Cărți poștale maxime realizate
1. Lupul arctic (Canis lupus
arctos), redat grafic pe timbrul cu valoarea de 1,80 Lei.
Lupul arctic este o subspecie a familiei Canidae din specia
Canis lupus, care include lupi și câini. Lupul arctic trăiește în partea
septentrională a Americii de Nord. Subspecia echivalentă din nordul Asiei este
lupul siberian (Canis lupus albus). Se distinge prin blana sa albă. Începând cu
anul 1930, dimensiunea craniului a scăzut dramatic, probabil din cauza
încrucișării cu câinii domestici. Culoarea blănii lor îi ajută pentru
camuflajul în zăpadă. Au 63-79 cm în înălțime de la greabăn. Cântărește
aproximativ 45 de kilograme și este de până la 1,5 metri în lungime. A fost
descris pentru prima oară ca subspecie distinctă în 1935 de zoologul britanic
Reginald Pocock.
2. Bufnița polară (Bubo scandiacus) sau
bufnița albă, ilustrată pe timbrul cu
valoarea de 2 lei.
Specia se găseşte în principal în tundra din zona
arctică, în Alaska, Groenlanda, Canada, nordul Scandinaviei. Dacă sursele de
hrană sunt sărace, bufniţele polare coboară spre sud, ajungând în Islanda,
nordul Europei, centrul Rusiei şi nordul Chinei. La maturitate, penajul
masculilor devine complet alb, în schimb cel al femelelor păstrează câteva pete
întunecate. Femelele au o lungime a corpului de 55-73 cm, ajung la o greutate
de 1,6-3 kg şi o anvergură a aripilor de până la 170 cm; masculii sunt ceva mai
mici – lungimea corpului între 51 şi 65 cm, greutate între 1,4 şi 2 kg şi o
anvergură a aripilor de 125-150 cm. Spre deosebire de alte specii de bufniţe,
cele polare sunt prădătoare diurne, care vânează bazându-se în principal pe
simţul văzului. În jurul ochilor are nişte discuri formate din pene mai rigide,
care dirijează sunetele spre urechile plasate imediat în spatele ochilor. Auzul
le ajută să detecteze cu precizie prada în condiţii de lumină scăzută.
3. Vulpea polară (Vulpes lagopus), a cărei
imagine este reprodusă pe timbrul cu valoarea de 7 lei.
Trăieşte în tundra arctică a Eurasiei şi a Americii de
Nord, Islanda, Groenlanda şi Svalbard, precum şi insulele coastei de nord a
Siberiei şi Canada. Vara, are blana ușor maronie, maro deschis sau galbena, iar
iarna blana este groasă şi albă. Culoarea blănii permite ca aceasta să se
ascundă de prădători (urşi polari, jderi, vulturi de aur), dar foametea la care
se expune în timpul iernii este probabil cea mai importantă cauză a
mortalității.
Vulpile polare trăiesc în vizuini largi cu mai mult de o
intrare, care ar pot fi utilizate mai mulți ani. Uneori, tinerii
non-reproducători (în special femele) pot trăi în aceeaşi vizuină şi pot ajuta
la creşterea puilor. În timpul iernii, vizuina poate fi făcută într-un morman
de zăpadă. Împerecherea are loc din februarie până în aprilie. Puii se nasc în
vizuină în luna mai sau iunie. Vara şi toamna, vulpile polare depozitează
mâncare suplimentară sub pământ în vizuinile lor sau chiar în găuri săpate în
permafrost. Mâncarea suplimentară este folosită iarna când hrana e greu de
găsit. Sursa: https://polarpedia.eu/ro/vulpea-polara/
4. Iepurele arctic (Lepus arcticus) sau
iepurele polar, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei.
Iepurele arctic este o adevărată specie de tundră. Poate
supraviețui într-un habitat deschis, fără copaci, în timpul lungii ierni.
Locurile preferate sunt aflorimentele stâncoase sau pantele colinelor cu
crăpături şi fisuri pentru adăposturi. Acești iepuri pot fi solitari, dar, în
special iarna, şi fapt unic printre lagomorfe, manifestă un comportament „de
turmă“ care-i face să se strângă în grupuri de până la 300, care se deplasează,
aleargă şi schimbă direcția aproape ca un singur organism. Iepurele polar poate
alerga cu 65 kilometri pe oră, principalul sau dușman natural fiind lupul
arctic. Sursa: https://infoanimale.net/iepurele-arctic/
Să auzim de bine!
AlexM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu