Ilustrate maxime cu flori

Primele două ilustrate maxime pe care le puteţi vedea în această postare sunt realizări ale Asociaţiei Filateliştilor din judeţul Sibiu. Ştampila ocazională şi cărţile poştale au fost machetate de dl. dr. Ioan Daniliuc. Mărcile poştale folosite fac parte din seria "Ceasul florilor-I".    
        

Ilustrată maximă "Mac roşu de câmp".
Marca poştală cu valoarea nominală 60 de bani.

Ilustrată maximă "Mac roşu de câmp" - verso

Ilustrată maximă "Luceafărul".
Marca poştală cu valoarea nominală 1 leu.

Următoarea ilustrată maximă a fost realizată folosindu-se timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei din emisiunea "Alfabetul florilor", aceeaşi ştampilă ocazională de la Sibiu şi o carte poştală tipărită la FullColor, Bucureşti. Mulţumesc domnului dr. Ioan Daniliuc pentru foarte frumoasa piesă obţinută.

Ilustrată maximă "Maci"

Să auzim de bine!

Turnuri cu ceas pe ilustrate maxime româneşti

În trimestrul 3 al anului trecut, la 3 octombrie, a fost pusă în circulaţie o serie de timbre intitulată "Turnurile timpului, turnuri cu ceas". Emisiunea se compune din şase mărci poştale pe care sunt reprezentate tot atâtea turnuri cu ceas construite în ţara noastră, astfel:
- Turnul Primăriei din Oradea - pe timbrul cu valoarea nominală de 3,00 lei;
- Turnul trompeţilor din Mediaş - pe timbrul cu valoarea nominală de 3,10 lei;
- Turnul cu ceas al Palatului Culturii din Iaşi - pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei;
- Turnul Palatului Comunal din Buzău - pe timbrul cu valoarea nominală de de 3,60 lei;
- Turnul Casei Sfatului din Braşov - pe timbrul cu valoarea nominală de 4,70 lei;
- Turnul Central al Castelului Peleş - pe timbrul cu valoarea nominală de 14,50 lei.
Machetarea s-a făcut în coli de 32 de mărci poştale şi blocuri (minicoli?) de patru timbre.

Blocurile de patru timbre ale emisiunii

Imaginile timbrelor le-am prezentat şi într-o altă postare.

Ştampila prima zi are un desen tematic sugestiv dar, din păcate, a funcţionat doar la Bucureşti. Fac această afirmaţie întrucât, după părerea mea, serviciile filatelice de calitate presupun şi confecţionarea, în situaţii de acest fel, de ştampile prima zi în fiecare localitate prezentă, într-un fel sau altul, pe mărcile poştale. Îmi dau seama că o asemenea cerinţă este, acum, o utopie, furnizorul român de timbre nefiind capabil s-o înţeleagă. Dar nici forurile de conducere ale filateliei (F.F.R. şi comisiile de specialitate) nu se străduiesc pentru a încerca intrarea în normal. Şi nu doar în această situaţie ele lâncezesc! Sunt atâtea de reparat în filatelia românească şi peste tot...tăcere!! Când se va RESPECTA STATUTUL F.F.R.? Se găsesc acolo unele obligaţii cum ar fi: 
"f) să  stabilească şi să  menţină contacte strânse cu administraţia poştala naţională şi Uniunea Postală Universală, să  reprezinte şi să  apere în faţa acestora interesele colecţionarilor aparţinând membrilor afiliaţi;" (am reprodus din art.9 al Statutului, pe care îl puteţi găsi pe pagina de internet, decedată de ani de zile, a F.F.R.).

Ştampila prima zi

Revenim la turnurile noastre. În situaţia arătată mai sus, bineînţeles că nu am realizat ilustrate maxime folosind ştampila prima zi "oficială" şi am apelat la serviciile oficiilor poştale din ţară. 

1. Palatul Primăriei din Oradea a mai fost reprezentat pe un timbru din emisiunea "Oradea - 900 de ani de atestare documentară" despre care am scris aici. Turnul Primăriei are o înălţime de aproape 50 m. şi este prevăzut cu 4 nivele principale. La nivelul I  se află mecanismul orologiului  - numit „ceasul mamă". Orologiul de la cota cea mai înaltă cântă la ore fixe „Marşul lui Iancu" şi a fost construit în anul 1904. El a supravieţuit celor două războaie mondiale, iar acoperişul şi zidul turnului au supravieţuit incendiilor din 1917 şi 1944. Cadranul ceasului păstrează şi azi urme de gloanţe din timpul războiului din 1944. Nivelul al II-lea prezintă o panoramă de la 33,85 m. În anul 1904 s-a mutat, la acest nivel, „punctul de observare a incendiilor pentru oraş”, Nivelul al III-lea, aflat la 40,25 m, are montat pe parapetul balconului mai multe ciocane uriaşe funcţionale, care bat de câte trei ori la fiecare sfert de oră. În sfârşit, nivelul al IV-lea oferă posibilitatea observării în detaliu a obiectivelor turistice din zona centrală a oraşului cu ajutorul unui telescop. Sursa: http://www.oradea.ro/pagina/turnul-primariei

Ilustrata maximă reprezentând Turnul Primăriei din Oradea este obliterată cu ştampila de zi a Oficiului Poştal Oradea 1, la data de 16.12.2014. Mulţumesc doamnei diriginte pentru sprijinul acordat. Cartea poştală a fost tipărită la Lucky superstar, Bucureşti.

Ilustrată maximă "Turnul Primăriei din Oradea"

2. În centrul medieval al Mediaşului se afla o biserică evanghelică cu hramul Sfintei Margareta, atestată documentar în anul 1414. În urma marii invazii turceşti din 1438, care a afectat profund şi această aşezare, fortificaţia de apărare din jurul bisericii a fost întărită cu un zid dublu, precum şi cu mai multe turnuri de apărare. Acest complex de fortificaţii s-a păstrat până în zilele noastre. În anul 1550 Mediaşul este ridicat la rangul de oraş (civitas) şi, în consecinţă, turnul bisericii a fost înălţat cu trei etaje. De sus, din vârf, trâmbiţaşul oraşului anunţa pericolele ce ameninţau burgul (invazii, incendii, inundaţii). De aici vine şi numele turnului, Turnul Trompeţilor sau Trâmbiţaşilor. Turnul are o înălţime de 68 m şi o înclinaţie faţă de axa verticală de 2,28 m. Înclinarea s-a produs ca urmare a greutăţii suplimentare datorată supraînălţării sale cu etajele superioare. Turnul Trompeţilor se află în topul primelor zece clădiri înclinate din lume.

Pentru mai multe informaţii daţi clic aici şi aici.

Ilustrata maximă având ca imagine acest turn este obliterată cu ştampila ocazională dedicată aniversării a 600 de ani de existenţă a Bisericii Sfânta Margareta. Ştampila a fost aplicată la Oficiul Poştal Mediaş 1, la data de 27.11.2014.

Ilustrată maximă "Turnul Trompeţilor"

Ilustrată maximă "Turnul Trompeţilor" - verso

3. Palatul Culturii, recunoscut ca simbol al oraşului Iaşi, a fost construit in stil neogotic şi a reprezentat una din ultimele expresii ale romantismului în arhitectura oficială. Clădirea a fost inaugurată pe 11 octombrie 1925 şi a servit drept Palat Administrativ şi de Justiţie pâna în 1955, când a fost destinat găzduirii unora din cele mai de seamă instituţii culturale ale oraşului, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Naţional Muzeal “Moldova” Iaşi. La faima Palatului Culturii a contribuit şi ceasul din turnul clădirii. Acesta este structurat pe 3 nivele, are 8 clopote si 3 cadrane. De fiecare dată când bate ora fixă, cele 8 clopote acompaniază ceasul. În tehnica de specialitate, un asemenea mecanism se numeste carillon. Cadranele au diametrul de 3.25 m şi sunt decorate cu mici vitralii, reprezentând cele 12 zodii. Câte doi plăieşi în costume naţionale, zugrăviţi pe zidul turnului, stau de strajă încadrând ceasornicul, după modelul oştenilor pictaţi la Castelul Peleş. Atât vitraliile, cât şi crenelurile în formă de cruce ale turnului sunt luminate electric în cursul nopţii. Cele 8 clopote reproduc, la fiecare oră exactă, "Hora Unirii”. Melodia este înregistrată pe un tambur cu 69 de ştifturi.

Sursa informaţiilor o găsiţi dând clic aici.

Ilustrata maximă pe care o prezint mai jos a fost realizată cu sprijinul extrem de amabil şi profesionist al domnului Florin Patapie, căruia îi mulţumesc şi pe această cale. Pentru obliterare s-a folosit ştampila de zi a Oficiului Poştal Iaşi 8 din data de 03.10.2014 (prima zi a emisiunii). 

Ilustrată maximă 
"Turnul cu ceas al Palatului Culturii din Iaşi"

Ilustrată maximă "Turnul cu ceas al Palatului Culturii din Iaşi" - verso

4. Palatul Comunal din centrul orașului Buzău serveşte drept sediu al Primăriei și Consiliului Local. A fost construit în perioada 1899-1903, la comanda primarului orașului, Nicu Constantinescu, după un proiect al arhitectului Alexandru Săvulescu. Această bijuterie arhitectonică a fost inaugurată în toamna anului 1903, iar recepţia s-a făcut la 16 decembrie 1903 în prezenţa Regelui Carol I şi a Principelui Ferdinand. La eveniment au participat şi alte personalităţi ale vremii, precum Armand Călinescu, Take Ionescu, Nicolae Iorga, Alexandru Marghiloman. Turnul are înălţimea de 20 m, iar ceasul a fost instalat în 1903.

Ilustratele maxime cu acest turn le-am obliterat cu ştampila de zi a Oficiului Poştal Buzău 1, chiar la data apariţiei timbrelor (3 octombrie 2014). În acea perioadă eram la Buzău, oraşul în care m-am născut, şi am găsit tot sprijinul la domnul diriginte al oficiului, căruia îi mulţumesc.

Ilustrată maximă "Buzău, Turnul Palatului Comunal"

Ilustrată maximă "Buzău, Turnul Palatului Comunal" - verso

Ilustrată maximă "Turnul Palatului Comunal din Buzău"

Ilustrată maximă 
"Turnul Palatului Comunal din Buzău" - verso

5. Casa Sfatului este un important monument de arhitecturã din municipiul Brașov şi a fost, iniţial, doar un turn de supraveghere, ale cărui baze se aflau pe cele ale actualului turn. La 23 decembrie 1420 s-a încheiat un acord între Adunarea Districtului Țării Bârsei și breasla blănarilor, privind construirea Casei Sfatului. În acest document se menționează că reprezentanții acestei bresle permit celor nouă comune ale provinciei Țara Bârsei să-și construiască, deasupra bolții de vânzare a breslei, o camerã pentru acordarea dreptății și pentru ședințele magistratului. În timp, clădirii i s-au adăugat noi încăperi dar şi turnul, în care a fost instalat un ceas cu cadrane pe toate cele patru feţe. Ceasul bătea orele zilei împreună cu clopotul care, din 1690, este acţionat de mecanismul orologiului.

Cu sprijinul lui Alexandru Dumitrescu. căruia îi mulţumesc pentru eforturile depuse, am reuşit să obţin două ilustrate maxime, pe care le prezint mai jos.

Ilustrată maximă "Turnul Casei Sfatului, Braşov"
OBL.: Ştampila de zi, OP Braşov 1, 17.03.2015
C.P.I.: S.C. Faber Maximus Timişoara

Ilustrată maximă "Mecanismul ceasului dinTurn"
OBL.: Ştampila de zi, OP Braşov 1, 17.03.2015
C.P.I.: Tipărită la Copyline, Bucureşti

Să auzim de bine!

Alex M

Din nou despre păsările de baltă!

În postarea anterioară am promis că voi prezenta şi ilustratele maxime pe care le-am realizat folosind timbrele şi ştampila prima zi ale emisiunii filatelice  "Păsări de baltă". Iată o parte din acestea:

1. Ilustrată maximă "Chiră de baltă".
- M.P. 3,30 lei;
- C.P.I. tipărită la FullColor, Bucureşti.

2. Ilustrată maximă "Pescăruş cu picioare galbene în Parcul Morarilor din Bucureşti".
- M.P. 4,30 lei;
- C.P.I. tipărită la FullColor, Bucureşti.
Mulţumesc şi pe această cale lui Ştefan pentru amabilitatea de a-mi fi pus la dispoziţie această frumoasă imagine. Mai multe puteţi afla aici. 

Ilustrată maximă "Pescăruş cu picioare galbene în Parcul Morarilor din Bucureşti".- verso

3. Ilustrată maximă "Ciocîntors".
- M.P. 4,70 lei;
- C.P.I. tipărită la FullColor, Bucureşti.

4. Ilustrată maximă "Călifar roşu".
- M.P. 8,10 lei;
- C.P.I. tipărită la FullColor, Bucureşti.

5. Ilustrată maximă "Lebădă de vară".
- M.P. 9,10 lei (coliţa dantelată);
- C.P.I. tipărită la Lucky superstar, Bucureşti.

Lebăda de vară sau lebăda mută (Cygnus olor) este o pasăre mare ce măsoară 144-158 centimetri. Lungimea aripilor deschise este de 2-2.5 metri. Are penajul alb şi prezintă un nod în partea superioară a ciocului. Acesta este de culoare portocalie, fiind negru la bază. Capul si gâtul pot avea, câteodata, o culoare mai închisă din cauza apei şi noroiului ce conţine fier.

Lebăda de vară este una dintre cele mai populare specii de lebede din sălbăticie, parcuri sau locurile native. Iarna este foarte intâlnită în apele marine, lacuri şi iazuri. Se poate vedea şi la Grădina Zoologică din Bucureşti.
Surse: http://bucurestizoo.ro/atlas/lebada-alba şi 
          http://www.zoo.ro/lebada-de-vara

Ilustrată maximă "Lebădă de vară" - verso

Să auzim de bine!

Alex M

Păsări de baltă pe ilustrate maxime ale Romfilatelia

Romfilatelia a pus în circulaţie, vineri 21 august, emisiunea filatelică "Păsări de baltă", compusă din patru mărci poştale, o coliţă dantelată şi un bloc (seria emisiunii şi coliţa dantelată) vândut împreună cu un plic prima zi la preţul de 231 lei. Aţi recunoscut cu siguranţă aşa numitul album filatelic, produs artificial creiat pentru a fi comercializat condiţionat şi la preţ de speculă. Au fost realizate, de asemena, şi patru ilustrate maxime ce se vând cu 53 de lei, şi acesta fiind un preţ nejustificat de mare!

Mărcile poştale ilustrează următoarele specii de păsări:

- Chira de baltă (Sterna hirundo), pe timbrul cu valoarea nominală de 3.30 lei;

- Pescăruşul cu picioare galbene (Larus michahellis), pe timbrul cu valoarea nominală de 4.30 lei;

- Ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta), pe timbrul cu valoarea nominală de 4.70 lei;

- Călifarul roşu (Tadorna ferruginea), pe timbrul cu valoarea nominală de 8.10 lei.

Pe timbrul coliţei nedantelate, cu valoarea nominală de 9,10 lei, este reprezentată lebăda de vară (Cygnus olor).

Machetarea s-a făcut în coli de 32 de timbre şi minicoli de 5 timbre + o vinietă.

Cele patru timbre ale emisiunii, cu vinietă

Coliţa dantelată

Ştampila prima zi

1. Chira de baltă (Sterna hirundo) este caracteristică zonelor umede costiere, dar şi lacurilor interioare cu apă dulce. Lungimea corpului este de 31-37 cm si are o greutate de 110-145 g. Anvergura aripilor este de circa 75-80 cm. Penajul este gri, iar ciocul roşu aprins cu vârful negru. Partea superioară a capului este neagră. Se hrăneşte cu peşte, insecte şi melci. 

Ilustrată maximă realizată de furnizorul român de servicii filatelice. 

Ilustrată maximă "Chira de baltă"

2. Pescăruşul cu picioare galbene (Larus michahellis) este o pasăre sedentară, întâlnită în apropierea bălţilor şi a lacurilor şi de-a lungul litoralului. Este adaptată foarte bine şi habitatului urban, unde profită de abundenţa hranei. Este definit de culorile gri-argintiu, alb, negru şi galben. Sub cioc se poate vedea o pată de culoare roşie. Tinerii au o coloraţie pestriţă de brun cu alb, cu ciocul şi picioarele închise la culoare. Lungimea pescăruşului cu picioare galbene este de 55-65 cm, anvergura aripilor de 1,3-1,5 m, iar greutatea de 750-1200 g.

Ilustrată maximă "Pescăruş cu pcioare galbene".
Realizare Romfilatelia

3. Ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta) este o pasăre specifică zonelor litorale, lagunelor cu apă sărată, deltelor şi mlaştinilor, bălţilor şi lacurilor cu apă mică din apropierea ţărmurilor. Este o pasăre rară, care necesită măsuri de conservare. In România poate fi intâlnită în Delta Dunării, pe ţărmul mării şi în apropierea lacurilor litorale. Specific acestei păsări este ciocul foarte fin si subţire, curbat in sus, de culoare neagră. Picioarele sunt lungi, de culoare gri-albăstruie. Lungimea corpului este de 42-46 cm, anvergura aripilor de 70-77 cm, iar greutatea de 250-400 g. Pentru a se hrăni, ciocîntorsul ţine ciocul subţire sub suprafaţa apei şi prin mişcări continue reuseşte să localizeze mici nevertebrate pe care le consumă.

Romfilatelia a realizat ilustrata maximă de mai jos.

Ilustrată maximă "Ciocîntors".

4. Călifarul roşu (Tadorna ferruginea) este o pasăre rară în România, motiv pentru care este protejat prin lege. Poate fi intâlnit în Delta Dunării şi foarte rar în lacurile din interiorul ţării. Preferă lacurile izolate, eventual cu insule, departe de prezenţa omului. Culoarea generală a penajului este cărămizie cu nuanţe mai deschise spre cap. Femela are capul alb, iar la mascul putem vedea un guler subţire de culoare neagră. Lungimea corpului este de 58-70 cm, anvergura aripilor de 1,1-1,35 m iar greutatea de 1,2-1,4 kg. Femela este mai mică decât masculul.

Călifarul roşu pe o ilustrată maximă realizată de Romfilatelia

Pentru documentarea acestui articol am folosit ca surse:
http://www.animale-salbatice.ro/pasari.html şi 

http://www.sor.ro/ro/pasari/Sterna-hirundo.html.

Ilustratele maxime pe care eu le-am realizat folosind mărcile poştale ale acestei emisiuni le voi prezenta ceva mai târziu, după câteva zile de vacanţă. 

Să auzim de bine!

Alex M

Ilustrate maxime cu plante medicinale. Continuare

În postarea anterioară am prezentat patru ilustrate maxime cu plantele medicinale ce sunt reprezentate pe timbrele seriei de mărci poştale "Trăieşte sănătos! Plantele medicinale, sănătatea casei tale!". Acum, iată alte trei ilustrate maxime care au ca imagine produsele obţinute din aceste plante, înfăţişate şi ele pe timbrele emisiunii respective: ceaiul de sunătoare, săpunul cu levănţică şi crema de gălbenele. 

1. Ilustrată maximă "Ceai de sunătoare". 
Marca poştală: 1,20 lei; 
Obliterare: ştampila prima zi; 
Cartea poştală ilustrată tipărită de Lucky Superstar.

2. Ilustrată maximă "Săpun cu levănţică". 
Marca poştală: 2,00 lei; 
Obliterare: ştampila prima zi; 
Cartea poştală ilustrată tipărită de Lucky Superstar.

3. Ilustrată maximă "Cremă cu gălbenele". 
Marca poştală: 2,40 lei; 
Obliterare: ştampila prima zi; 
Cartea poştală ilustrată tipărită de Lucky Superstar.

Să auzim de bine!

Alex M

Ilustrate maxime cu plante medicinale

În acest an emisiunea filatelică din ciclul "Trăieşte sănsătos" este dedicată plantelor medicinale şi a fost pusă în circulaţie la data de 8 august, având denumirea "Plantele medicinale, sănătatea casei tale!" Seria se compune din patru mărci poştale, care au ca imagini:
- Sunătoarea şi un pahar de ceai de sunătoare, pe valoarea nominală de 1,20 lei; 
- Lavanda şi un săpun cu lavandă, pe valoarea nominală de 2,00 lei; 
- Gălbenelele şi cremă de gălbenele, pe valoarea nominală de 2,40 lei; 
- Muşeţelul şi un bol de ceai (infuzie) de muşeţel, pe valoarea nominală de 14,50 lei. Veşnica şi inutila valoare fără de care Romfilatelia nu ar fi ea însăşi!! În răutate, bineînţeles.
Machetarea s-a făcut în coli de 32 de timbre, minicoli de 5 timbre + 4 viniete şi bloc de 4 timbre (o serie).
Trebuie menţionat şi faptul că prin aceste timbre se face reclamă unui lanţ de farmacii ce funcţionează în România şi care, oricum, îşi promovează imaginea foarte agresiv prin media. Se pare că situaţia prestatorului român de servicii filatelice nu este foarte bună, având în vedere tendinţa manifestată, mai ales în ultimul timp, de a alinia producţia de timbre la cererea instituţiilor dispuse să cheltuiască bani prin achizitionarea unei părţi din tiraj.

