joi, 30 ianuarie 2020

Fauna polară pe ilustrate maxime

Ultima emisiune de mărci poștale, pusă în circulație la 28 ianuarie, se intitulează Faună polară și se compune din patru timbre. Valoarea nominală a seriei este de 29,80 lei.
S-au mai editat 210 seturi de ilustrate maxime, 225 albume filatelice și 450 seturi de plicuri prima zi (din care 225 pentru albumele filatelice).

Cărți poștale maxime realizate
1. Lupul arctic (Canis lupus arctos), redat grafic pe timbrul cu valoarea de 1,80 Lei.
Lupul arctic este o subspecie a familiei Canidae din specia Canis lupus, care include lupi și câini. Lupul arctic trăiește în partea septentrională a Americii de Nord. Subspecia echivalentă din nordul Asiei este lupul siberian (Canis lupus albus). Se distinge prin blana sa albă. Începând cu anul 1930, dimensiunea craniului a scăzut dramatic, probabil din cauza încrucișării cu câinii domestici. Culoarea blănii lor îi ajută pentru camuflajul în zăpadă. Au 63-79 cm în înălțime de la greabăn. Cântărește aproximativ 45 de kilograme și este de până la 1,5 metri în lungime. A fost descris pentru prima oară ca subspecie distinctă în 1935 de zoologul britanic Reginald Pocock.

2. Bufnița polară (Bubo scandiacus) sau bufnița albă,  ilustrată pe timbrul cu valoarea de 2 lei.
Specia se găseşte în principal în tundra din zona arctică, în Alaska, Groenlanda, Canada, nordul Scandinaviei. Dacă sursele de hrană sunt sărace, bufniţele polare coboară spre sud, ajungând în Islanda, nordul Europei, centrul Rusiei şi nordul Chinei. La maturitate, penajul masculilor devine complet alb, în schimb cel al femelelor păstrează câteva pete întunecate. Femelele au o lungime a corpului de 55-73 cm, ajung la o greutate de 1,6-3 kg şi o anvergură a aripilor de până la 170 cm; masculii sunt ceva mai mici – lungimea corpului între 51 şi 65 cm, greutate între 1,4 şi 2 kg şi o anvergură a aripilor de 125-150 cm. Spre deosebire de alte specii de bufniţe, cele polare sunt prădătoare diurne, care vânează bazându-se în principal pe simţul văzului. În jurul ochilor are nişte discuri formate din pene mai rigide, care dirijează sunetele spre urechile plasate imediat în spatele ochilor. Auzul le ajută să detecteze cu precizie prada în condiţii de lumină scăzută. Sursa: https://zoobrasov.ro/animale-parc-zoo/bufnita-polara/

3. Vulpea polară (Vulpes lagopus), a cărei imagine este reprodusă pe timbrul cu valoarea de 7 lei.
Trăieşte în tundra arctică a Eurasiei şi a Americii de Nord, Islanda, Groenlanda şi Svalbard, precum şi insulele coastei de nord a Siberiei şi Canada. Vara, are blana ușor maronie, maro deschis sau galbena, iar iarna blana este groasă şi albă. Culoarea blănii permite ca aceasta să se ascundă de prădători (urşi polari, jderi, vulturi de aur), dar foametea la care se expune în timpul iernii este probabil cea mai importantă cauză a mortalității.
Vulpile polare trăiesc în vizuini largi cu mai mult de o intrare, care ar pot fi utilizate mai mulți ani. Uneori, tinerii non-reproducători (în special femele) pot trăi în aceeaşi vizuină şi pot ajuta la creşterea puilor. În timpul iernii, vizuina poate fi făcută într-un morman de zăpadă. Împerecherea are loc din februarie până în aprilie. Puii se nasc în vizuină în luna mai sau iunie. Vara şi toamna, vulpile polare depozitează mâncare suplimentară sub pământ în vizuinile lor sau chiar în găuri săpate în permafrost. Mâncarea suplimentară este folosită iarna când hrana e greu de găsit. Sursa: https://polarpedia.eu/ro/vulpea-polara/

4. Iepurele arctic (Lepus arcticus) sau iepurele polar, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei.
Iepurele arctic este o adevărată specie de tundră. Poate supraviețui într-un habitat deschis, fără copaci, în timpul lungii ierni. Locurile preferate sunt aflorimentele stâncoase sau pantele colinelor cu crăpături şi fisuri pentru adăposturi. Acești iepuri pot fi solitari, dar, în special iarna, şi fapt unic printre lagomorfe, manifestă un comportament „de turmă“ care-i face să se strângă în grupuri de până la 300, care se deplasează, aleargă şi schimbă direcția aproape ca un singur organism. Iepurele polar poate alerga cu 65 kilometri pe oră, principalul sau dușman natural fiind lupul arctic. Sursa: https://infoanimale.net/iepurele-arctic/



Să auzim de bine!

