CONCURSUL INTERNAŢIONAL DE MAXIMAFILIE (ultima parte)

Primele două părţi: (I) şi (II)

1. Pe baza comunicatelor Comisiei pentru Maximafilie din cadrul Federaţiei Internaţionale de Filatelie am întocmit o statistică privind acest concurs, din care rezultă:

1.1. În cele 10 ediţii ale concursului s-au clasat pe primele trei locuri un număr de 21 de ţări, astfel:
- 4 ţări (Cipru, Franţa, Italia şi Spania), de câte trei ori ;
- 5 ţări (Brazilia, Germania, Luxemburg, Portugalia şi Rusia) de câte două ori;
- 12 ţări o singură dată. Aceste ţări sunt: Austria, Canada, Cehia, China, Finlanda, Grecia, Malaezia, Marea Britanie, Olanda, România, San Marino şi Slovacia.
Dacă am acorda puncte în raport de locul ocupat (de exemplu 3 puncte pentru locul 1, 2 puncte - locul 2 şi 1 punct pentru locul 3), am obţine următorul clasament:
1. Cipru .........................7 puncte
2. Franţa şi Portugalia .....6 puncte
3. Italia şi Spania ............5 puncte
4. Germania ...................4 puncte
5. Rusia .........................3 puncte
6. Brazilia şi Luxemburg ..2 puncte
Să remarcăm că Portugalia este singura ţară care a obţint de două ori primul loc, celelalte fiind clasate pe această onorantă poziţie doar câte odată.

1.2. Au fost 34 de ilustrate maxime premiate, din care:
- 23 sunt realizări individuale, cele mai multe aparţinând unor personalităţi marcante din lumea maximafiliei care deţineau, la data respectivă, funcţii de conducere fie în comisia FIP, fie în asociaţiile naţionale de maximafilie.
- 11 aparţin asociaţiilor naţionale de maximafilie: Franţa - trei ilustrate maxime, Luxemburg şi Spania - câte două, Italia - două (din care o maximă realizată pentru San Marino), România  şi Portugalia - câte o ilustrată maximă.

1.3. Mărcile poştale folosite pentru realizarea celor 34 de ilustrate maxime premiate fac parte din emisiuni filatelice cu teme foarte diverse (eu am identificat 15), astfel: aniversări/comemorări - 8 maxime; floră/faună - 5; mijloace de transport şi expoziţii filatelice - câte 3 ilustrate maxime; Europa, emisiuni comune şi sport - câte 2 etc. De asemenea, am remarcat că imaginile/subiectele timbrelor au un accentuat caracter naţional.

1.4. Despre cărţile poştale folosite ca suport am găsit doar date publcate sporadic şi nu sunt în măsură să prezint vreo concluzie.

1.5. Pentru obliterare s-au folosit, de cele mai multe ori, ştampilele prima zi - la 28 de ilustrate maxime. Ştampilele ocazionale au fost utilizate de 4 ori, iar cele de zi - de 2 ori.

2.Cred că ar fi bine ca, în continuare, să vedem şi câteva ilustrate maxime interesante, dintre cele care au obţinut locurile doi sau trei la Concursul Internaţional de Maximafilie.

2.1. Franţa; realizator “Les Maximaphiles Français”; locul 2 în anul 2003. 

Portavionul ''Charles de Gaulle''

Portavionul Charles de Gaulle (cod NATO: R91) este nava amiral a Marinei Franceze. Construcţia lui a început la 14 aprilie 1989, a fost lansat la apă la 7 mai 1994 şi a intrat în serviciu la 18 mai 2001 cu numele de “Richelieu”, care era  purtat în mod tradiţional de navele amiral ale Marinei Franceze. În februarie 1987 a primit actualul nume.