Blocul de 4 timbre al emisiunii

Gălbenele,minicoală de 5 timbre şi 4 viniete 

Ştampila Ptima zi

1. Sunătoarea (Hypericum perforatum) este o plantă erbacee, perenă, cu tulpină dreaptă, ramificată în partea superioară, ușor lemnoasă în partea de jos, prevăzută de-a lungul ei cu două muchii și înaltă până la 1m. Este răspândită pe păşuni, prin grădini sau la marginea drumurilor, întâlnindu-se din zona de câmpie până la cea subalpină, dar mai ales în zona deluroasă. În scop terapeutic se folosesc părţile aeriene ale plantei înflorite. Florile de sunătoare se culeg în zile uscate și însorite, din iunie și până în septembrie. Se usucă la umbră, în loc bine aerisit, întinse în strat subțire, pe hârtie sau pânză. După uscare, se păstrează în pungi de hârtie ori săculeți de panză, în locuri uscate și întunecate.

Sunătoarea reprezintă un remediu excelent în tratarea si vindecarea hepatitei cronice, hepatitei cronice evolutive, ulcerului gastric, colitei cronice. Ceaiul preparat din tulpinile florifere de sunătoare este foarte eficient pentru tratarea tusei, durerilor de stomac, răcelii, afecţiunilor ficatului şi rinichilor stimulând, totodată, şi circulaţia sângelui. Ca uz extern sunătoarea este apreciată datorită proprietăţii de a calma durerile şi de a cicatriza arsurile. Sunătoarea mai poate fi utilizată pentru tratarea durerilor de dinţi si inflamaţiilor gingiilor. Untul de sunătoare, preparat din flori de sunătoare şi untdelemn, se foloseşte în tratarea rănilor, bubelor, eczemelor şi arsurilor.

Surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/Sun%C4%83toare

               http://www.sanatatecuplante.ro/plante-medicinale/plante-medicinale-s/193-sunatoarea-hypericum-perforatum.html

Ilustrată maximă "Sunătoare"..
Carte poştală realizată de dl. Ioan Daniliuc.

2. Lavanda sau levănţica (Lavandula angustifolia Mill., sin. Lavandula officinalis Chaix) este o planta aromatică și medicinală, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30–50 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate. Originară fiind din regiunile calcaroase și muntoase mediteraneene, la noi în țară crește cultivată și înflorește toată vara. În scopuri medicinale se recoltează numai florile, detașate de pe axul inflorescenței, sau toată inflorescența când corola nu este complet deschisă. După recoltare se usucă la umbră, în strat subțire, fără a fi presate. Levănţica are o mulţime de utilizări în aromaterapie, fiind întâlnită sub formă de tinctură, oţet, ulei aromatic şi săpun. În medicina naturistă ea este adjuvant în aritmia cardiacă, ameliorează oboseala, stresul, insomniile sau migrenele şi favorizează creşterea părului, fiind totodată folosită şi pentru întreţinerea corporală.

Surse: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lavandula_angustifolia

              http://www.romfilatelia.ro/marci/colectia.php?ContentID=885&Year=2015

Ilustrată maximă "Levănţică". Carte poştală realizată de dl. Ioan Daniliuc.

Ilustrată maximă "Lavandă (levănţică)", verso

3. Gălbenelele (Calendula officinalis) sunt plante de cultură anuală, rar bianuală, înaltă de 40-80 cm, bogat ramificată, cu miros balsamic puternic. Gălbenelele pot fi cultivate pretutindeni în România, fără să apară probleme de climă sau de sol. Ele se pot utiliza sub forma de infuzie, decoct, ceaiuri, comprese, spălături, măşti si produse cosmetice. In funcţie de afecţiunea care se doreşte a fi tratată, gălbenelele pot fi utilizate pentru tratament local (creme, comprese, măşti, spălături) sau pentru tratamente sistemice (decoct, infuzie, ceai etc). Preparatele fitoterapeutice din gălbenele sunt utile în afecțiunile hepatice și cele biliare. Principiile active din gălbenele se pretează pentru tratarea locală a plăgilor de diverse origini, a înțepăturilor de insecte, a degeraturilor și arsurilor, a infecțiilor localizate ale pielii, a plăgilor care se vindecă greu - plăgile atone -, în terapia acneei precum și pentru ameliorarea tenurilor uscate. Extractul din gălbenele este folosit în tratamentul pe cale naturală al giardiozei, iar după unii autori este util ca adjuvant în tratamentul ulcerului gastric și a celui duodenal.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/G%C4%83lbenele

Ilustrată maximă "Gălbenele".
Realizare personală. Carte poştală tipărită la FullColor, Bucureşti

4. Muşeţelul (Matricaria chamomilla L., sin. Chamomilla recutita L.) este una dintre cele mai cunoscute plante medicinale. Este o plantã ierboasã, aromatã, rãspânditã în toate zonele de câmpie, pe pajişti, la margine de drum, în locuri însorite sau pe terenuri sãrate. De la muşeţel se recolteazã florile, în lunile mai şi iunie. Acestea pot fi folosite în stare proaspătă, dar compuşii activi îşi păstrează calităţile timp de un an, dacă sunt uscate într-un loc întunecos şi uscat. Muşeţelul se foloseşte în special la prepararea de infuzii şi extracte. Intră şi în componenţa unor preparate precum soluţii pentru ochi, sprayuri pentru gât, ape de gură şi tablete. Muşeţelul este utilizat de multă vreme pentru tratarea afecţiunilor digestive, iar studii recente au demonstrat calitatea uleiului esenţial de a calma inflamaţiile; în acelaşi timp, el are efect antidiuretic şi sedativ. Datorită acţiunii calmante, este adesea inclus în preparatele aplicate extern, pentru tratarea afecţiunilor pielii care produc mâncărimi puternice, cum este eczema.

Sursa: http://www.csid.ro/plante-medicinale-fitoterapice-si-gemoterapice/musetel-matricaria-chamomilla-11472247/

Ilustrată maximă "Muşeţel".
Realizare personală. Carte poştală tipărită la FullColor, Bucureşti

Să auzim de bine!

Alex M

Columna lui Traian oglindită pe întreguri poştale (VIII)

 Postările anterioare: (I), (II), (III), (IV), (V), (VI) şi (VII)
Această postare are ca subiect prezentarea acţiunilor din episoadele 2 şi 3 ale actului 4 din Primul război daco-roman.
Episodul 2 se intitulează "Traian cucereşte o cetate puternic întărită". Din cele patru scene ale episodului, doar scenele 2 şi 4 sunt reprezentate în exponat, pe planşele nr. 36 şi 37. Pentru scena 1 şi scena 3 nu s-au tipărit cărţi poştale. 
Planşa nr. 36 cuprinde scena 2 a episodului, localizată în zona castrului Vârfu lui Pătru, despre care am vorbit aici. Se pare că acest castru este ultimul construit în primul război daco-roman.

 

Planşa nr. 36. Actul 4, episodul 2, scena 2 

Pl. 36-detaliu. 1. Romanii construiesc un castru de piatră; 2. Traian;
3. Prizonier dac; 4. Legionari romani defrişează pădurea.

Pe planşa nr. 37 este reprezentată scena 4, localizată în zona cetăţii Blidaru-Costeşti (705m). Aceasta este una dintre cele șase fortăreţe dacice din Munții Orăștiei care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO din România. Totodată, este cea mai impozantă lucrare de acest gen din zonă. 
Străjuind malul stâng al apei Grădiștei, fortificația de la Blidaru cuprinde, de fapt, două incinte unite între ele, având împreună șase turnuri puternice.

Mai întâi a fost înălţată incinta dinspre est, de forma unui patrulater neregulat. La colţuri au fost construite patru turnuri patrulatere. Intrarea în cetate se făcea prin turnul 1, din colţul sud-vestic. Este o poartă  „à chicane”. Odată dărâmată poarta de lemn, inamicul intrat în turn se izbea de peretele din spate al construcţiei şi era nevoit să cotească spre dreapta, spre o nouă  poartă, care dădea în cetate. Aici era aşteptat de luptătorii daci. Se consideră că Blidaru a fost şcoala militară unde dacii işi pregăteau oştenii. Tot în această fază a fost ridicat, pe versantul de sud-vest al înălţimii, un turn izolat, pătrat, iar la jumătatea sudică a platoului din interiorul cetăţii, un turn – locuinţă. Construcţia este datată după domnia lui Burebista. 

