de aur cu aplici de pietre preţioase, doi cercei de aur, o cataramă de aur masiv, un inel de bronz şi o mărgea de chihlimbar, datând de la începutul secol V d.Chr.
Ilustrată maximă
„Cercei din tezaurul de la Velț”
 
Ilustrată maximă „Cercei din tezaurul de la Velț”
-verso -

4. Ilustrată maximă „Brăţară plurispiralică de la Sarmizegetusa Regia”.
Cel puțin 20 de spirale din aur masiv au fost descoperite pe teritoriul României, la Sarmizegetusa Regia, județul Hunedoara. Specialiștii le-au considerat cele mai valoroase obiecte de tezaur provenite din zona Munților Orăștiei, dar toate au ajuns pe piața neagră a antichităților și doar 13 dintre ele au fost recuperate până în prezent de statul român. Sursa.
Ilustrată maximă
„Brăţară plurispiralică de la Sarmizegetusa Regia”

Ilustrată maximă
„Brăţară plurispiralică de la Sarmizegetusa Regia”-verso

5. Ilustrată maximă „Brăţară tubulară din tezaurul de la Cucuteni-Băiceni”.
Tezaurul a fost descoperit în anul 1959 într-o lutărie de pe dealul Laicu din comuna Cucuteni-Băiceni, județul Iași și conţine doar obiecte de aur: un coif, 4 aplice pătrate pentru harnaşament, brăţară de paradă sub formă de spirală cilindrică, realizată dintr-un tub îngroşat spre extremităţ și terminată cu capete de berbec ornamentate,3 aplice circulare, 4 triunghiulare, una dreptunghiulară, una în formă de vioară, doi nasturi sferoidali, alte obiecte mai puţin importante, în total puțin peste 2 kg de aur.
Ilustrată maximă
„Brăţară tubulară din tezaurul de la Cucuteni-Băiceni”

Ilustrată maximă
„Brăţară tubulară din tezaurul de la Cucuteni-Băiceni” - verso



Să auzim de bine
Alex M