Primul timbru poştal reprezentând acest portavion a fost emis la 8 mai 2003 şi pus în vânzare la 12 mai. El a fost folosit pentru realizarea acestei ilustratei maxime. Obliterare s-a făcut la bordul navei, folosind o ştampilă (a navei?!) cu data de 21.07.2003, care realizează o perfectă concordanţă de imagine.

2.2. Malaezia; realizator Choc San Ye; locul 3 în anul 2004.

Transport tradiţional. Car cu boi

Carul cu boi se foloseşte de la sfârşitul secolului al XIV-lea pentru transportul de persoane şi bunuri. Se crede că a fost introdus de comunitatea indiană din Malacca (al treilea cel mai mic stat federal din Malaezia, fondat în anul 1400). Marca poştală a fost machetată în coliţă dantelată, iar pentru obliterare s-a folosit ştampila Prima Zi.

2.3. Germania; realizator Jürgen Noll; locul 3 în anul 2006.

Floarea de colţ (Leontopodium alpinum); triplă concordanţă

2.4. Rusia; prima ilustrată maximă realizată în spaţiul extraterestru ; locul 3 la concursul din anul 2009.

Iuri Gagarin (1943-1968)

La 20 februarie 2009 Poşta Rusă a editat o carte poştală ilustrată pentru a celebra 75 de ani de la naşterea   primului  cosmonaut al lumii, Iuri Gagarin (9 martie 2009). Această carte poştală a devenit suportul viitoarei ilustrate maxime.

Carte poştală ilustrată "Iuri Gagarin"
(nr. 2009-064/1)

La 6 martie 2009 a fost pusă în circulaţie şi o marcă poştală, cu valoarea nominală de 10 ruble, având ca imagine portretul lui Gagarin. Marca a fost machetată în bloc de 10 timbre şi 2 viniete. 

La 28 martie echipajul celei de-a 19-a expediţie pe Staţia Spaţială Internaţională, sub comanda cosmonautului rus Ghennadi Padalka  a sosit pe staţie, la bordul navei spaţiale Soyuz TMA-14. Aveau asupra lor 52 de cărţi poştale pregătite a fi realizate ilustrate maxime (cu timbrul lipit). Acestea au fost obliterate, la bordul Staţiei Spaţiale, la data de 4 aprilie 2009 (Ziua Internaţională a Cosmonauticii şi Aviaţiei) cu o ştampilă specială confecţionată de Poşta Rusiei la solicitarea Agenţiei Spaţiale Ruse. 

2.5. San Marino; realizator A.I.M. (Italian Maximaphily Association); premiul 3 în anul 2010.

Gino Bartalli (stânga) şi Fausto Copi (dreapta)
în Turul Ciclist al Franţei din anul 1952.

Mărcile poştale folosite au apărut la 17 martie 2010 pentru a comemora 10 ani de la moartea lui Gino Bartalli (1914-2000) şi 50 de ani de la moartea lui Fausto Copi (1919-1960).

Imaginea celor doi mari ciclişti, şi rivali în sport totodată, care îşi dau o sticlă cu apă - nu se ştie cine oferă sticla - a fost surprinsă de un fotograf la 4 aprilie 1952, pe parcursul unei etape din Turul Franţei, între Lausanne şi Alpe d’ Huez. Obliterarea cu ştampila Prima Zi a Poştei din San Marino realizează o frumoasă triplă concordanţă de imagine. Dar numai atât! Condiţia concordanţei de loc nu se îndeplineşte. Acest lucru îl acceptă şi organizatorii concursului, care afirmă că această piesă pune accentul pe imaginea istorică a doi mari ciclişti, ca simbol al bunelor relaţii sportive. Pentru a înţelege nuanţele textului, iată ce este scris în comunicatul Comisiei de Maximafilie: "Although this San Marino cancellation is not concordant with the location of the event, here the focus is on a historic photo of two great rival cyclists, as symbol of good sportsmanship".

2.6. Canada; realizator George Constantourakis (la data jurizării era preşedintele Comisiei de Maximafilie din cadrul FIP); premiul 2 în anul 2011.