AlexM

luni, 27 ianuarie 2020

Cărți poștale maxime din Botoșani


La 21 ianuarie a.c., Romfilatelia a pus în circulație, după patru ani, o nouă emisiunea de mărci poștale din ciclul „Orașele României” dedicată orașului Botoșani. Este a cincea serie de timbre din acest ciclu interesant, care a început în anul 2014 cu Arad și a continuat cu Alba Iulia – 2015, Brașov și Cluj Napoca – 2016. Nu putem găsi vreo logică în planificarea acestor emisiuni, atât privind data punerii în circulație (într-un an au fost două emisiuni, iar în trei ani niciuna), cât și alegerea orașului (până anul acesta au fost preferate numai orașe din Transilvania)!
Orașele României au fos subiectul și altor două cicluri care se referă explicit la o localitate: „Atestare documentară” , cu opt emisiuni începând din 2008 până în prezent (Iași, București de două ori, Oradea, Sibiu, Mediaș, Brăila și Timișoara) și „Orașe Dunărene” (o emisiune – Tulcea – în anul 2014).
Remarcăm faptul că sunt orașe importante pe care Romfilatelia nu le-a luat în considerare pentru a le dedica o emisiune filatelică (Târgoviște, Drobeta-Turnu Severin, Galați-oraș dunărean, atestat documentar acum 575 de ani, Constanța, Craiova, Focșani, Bistrița și multe altele).
Emisiunea ce prezintă Botoșaniul se compune din patru timbre, machetate în coli de 32 de timbre și minicoli de 5 și o vinietă. Tirajul total este de 61.384 timbre, din care 52% s-au repartizat poștei, restul fiind destinat filateliștiolr. Au mai fost editate 225 de plicuri prima zi și 211 albume filatelice. Pe fiecare marcă poștală este reprezentat un obiectiv din Botoșani, precum și stema Municipiului.
 Ilustrate maxime realizate
1. Cu timbrul avînd valoarea nominală 1,40 lei (Mănăstirea Popăuți)
Mănăstirea Popăuți a fost ctitorită în anul 1496 de către domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Ansamblul mănăstirii a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015, având codul de clasificare BT-II-a-A-01929 și este alcătuit din Biserica "Sf. Nicolae" - Popăuți și Turnul clopotniță. Biserica este construită în stilul moldovenesc, acest lucru fiind vizibil atât în planul și dispunerea încăperilor bisericii, cât și în sistemul de construcție a turlei naosului și a decorațiunilor exterioare. Este zidită din piatră, în formă de cruce. Zidurile au grosime de peste un metru, iar intrarea în biserică se face prin ușa cu ancadramente gotice aflată pe partea de sud a  pronaosului. Turnul clopotniță are înălțimea de 17 metri, este zidit din piatră brută, cioplită numai la colțuri și la chenarele ușilor și ferestrelor și are trei etaje și acoperiș de șindrilă. Turnul avea o multiplă funcționalitate, el servind și ca adăpost în caz de pericol. În acest sens, se putea urca la etajul întâi numai pe o scară exterioară care putea fi ridicată. La cel de-al treilea etaj se afla clopotnița, aici existând patru mari deschideri către cele patru puncte cardinale.
2. Cu timbrul având valoarea nominală 1,90 lei (Primăria și stema Municipiului)  
Clădirea Primăriei Botoșani a fost construită la sfârșitul sec. XVIII și a fost restaurată între 1906-1914. La mijlocul sec. XVIII a devenit sediul Tribunalului unde in perioada octombrie 1864 - martie 1865 Mihai Eminescu a lucrat în calitate de copist. Primăria Orașului Botoșani se află în această clădire încă din anul 1851. Pe atunci Domnitorul Moldovei, Grigori Ghica, a donat o casă Euforiei (denumire dată instituțiilor administrative de utilitate publica din trecut) aflată chiar pe locul unde astăzi este primăria. 

Stema Municipiului Botoșani a fost adoptată de Guvernul României în ședința din 3 martie 2010, prin Hotărârea de Guvern numărul 157 publicată în Monitorul Oficial Partea I numărul 152 din 9 martie 2010. Stema se compune dintr-un scut triunghiular francez antic, cu marginile rotunjite. În vârful scutului, pe un câmp roșu, se află un păun de aur conturnat, cu coada desfacută. În partea superioară a scutului pe un câmp argintiu, se află Crucea Sfântului Gheorghe, de culoare roșie. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu șapte turnuri crenelate. Păunul din parte inferioară semnifică statutul unic al târgului medieval Botoșani, acela de apanaj al Doamnei Moldovei, fiind prezent încă din Evul Mediu pe sigiliul orașului. Crucea Sfântului Gheorghe face referire la Sfântul patron al orașului Botoșani, fiind hramul bisericii ridicate de Petru Rareș în centrul târgului medieval.
3. Cu timbrul având valoarea nominală 5 lei (Muzeul Județean de Istorie)

Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani este găzduit de fostul Palat Administrativ al municipiului. Clădirea a fost construită înainte de Primul Război Mondial, după planurile arhitectului Petre Antonescu. Este un monument istoric ce cuprinde 17 săli de expoziţie la parter şi la etaj, cu două secţii – istorie şi arheologie – în care se prezintă vizitatorilor cele mai semnificative momente ale evoluţiei zonei Botoşanilor din preistorie până în contemporaneitate. Începuturile muzeului se regăsesc în decembrie 1955, când a fost inaugurat Muzeul Raional sub conducerea profesorului Mircea Popescu. Patrimoniul muzeului cuprinde: arheologie (piese paleolitice de la Ripiceni, Mitoc, Crasnaleuca; vase de ceramică pictată din cultura Cucuteni; ceramică şi podoabe dacice de la Stânceni, Strahotin); numismatică (monede romane, tezaure monetare din epoca medievală); istorie (documente, hărţi, arme, piese de harnaşament, peceţi, obiecte de podoabă din aur şi argint din epoca medievală, precum şi documente, costume de epocă, instrumente de măsură, instrumente muzicale, fotografii originale, ilustrate de epocă şi obiecte aparţinând unor personalităţi botoşănene din epoca modernă şi contemporană). În muzeu este înfăţişată, deopotrivă, şi latura istorico-culturală a societăţii româneşti, prin fotografii şi obiecte ce au aparţinut unor personalităţi precum Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Ştefan Luchian, Grigore Antipa, Dimitrie Brândză sau Octav Băncilă.

4. Cu timbrul având valoarea nominală 19 lei (Casa Memorială „Nicolae Iorga”)
Casa memorială „Nicolae Iorga" este locul în care se păstrează un important număr de piese cu valoare patrimonială, legate de personalitatea ilustrului istoric Nicolae Iorga. Fotografii originale ale familiei acestuia, ale lui Nicolae Iorga în diferite momente ale vieţii sale, diplome de Dr. Honoris Causa primite din partea unor celebre instituţii de învăţământ din Europa  (Sorbona, Cambridge, Roma)  şi un mare număr de cărţi scrise de Nicolae Iorga, multe în ediţii princeps, precum şi ziare şi reviste pe care le-a editat şi îndrumat conturează dimensiunea extraordinară a uneia dintre cele mai mari personalităţi  ale culturii româneşti şi universale. În cele două încăperi ocupate de Zulnia Iorga şi de cei doi copii ai săi, Nicolae şi George, este prezentată o reconstituire de epocă. Celelalte două încăperi sunt afectate unei expoziţii foto - documentare şi unei săli multifuncţionale unde sunt expuse primele ediţii ale operei lui Nicolae Iorga. În prima dintre acestea este adăpostită o bibliotecă istorică, alcătuită din carte curentă achiziţionată în ultimii ani. Salonul familiei redă un interior, datând din ultimele decenii ale secolului trecut, aparţinând unei familii cu un venit modest, dar cu un trecut prosper, timp în care s-au acumulat o serie de bunuri, provenind din agoniseală proprie sau moştenite de la familiile avute din care proveneau părinţii istoricului. În camera copiilor, pasiunea cititului de care era stăpânit fiul cel mare - Nicolae - este sugerată de o etajeră cu cărţi, o masă de scris, un sfeşnic cu lumânare. Martoră a primei lecturi, această încăpere beneficiază şi ea de o descriere amănunţită în cartea autobiografică a marelui istoric intitulată „O viaţă de om aşa cum a fost".


Să auzim de bine!
AlexM

marți, 21 ianuarie 2020

Cărți poștale maxime cu Eminescu și Veronica Micle


Anul acesta, Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, a fost marcată de Romfilatelia prin emisiunea Cupluri celebre. Poezia dragostei dedicată lui Mihai Eminescu, de la nașterea căruia se împlineau 170 de ani, și Veronicăi Miclea, iubita poetului pentru o anumită perioadă de timp. Din punctul meu de vedere a fost o alegere îndoielnică a instituției care ne ”delectează” cu materiale filatelice, de a simplifica importanța Zilei Culturii Naționale și a aniversării nașterii Poetului la relația de iubire a acestuia, oricât de intensă ar fi fost ea.
Emisiunea respectivă se compune din două timbre și o coliță nedantelată. Vă las pe dumnevoastră să apreciați calitatea acestora. 



Cărți poștale maxime realizate.
1. Cu timbrul de 5 lei. Portretul lui Mihai Eminescu.


Cartea poștală a fost realizată 
de regretatul dr. Ioan Daniliuc.

2. Cu marca poștală de 11,50 lei. Veronica Micle.


3. Cu timbrul coliței nedantelate (28,50 lei). Mihai Eminescu și Veronica Micle.

Imaginea cărții poștale-suport reprezintă ilustraţia 
coperţii volumului de poezii „Iubire din iubire...Eminescu”
 de Liliana Albu. Grafica: Mihai Cătrună



Să auzim de bine!
Alex M