Militari canadieni pe timbre românești dedicate centenarului luptelor de la Mărășești!!

 În iulie 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, România era o țară aflată la finalul unei etape, de peste 50 de ani, de modernizare structurală. Acest proces a afectat în mod diferit domeniile vieții sociale astfel încât, în primii ani ai secolului XX, societatea era dezvoltată neomogen, fiind departe de sincronizarea cu Occidentul european. Din punct de vedere militar România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia succesului făcând să se treacă, nepermis de ușor, peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

Sistemul internațional era marcat de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul lumii. În Europa, Germania devenise principala putere și comportamentul ei pe continent a determinat recompunerea alianțelor în raport cu deceniile anterioare. România constituia obiectul rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, în timp ce obiectivul strategic al Țării era Întregirea Națională, prin unirea într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

La izbucnirea ostilităților, România s-a declarat neutră, iar în august 1916 guvernul român a acceptat să intre în război de partea Antantei. Despre declanșarea războiului puteți vedea câteva ilustrate maxime aici. 

După o serie de victorii tactice rapide, în Transilvania, armata română a suferit, în toamna anului 1916, înfrângeri zdrobitoare, ceea ce a forțat autoritățile statului să se refugieze în Moldova, orașul Iași devenind Capitala Regatului României. Pentru a vedea postarea dedicată  acestui eveniment dați clic aici.

În iarna anului 1916 și primăvara lui 1917, sub o nouă conducere militară și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne. Ca urmare, campania militară din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești.

La împlinirea a 100 de ani de la aceste momentele decisive ale istoriei României, Romfilatelia a lansat o emisiune de timbre sub titul Ziua Mărcii Poștale Românești „1917 - Pe aici nu se trece!”. Detalii despre această serie găsiți aici. 

Cele două mărci poștale au un foarte bun potențial maximafil, ceea ce a permis realizare mai multor ilustrate maxime.

1. Timbrul cu valoarea nominală 4,50 lei are imaginea compusă din patru subiecte, cel principal fiind chipul Ecaterinei Teodoroiu. 

Subiectele secundare reprezintă un tun și un drapel de luptă militar, ce au legătură cu evenimentele comemorate, dar  și o scenă cu soldați pornind la atac din tranșee  care nu se poate localiza în zona luptelor de pe teritoriul României. 

Este vorba de o fotografie făcută, tot în Primul Război Mondial, dar pe teritoriul Franței reprezentând soldați canadieni în Bătălia de pe Somme, în 1916. Pentru detalii accesați următoarele pagini de internet: [1] și [2]. Mai sunt și alte surse.

1.1 Ecaterina Teodoroiu (pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu) s-a născut la 17 ianuarie 1894 în Vădeni, azi cartier al Municipiului Târgu Jiu. Ea făcea parte din cohorta de cercetaşi "Domnul Tudor", iar la 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, toţi cercetaşii din ţară au fost chemaţi să intre în serviciile auxiliare ale armatei. Printre ei s-a aflat şi Cătălina, care a îngrijit răniţii aduşi la Târgu Jiu. S-a remarcat în luptele de la Jiu şi Filiaşi, unde a fost rănită la ambele picioare. Regele Ferdinand I i-a acordat, personal, la 19 martie 1917, „Virtutea militară” clasa a II-a şi a fost avansată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton din Regimentul 43/59 infanterie Lupeni. În fruntea acestui pluton a căzut eroic în seara zilei de 22-23 august 1917, în timpul bătăliei de la Mărăşeşti.

Ilustrată maximă
„Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu”

1.2 Bătălia dela Mărăști a început cu un bombardament puternic al artileriei române asupra poziţiilor inamice. Distrugerile produse vizau facilitarea ofensivei trupelor de infanterie. Cel mai mare calibru de tun din dotarea artileriei române era cel de 152,4 milimetri, piesele fiind împrumutate de Armata a 2-a română de la două divizii rusești.

Ilustrată maximă „Artileria română în acțiune la Mărăști”

1.3 Ilustrată maximă „Drapel militar din perioada Primului Război Mondial”

2. Putem afirma că marca poștală de 8 lei are două subiecte principale (portretul generalului Eremia Grigorescu și Mausoleul de la Mărășești). Mai sunt reprezentate același drapel de luptă militar (apariție supărătoare a unui subiect pe fiecare timbru al seriei) și un detaliu dintr-o fotografie cu Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești.

2.1 În momentul intrării României în Primului Război Mondial, generalul Eremia Grigorescu (1863-1919) era comandantul Diviziei 15 Infanterie. Succesul repurtat în luptele din Dobrogea, de la Mulciova şi Arabagi, pentru oprirea înaintării diviziilor germano-turco-bulgare ce obținuseră victoria de la Turtucaia, au determinat chemarea lui pe frontul de la Oituz unde a  reuşit să stabilizeze situația. În luptele grele de la Oituz  generalul Grigorescu a rostit memorabilele cuvinte „Pe aici nu se trece!“ Și nu s-a trecut! A fost trimis, apoi, la Nămoloasa, în calitate de comandant al Corpului VI Armată și, de aici, la Mărăşeşti unde, de asemenea, generalul Grigorescu a rostit cuvintele: „Nici pe aici nu se trece!“. Fiind la comanda Armatei I Română şi a IV-a Rusă, în condiţii vitrege, a câştigat bătălii extrem de grele împotriva germanilor conduşi de feldmareşalul Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi”. Pentru modul cum a condus trupele în aceste lupte a fost decorat cu Ordinele „Mihai Viteazul” clasa a III-a și, respectiv, clasa a II-a.

Ilustrată maximă
„Generalul Eremia Grigorescu”

2.2 În memoria ostașilor care și-au jertfit viața în luptele de la Mărășești, s-a înălțat Mausoleul "Întru slava eroilor neamului", cum stă scris pe frontispiciul acestuia. Inițiativa construirii Mausoleului aparține Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, exprimată în cadrul Congresului din data de 8 iunie 1919. Monumentul este printre cele mai importante din Europa și a fost construit după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu. Piatra de temelie s-a pus în data de 6 august 1923. La 28 septembrie 1924 s-au inaugurat criptele, în prezența Reginei Maria. Edificiul are 154 de cripte si gropi comune, în care sunt îngropați peste 5.000 de soldați și ofițeri români căzuți în Marele Război. Pentru o perioadă construirea mausoleului a stagnat, lucrările fiind reluate în 1936 prin zidirea cupolei monumentului. Doi ani mai târziu monumentul a fost finalizat, iar la 18 septembrie 1938 a fost inaugurat, în prezența Regelui Carol al II-lea.

Ilustrată maximă „Mausoleul de la Mărășești”

2.3 Ilustrată maximă „Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești”

Să auzim de bine!

Alex M