vineri, 30 decembrie 2016

La anul şi la mulţi ani!

Tradiţiile româneşti de Anul Nou sunt subiectul unei emisiuni de mărci poştale pusă în circulaţie la data de 21 decembrie a.c. Pe cele patru timbre ale seriei sunt prezentate o parte din obiceiurile populare ale sfârşitului de an la români, astfel:
            - Pluguşorul, pe marca poştală de 2,20 lei;
            - Mersul cu buhaiul, pe timbrul de 2,50 lei;
            - Jocul Ursului, pe valoarea de 8 lei;
            - Jocul Caprei, pe marca de 15 lei.
Detalii despre întreaga emisiune găsiţi aici.

Folosind timbrele acestei emisiuni şi ştampila prima zi, aplicată la OP Bucureşti 37, am realizat mai multe ilustrate maxime.
1. Ilustrată maximă „Cu plugul”. Cartea poştală ilustrată este tipărită de Editura Librăriei SOCEC & Co.
Urarea cu plugul, plugușorul cum i se mai spune în popor, este un străvechi obicei agrar practicat de români cu prilejul Anului Nou. Cu adânci rădăcini în spiritualitatea româneasca, pluguşorul este o colindă declamată, având ca subiect munca depusă pentru obţinerea pâinii. Plugul, ornat cu hârtie colorată, panglici, şervete şi flori, pe care se punea şi un brad, era nelipsit în acest colind.
Ilustrată maximă „Cu plugul”
Cartea poştală ilustrată este tipărită de Editura Librăriei SOCEC & Co.
Ilustrată maximă „Cu plugul” - verso

2. Ilustrată maximă „Cu buhaiul”
Colindul cu buhaiul este un obicei agrar structurat după modelul colindelor cântate de Anul Nou. În conştiinţa populară este, de foarte multe ori, sinonim cu Pluguşorul. Buhaiul este o mică tobă din lemn, cu piele de oaie la un capăt, bine întinsă pe circumferinţă, din centrul căreia atârnă o coamă lungă din fire de păr de cal sau chiar o simplă sârmă. Cu acest instrument muzical popular se imită răgetul taurului, străveche divinate agrară. 
Ilustrată maximă „Cu buhaiul” 
Ilustrată maximă „Cu buhaiul” - verso

3. Ilustrată maximă „Umblatul cu ursul”
Jocul urșilor este un obicei arhaic care se practică în ajunul Anului Nou, îndeosebi în Moldova, și constă în interpretarea unui ritual de către o ceată de urători. Aceasta este alcătuită din ursari, persoane deghizate în urs, fluierari şi toboșari, fiecare dintre ei interpretând un anume rol. In trecut, țiganii ursari foloseau pentru colindat urși reali, crescuți și dresați în acest scop.
Ilustrată maximă „Umblatul cu ursul”

4. Ilustrată maximă „Jocul Caprei”
Mersul cu Capra, (Dansul Caprei sau Jocul Caprei) este un obicei ce se ţine între Crăciun şi Anul Nou. Capra este cunoscută, în funcţie de zona etnografică, sub nume diferite: Bouriţă, Turcă, Cerb, Brezaie, Malanca. Ea se compune din „clonţ” – cap lucrat din lemn, cu maxilarul inferior mobil pentru a „clămpăni” şi „coarne” bogat împodobite cu oglinzi, mărgele, ciucuri coloraţi, panglici multicolore, clopoţei, zurgălăi şi blană de capră sau de iepure. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, bogăția recoltelor – invocat şi evocat de boabele care se aruncă de gazdă peste cortegiul „caprei”.
Ilustrată maximă „Jocul Caprei”
Surse de informare: [1], [2], [3], [4].


LA MULŢI ANI 2017!

Cu drag,
Alex M








2 comentarii:

  1. Văzând aceste ilustrate maxime, mi-am amintit de iernile trăite în copilărie, când ningea de sărbători, peste tot se auzeau colindători, datinile erau ceva sfânt... Un gând bun în prag de An Nou! Cătălin

    RăspundețiȘtergere
  2. Aveți dreptate privind iernile anilor copilăriei d-tră., respectiv ai tinereților mele.Ne bucurăm acum, în ziua Bobotezei, de prima zăpadă mai serioasă a acestei ierni!
    Vă doresc un An Nou cu sănătate și împliniri!
    Alexandru

    RăspundețiȘtergere