În România, această prevedere din actul de la Versailles a fost pusă în aplicare prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, care a stabilit ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită cu prilejul Zilei Înălțării Domnului Iisus Hristos, ca sărbătoare națională a poporului român. Țara noastră a devenit astfel primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naționali.
Ca urmare a conjuncturilor politice, în anul 1948 Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, cu prilejul sărbătoririi Zilei Independenței de Stat a României și a Victoriei asupra Fascismului, abrogându-se prevederile anterioare.
Conducerea Ministerului Apărării Naţionale a iniţiat, în anul 1990, o acţiune de reintroducere a tradiţiilor militare româneşi în armată, iar in acelaşi an s-a decis ca Ziua Eroilor să fie sărbătorită de Ziua Înălţării Domnului.
Mai târziu, în anul 1995, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 48 care, la articolul 1, prevede: “Se proclamă Ziua Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti - ziua Înălţării Domnului Isus Hristos -, potrivit tradiţiei româneşti.”
Filatelia românească a cinstit cum se cuvine (prin emisiuni de timbre, ştampile ocazionale / omagiale, plicuri, ilustrate maxime etc) pe eroii români din toate timpurile şi din toate locurile, cunoscuţi şi necunoscuţi, pe toţi aceia care şi-au jertfit viaţa pentru apărarea ţării, pentru realizarea unităţii noastre naţionale şi pentru înlăturarea oricărei forme de înrobire a românilor.
În continuare, veţi vedea câteva cărţi poştale maxime cu acest subiect.
1.Eroul strămoșilor, strămoșul eroilor
Decebal, fiul lui Scorillio şi succesor al lui Duras-Diurpaneus, a fost regele dacilor între anii 86-106. Strateg de excepţie şi om politic abil, a făcut faţă celei mai puternice armate mobilizate de Imperiul Roman.
Dârz şi neînfricat în luptă “… a fost un duşman de temut pentru romani “(Cassius Dio).
 |
| Ilustrată maximă “ Statuia ecvestră a lui Decebal” |
2. Luptele daco-romane (101-102; 105-106)
Columna lui Traian reprezintă o adevărată istorie gravată în piatră a războaielor daco-romane. A fost construită de Apolodor din Damasc, la odinul împăratului Traian, atât pentru a comemora victoria din Dacia cât şi pentru a servi ca mausoleu. Înaltă de 39,83 m, din care fusul coloanei este de 26,62 m, cu un diametru de 3,83 m la bază şi 3,66 m la vârf, Columna are o bandă sculptată pe o lungime de 200 m, cu peste 2.500 de figuri reprezentate în 124 de episoade. Soclul de formă paralelipipedică adăpostea urna de aur cu cenuşa împăratului Traian, care a dispărut în Epoca medievală. Deasupra uşii de la intrarea în soclul Columnei se află o inscripţie cu următorul cuprins (în traducere):
«Senatul şi poporul Roman (au ridicat acest monument) Împăratului Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva Traianus Augustus, învingătorul germanilor, învingătorul dacilor, mare pontif, învestit pentru a XVII-a oară cu putere de tribun, aclamat pentru a VI-a oară, ca imperator (comandant suprem învingător), consul pentru a VI-a oară, părinte al patriei, pentru a arăta înălţimea muntelui şi a locului săpat cu eforturi atât de mari»
În perioada 1939-1943 a fost realizată o copie a Columnei, care a fost adusă în România în 1967. Acum, se găseşte la Muzeul Naţional de Istorie a României.
 |
| Ilustrată maximă "Scenă de pe Columna lui Traian" |
MP: Emisiunea “Fragmente din Columna lui Traian”, 15.10.2004, 7.000 lei, Scenă de pe Columnă; CPI: Editura AXA; OBL: ŞPO, OP Bucureşti 45, 29.06.2006, Text “Suprema jertfă/ 1900 de ani/ Decebal regele dacilor /”. Se realizează concordanţă de subiect.
Imaginea mărcii poştale şi, implicit a suportului, reprezintă o scenă din primul război daco-roman, intitulată "Traian primeşte o solie de daci".
(Scena nr.21, după numerotarea folosită pentru copia Columnei de la MNIR).
3. Actul de naştere al Ţării Româneşti.
Bătălia de la Posada este numele unui conflict militar între Regatul Ungariei şi Ţara Românească, care a avut loc în toamna anului 1330.
Bătălia a fost menţionată în mai multe cronici: cea pictată de la Viena (Chronicon pictum, cca. 1360), cea a lui Johannes de Thurocz (Chronica Hungarorum, cca. 1486), analele lui Jan Długosz (Annales seu cronici incliti regni Poloniae, cca. 1455 - 1480) precum şi alte lucrări ungare, poloneze şi germane de acest gen, toate din secolele XV-XVI, care reproduc, în principiu, relatarea cronicii vieneze.
Victoria de la Posada reprezintă actul de naştere al Ţării Româneşti, aşadar, momentul apariţiei primului stat românesc medieval. Prin consecinţele sale de lungă durată, victoria lui Basarab a marcat însă întreaga evoluţie a statalităţii româneşti de sine stătătoare, de la originile sale medievale până în ziua de astăzi. Puţine dintre bătăliile purtate în istorie au avut consecinţe la fel de importante.
Consfinţind independenţa Ţării Româneşti faţă de Coroana Ungariei, victoria din anul 1330 a transformat în mod fundamental poziţia internaţională a noului stat. Respingând cu succes, şi fără niciun sprijin din partea aliaţilor săi, o invazie condusă de însuşi regele Ungariei, Basarab I şi-a cucerit o poziţie de prestigiu pe scena politică a Europei Sud-Estice.
 |
Carte poştală maximă
"Victoria românilor în lupta de la Posada"
|
4.Bătălia din cadrul Războiului cel Lung
Bătălia de la Călugăreni (13/23 august 1595) a fost parte a conflictului otomano-muntean şi parte a campaniei otomane din august – octombrie 1595, ce avea ca scop înlocuirea lui Mihai Viteazul (1593 – 1601) şi transformarea Ţării Româneşti şi Moldovei în provincii otomane. Această luptă este un episod semnificativ din marea confruntare dintre creştini şi otomani, înscrisă sub semnul Ligii Sfinte şi trecută în cadrul Războiului de cincisprezece ani (cunoscut şi sub numele de Războiul cel Lung).
Bătălia de la Călugareni a fost unul dintre cele mai importante evenimente din istoria militară a poporului român, în care oastea condusă de Mihai Viteazul a luptat eroic, obţinând o importantă victorie asupra oştilor otomane invadatoare conduse de Sinan Paşa. Totuşi, nu a fost o victorie hotărâtoare a lui Mihai Viteazul ci o victorie de moment a creştinilor, care se aliaseră tocmai ca să dea o replică turcilor, putându-se vorbi de o replică creştină demnă şi fermă, cu mari pierderi pentru otomani, rămaşi dezorientaţi la finele bătăliei. În acest sens, parte din izvoarele vremii precizează că, la sfârşitul bătăliei, turcii au lăsat pe câmpul de luptă steagul verde al profetului şi aproximativ 20.000 de morţi şi răniţi, în vreme ce românii au avut 30 de morţi şi 22 de răniţi.
 |
| Ilustrată maximă "Bătălia de la Călugăreni" |
"Datele tehnice" ale ilustratei maxime:
MP: Emisiunea”Aniversări-Evenimente(I)”, 13.08.1995, 100 lei; “400 ani/Bătălia de la Călugăreni”
CPI: DECT, „Bătălia de Călugăreni”, pictură de Bogdan Molea, MNM
OBL: ŞPO, OP Călugăreni, 13.08.1995, cu element grafic chipul lui Mihai Viteazu şi text “400 de ani de la marea victorie a lui Mihai Viteazu”
5. Eroul creștinătății
Bătălia de la Vaslui, (cunoscută şi drept "Bătălia de la Podul Înalt") a avut loc în data de 10 ianuarie 1475, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Pașa. În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) o mare parte a armatei. A fost considerată cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare devenind eroul creștinătății.
Pe locul desfășurării celebrei bătălii a fost ridicat, la 12 km sud de Vaslui, în localitatea Băcăuani, un măreț monument, reprezentându-l pe Ștefan cel Mare călare. Statuia a fost dezvelită în anul 1975, cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la victoria moldovenilor conduși de Ștefan cel Mare. Ea este amplasată pe un soclu înalt de 8 metri, îmbrăcat în marmură, la capătul unui lung șir de trepte, de asemenea învelite în marmură şi este realizată din bronz, având înălțimea de 6,90 metri, și greutatea de 19 tone.
 |
| Ilustrată maximă "Bătălia de la Vaslui" |
MP: Emisiunea ”500 de ani de la Victoria lui Ştefan cel Mare de la Vaslui”, 25.02 1975, 0,55 lei; Imaginea reprezintă "Bătălia de la Vaslui", pictură de O. Obedeanu
CPI: EST, “Vaslui-Podul Înalt, Monumentul Ştefan cel Mare”
OBL: Ştampilă poştală de zi (ŞPZ), OP Vaslui 1, 14.02.1979
Se realizează: concordanţa de subiect între timbru şi suport; concordanţa de loc între subiectul mărcii şi obliterare; concordanţa de timp, marca fiind în circulaţie în anul 1979.