Ulterior a fost construită a doua cetate, alipită primei incinte. Pe laturile de nord-vest şi de sud-vest ale cetăţii, de pe faţa internă a zidului de incintă, pornesc alte ziduri perpendiculare pe el, ce întâlnesc în spate un zid care le uneşte, formând astfel încăperi patrulatere. Acestea aveau la bază un spaţiu de depozitare a proviziilor şi erau prevăzute, în partea superioară, cu platforme pe care puteau fi instalate maşini de război. 

În afara zidului cetăţii se află o cisternă construită cu mortar, în tehnica romană. Datarea fazei a doua de construcţie este mai târzie, foarte probabil anterioară celei de-a doua confruntări cu romanii. 

Sursa: http://www.mcdr.ro/?page_id=2779

Planşa nr. 37. Actul 4, episodul 2, scena 2  şi scena 3 secvenţa 1

În această scenă fortificaţia dacilor este atacată de legionari, a căror formaţie de luptă seamănă cu o broască ţestoasă (testudo). Fiecare soldat îşi acoperea capul şi umerii cu scutul, iar proiectilele inamicului cădeau la pământ fără să rănească pe cineva. Se observă, în partea de sus a scenei, emblema de pe scutul romanilor (fulgerul).

Pl. 37-detaliu. Romanii, făcând testudo, cuceresc cetatea
1. Trupe dacice; 2. Trupe romane; 3. Trupe romane (auxiliari) îndreptându-se
spre o nouă bază de atac (prima secvenţă din scena următoare). 

Episodul 3 al Actului 4 este intitulat "Traian cucereşte alţi munţi întăriţi cu ziduri"
Planşa nr. 38 cuprinde scena 2 a episodului: Romanii asaltează cetatea;  localizare: Costeşti.

Parte a complexului sistem de apărare din Munţii Orăştiei, cetatea de la Costeşti-Cetăţuie a fost construită între sfârşitul sec. II şi începutul sec. I (Î. C.), fiind cea mai veche dintre fortificaţiile dacice din zona respectivă. Cetatea este situată pe dealul Cetăţuia (514 m altitudine) și a fost reședința obișnuită a regilor daci. Un alt rol al ei era acela de a apăra drumul spre cetatea Sarmizegetusa.

Vârful dealului a fost amenajat de către constructorii daci în terase, rezultând astfel un platou de formă elipsoidală, pe care au fost dispuse elementele de apărare: şanţuri şi valuri, ziduri de piatră cu turnuri la extremităţi şi turnuri de veghe. 

Primul sistem defensiv al cetății era un val de pământ care înconjura platoul superior al dealului și terasele de sub el. Valul de pământ nu se închidea complet, iar în dreptul porții capetele sale se petreceau unul peste altul formând o intrare „în clește”, care expunea flancurile atacatorilor. 

Zidul a fost construit doar în părțile în care panta era lină şi accesul mai ușor, fiind inspirat de construcțiile elenistice analoge. Tehnica de construcție a fost adaptată de daci la condițiile specifice ale Munților Orăștiei. Acest tip de zid a fost botezat de specialiști murus Dacicus (zidul dacic). Zidul avea cel puțin 3–4 m înălțime, era gros de 3 metri și era format din blocuri din calcar conchilic tăiate regulat (opus quadratum), având dimensini cuprinse între 60–80 cm lungime, 40–60 cm înălțime și 30–40 cm grosime.

Cetatea mai era protejată și de alte sisteme defensive, care erau fortificații mai mici. Astfel, un puternic bastion era pe drumul care urca în vechime la cetate şi un alt turn izolat se afla în spatele valului și era în prelungirea zidului din incintă.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cetatea_dacic%C4%83_Coste%C8%99ti-Cet%C4%83%C8%9Buie

Planşa nr. 38. Actul 4, episodul 3, scena 2  

Pl. 38-detaliu. Romanii asaltează cetatea. 1. Cetate dacică; 2. Luptător dac;
3. Dacii se repliază pe alt versant (spre Sarmizegetusa)

Planşa nr 39 cuprinde scena 4 a episodului 3 şi este localizată în aproprierea Cetăţii Sarmizegetusa, pe care o vom prezenta într-o altă postare.

Planşa nr. 39. Actul 4, episodul 3, scena 4
Avangarda romană a ajuns până la apeductele Sarmizegetusei 

Pl. 39-detaliu. 1. Curs de apă amenajat;
2. Amenajare hidrotehnică de captare a apei; 3. Cetatea Sarmizegetusa

Să auzim de bine!

Alex M