Distribuirea corespondenţei iarna cu un "Ponchon"
(butoi mare de lemn)

Marca poştală a fost pusă în circulaţie la 13.05.2011, în cadrul seriei "Procedee de distribuire a corespondenţei". Cartea poştală are ca imagine acuarela "Le ponchon" de Arthure, 1997 şi este tipărită de "Les Editions du Flaneur". Obliterarea s-a făcut cu Ştampila Prima Zi la Oficiul Poştal din Dorval QC.

2.7. Canada, locul 8 (27 de puncte) şi Spania, locul 15 (3 puncte), ambele la concursul din 2012. Oare ce criterii de apreciere au existat în cotarea acestor piese?

Canada: ilustrată maximă "Vasul de linie Titanic"; locul 8

Spania; ilustrată maximă
"Catedrala din Burgos"; locul 15

3. După 10 ediţii de concurs cred că ar fi bine să se producă unele schimbări privind modul de organizare a acestuia, având în vedere, bineînţeles, rezultatele de pînă acum, astfel încât valoarea concursului să crească, subiectivismul aprecieriilor să nu depăşescă anumite limite, iar concurenţilor să li se acorde şanse egale. Altfel, concursul se va bagateliza, se va dezvolta ca o "afacere de familie" în care foarte mulţi participanţi rămân doar spectatori. Ce ar trebui făcut? 

3.1. Să se precizeze regulile de respectat în realizarea ilustratelor maxime prezentate la concurs. Se aplică regulile valabile în maximafilia de concurs sau se fac derogări? Şi ce derogări se au în vedere? S-ar putea organiza, de pildă, o secţiune pentru ilustratele admise în concurs prin derogare de la regulile generale! O părere!

3.2. Ar trebui avut în vedere ca la concurs să participe doar statele membre ale Federaţiei Filatelice Internaţionale, iar ca realizatori să se considere asociaţiile naţionale de maximafilie / filatelie, care să şi propună ilustratele ce vor intra în competiţie. 

3.3. În condiţiile jurizării prin vot electronic, este esenţială buna informare a delegaţilor care votează, pentru ca aceştia să-şi exprime opţiunile cât mai obiectiv. În acest sens ei ar trebui să cunoască, în detaliu, "datele tehnice" ale pieselor prezentate în concurs: denumirea emisiunii filatelice, data punerii în circulaţie, valoarea nominală a mărcii poştale şi tariful minim pentru o scrisoare în ţara respectivă, elemente de identificare a suportului (inclusiv o imagine a spatelui cărţii poştale), tipul ştampilei aplicate; de asemenea, să se explice în ce constau concordanţele realizate etc.,etc. 

3.4. Ar fi bună şi o mai mare trasparenţă şi operativitate din partea Comisiei în comunicarea datelor arătate mai sus, pentru că astfel ar veni în sprijinul iubitorilor de maximafilie.  

4. Participare României la acest concurs, din informaţiile pe care le-am găsit în comunicatele Comisiei de Maximafilie, ne arată următorul palmares: 

- Anul 2007 - premiul 2;

- Anul 2008 - locul 7;

- Anul 2009 - neclasificat (ultimul loc punctat a fost 7, cu 9 puncte; noi am obţinut mai puţine puncte; nu ştiu câte);

- Anul 2010 - locul 6;

- Anul 2011 - locul 10;

- Anul 2012 - locul 13;

Cred că, faţă de condiţiile pe care le au maximafiliştii români, aceste rezultate sunt mulţumitoare. Dar ar fi timpul să ne întrebăm şi ce ar fi de făcut pentru a realiza ilustrate maxime care să se claseze pe podiumul concursului? Eu mă refer la concurs pentru că el este subiectul acestui articol. Dar ideea generală este că eforturile maximafiliştilor români nu trebuie să mai fie solitare, (fiecare "se descurcă"), ci să fie susţinute şi uşurate de un cadru organizatoric adecvat, simplu şi accesibil tuturor doritorilor, atât la nivelul instituţiilor care asigură serviciile poştale şi filatelice în România, cât şi al structurilor organizatorice ale filateliştilor / maximafiliştilor. În mare, am în vedere următoarele:

4.1. Întocmirea într-o concepţie unitară şi bine documentată a planului anual de emisiuni filatelice, asigurarea stabilităţii acestuia şi cuprinderea în plan, pentru fiecare emisiune, a imaginii, valorii nominale şi locului de punere în circulaţie a timbrelor care o compun. Efectele benefice asupra activităţii filateliştilor sunt evidente. 

4.2. Emisiunile filatelice să fie însoţite şi de editarea unor cărţi poştale ilustrate, care să se vândă la preţul de piaţă şi să poată fi folosite ca suport pentru eventuale ilustrate maxime. 

4.3. În domeniul ştampilelor Prima Zi este nevoie de schimbări substanţiale: să aibă caracter poştal; să se emită pentru fiecare timbru; să cuprindă imagini adecvate sau măcar un text "la subiect"; să se aplice în localitatea care are legătură cu tema / subiectul mărcii poştale.

4.4. Să se instituie un sistem flexibil de aplicare a ştampilelor (Prima Zi sau ocazionale) prin care să se elimine discriminările actuale, iar doritorii să aibă acces neîngrădit la aceste obliterări. O soluţie ar putea fi ca o ştampilă Prima Zi să poată fi folosită astfel:

  - În ziua punerii în circulaţie a emisiunii filatelice, precum şi în următoarele 10 zile lucrătoare – la OP unde s-a stabilit că va fi aplicată;

  - În următoarele 60 de zile - la OP superior ierarhic;

  - În următoarele 6 luni – la Poşta Română, putând fi folosită cu plata unei taxe;

  - În final, ştampila se va păstra la Poşta Română, punându-se capăt sistemului barbar, instituit de ANCOM, de a se distruge.

Pentru o ştampilă ocazională regulile ar putea fi asemănătoare dar fără a mai introduce în circuit Poşta Română, urmând ca, în final, ştampila să se păstreze în arhiva asociaţiei filatelice care a confecţionat-o. 

4.5. Să se instituie serviciul poştal "timbrul personalizat".

4.6. Pentru structurile organizatorice ale filateliştilor / maximafiliştilor:

 - Stabilirea, la nivel central şi judeţean, de relaţii cordiale şi de lucru cu instituţiile care asigură serviciile poştale şi filatelice în România, pentru a creia cadrul optim pentru filatelişti. Eforturile individuale nu dau rezultate foarte multe.   

- Iniţierea, la nivelul Federaţiei şi SRMDVN, a măsurilor menţionate la punctele 4.1.-4.5. sau a altora, după cum va rezulta din consultările cu membrii lor, şi coordonare aplicării unitare a celor convenite.

- Activarea asociaţiilor judeţene ale filateliştilor, eventual desfiinţarea celor care există doar pe hârtie, pentru obţinerea unor eventuale voturi; să se creeze structuri teritoriale de maximafilie.

- Ilustratele maxime pe care România le va trimite pentru a participa la concursul internaţional de maximafilie să fie considerate ca realizări ale SRMDVN şi selecţionate printr-o competiţie naţională desfăşurată "la vedere". 

Sunt conştient că asemenea măsuri nu pot fi realizate uşor şi nici în timp scurt, dar este nevoie să ne dăm seama unde suntem cu adevărat, ce ne lipseşte pentru ca maximafilia din România să fie la nivelul altor state şi să începem de undeva. Eu am arătat un crâmpei din drum. Şi poate acest crâmpei nu este cel mai corect! Să încercăm,totuşi, a găsi calea cea bună!

Să auzim de bine!

Alex M