6. "Ghiaurul Mircea"
Mircea cel Bătrân (n. 1355 - d. 31 ianuarie 1418) a fost Domn al Țării Românești între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418. În actele oficiale apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și domn...”. Politica externă a marelui voievod a fost dominată de primejdia otomană. Toate luptele pe care Mircea cel Batrân a fost silit să le poarte au fost cu turcii, nicidecum cu ungurii, polonii sau moldovenii. Cu aceştia a încheiat alianţe trainice în lupta comuna antiotomană. Aceste acţiuni ale domnitorului l-au făcut pe Baiazid să întreprindă o expediţie personală de cucerire a Ţării Româneşti, în primăvara lui 1395.
Bătălia de la Rovine (10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395) este prima mare confruntare armată între români şi otomani, desfăşurată în contextul expansiunii otomane în Balcani.
 |
| Ilustrată maximă "Bătălia de la Rovine" |
CPI: Editura Meridiane, “Bătălia de la Rovine”, pictură de Paul Atanasiu
OBL: ŞPO, OP Bucureşti 45, 30.07.1986
Concordanţe: de subiect între timbru, carte poştală şi obliterare (triplă); de loc între subiectul mărcii şi obliterare; de timp, marca fiind în circulaţie.
7. Lupta cea vitează
Bătălia din Dealul Spirii (13 septembrie 1848, pe atunci lângă București) a fost ultima confruntare armată disputată pe teritoriul românesc dintre
structuri militare ale Țării Românești (Batalionul 2 Infanterie din Regimentul 2 Linie Infanterie, Compania a 7-a din Regimentul 1 Linie Infanterie și Compania de pompieri condusă de Căpitanul Pavel Zăgănescu) și un corp de armată otoman.
Bătălia din Dealul Spirii s-a încheiat cu înfrângerea trupelor române dar, din punct de vedere istoric, această luptă consfinţeşte dorinţa naţională de autodeterminare chiar dacă acest lucru a presupus jertfa supremă. Pentru comemorarea eroilor pompieri căzuţi în luptă, în anul 1901 a fost ridicat pe Dealul Spirii din Bucureşti Monumentul Eroilor Pompieri, monument cu un trecut la fel de zbucinmat ca şi evenimentele a căror memorie o reprezintă. Ziua de 13 Septembrie a fost sărbătorită mai apoi ca "Ziua Pompierilor din România", care a fost oficializată în anul 1953.
 |
Ilustrată maximă "Lupta pompierilor
din Dealul Spirii"
|
Obliterarea s-a făcut cu ştampila Prima Zi.
8. Au fost contemporani cu noi
România a fost
singura ţară din estul Europei care, la sfârşitul deceniului 9 al secolului XX, a trecut la democraţie printr-o revoluţie
violentă. Înainte de Revoluţia Româna, toate celelalte state est-europene trecuseră intr-un mod
paşnic la democraţie.
Conform
evidențelor din anul 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele
Revoluționarilor, numărul total al celor decedați prin împușcare pe durata revoluției a fost de
1142. Cifrele menționate fac referire doar la victimele care au fost declarate,
înregistrate și verificate conform Legii recunoștinței față de eroii-martiri și
luptătorii care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989. Potrivit datelor
din rechizitoriile întocmite de parchetele militare, în rândurile militarilor
s-au înregistrat 260 de decedați, iar de la Direcția Securității Statului au
murit 65 de angajaţi.
 |
| Ilustrată maximă dedicată memoriei eroilor Revoluţiei din 1989 |
MP: Revoluţia populară din România, 08.01.1990, 2 lei
CPI: EST/20025
OBL: ŞPO, OP
Bucureşti 45, 22.04.1990; Textul “22 DEC. 1989/ Au sosit ziua dreptăţii/ Ziua
sfântă-a libertăţii/ Vasile Alecsandri/Veşnică recunoştinţă/ eroilor revoluţiei” este completat de
elementele grafice: litera V şi lumânare, ambele având ca fundal Tricolorul. Se
realizezeă triplă concordanţă de subiect (lumânarea)
Cele două versuri din textul ştampilei ocazionale sunt din
poezia lui Vasile Alecsandri “Hora Ardealului” (1848, Braşov, Foaie pentru minte, inimă
și literatură).
………………………….
“Au sosit ziua dreptăţii!
Ziua sfânta-a liberţăii!
Bradu-n munte înverzeşte,
România-ntinereşte.”
Ziua sfânta-a liberţăii!
Bradu-n munte înverzeşte,
România-ntinereşte.”
...................................
 |
| Ilustrată maximă "Cimitirul Eroilor Revoluţiei - Bucureşti" |
MP: Emisiunea “Revoluţia Populară din România”, 01.10.1990, 5L+2L, Cimitirul Revoluţiei, Bucureşti
CPI: ROMHELION
s.r.l.
OBL: ŞPO, OP
Bucureşti 45, 22.12.1994; Text 5 ani de la Revoluţia Română
Să nu uităm că în această zi creştinii se salută cu "Hristos S-a înălţat!" şi "Adevărat S-a înălţat!".
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT!
Alex M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu