Exponate de maximafilie

duminică, 24 decembrie 2017

Hristos Se naşte, măriţi-L!

Creștinii sărbătoresc, la 25 Decembrie, Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. La începutul creștinismului era deosebire între creștinii din Apus și cei din Răsărit, în ceea ce privește data acestei sărbători. Astfel, în Apus cel puțin de prin sec. III, Nașterea Domnului se serba, ca și azi, la 25 decembrie, potrivit unei vechi tradiții, după care recensământul lui Cezar August (în timpul căruia Sf. evanghelist Luca ne spune că s-a întâmplat Nașterea Domnului), a avut loc la 25 decembrie 754 ab Urbe condita (de la fundarea Romei). În fapt, atât în Orient cât și în Occident, Nașterea Domnului a fost serbată de la început la aceeași dată, în legătură cu aceea a solstițiului de iarnă, numai că orientalii au fixat-o, după vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe când Apusul a recalculat-o, fixând-o în funcție de data exactă la care cădea atunci solstițiul, adică la 25 decembrie. Odată fixată la 25 decembrie, sărbătoarea Nașterii Domnului a atras după sine revizuirea și deplasarea sau fixarea datelor unui șir întreg de alte sărbători, în general mai noi, care stau în dependență cronologică de ea, și anume : Tăierea-împrejur a Domnului, Întâmpinarea Domnului, Bunavestire și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.
Mai multe citiți aici.

Crăciunul, celebrat ca dată a naşterii lui Iisus, a devenit, în timp, şi o sărbătoare a familiei, marcată de obiceiuri mult aşteptate de copiii din întreaga lume, precum colindele, împodobitul bradului şi darurile Moşului.

Și în acest an, Romfilatelia a pus în circulație, la 21 noiembrie, o emisiune filatelică dedicată acestei sărbători. De asemenea Asociația Filateliștilor Bucureșteni (AFB) a confecționat o ștampilă ocazională, care a fost pusă la dispoziția doritorilor la oficiul poștal București 63, în ziua de 23 decembrie 2017.
Detalii găsiți aici.

Ilustrate maxime realizate.
1. Cu ștampila prima zi
1.1 Icoana „Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos”, aflată în colecția Bisericii „Sfântul Elefterie - Nou” din București.


1.2 „Maica Domnului cu pruncul”, icoană împărătească, pictură pe lemn, din patrimoniul Bisericii „Sfântul Elefterie - Nou”. 



2. Cu ștampila AFB
2.1 Pictura „Nașterea Domnului”


2.2 „Maica Domnului - Floare de crin” copie a icoanei de la Mănăstirea Marele Meteor din Grecia


*  *  *


Dragii mei,
Sfânta Sărbătoare a Crăciunului, cu dulcele ecou al colindelor și imaginea celor dragi în suflet, să vă aducă împlinire, sănătate, iubire și fericire! 
LA MULȚI ANI!   

Alex M





miercuri, 15 noiembrie 2017

Circul pe ilustrate maxime

Ultima emisiune de mărci poștale, pusă în circulație la data de 6 noiembrie, este intitulată „Circul București”, fiind compusă din patru timbre, două plicuri prima zi și un set de patru ilustrate maxime. Clic aici pentru detalii.

Pe teritoriul țării noastre istoria circului începe din perioada ocupației romane. Mai târziu, în Evul Mediu, arta circului a fost cultivată de trupe de actori, acrobați, magicieni sau dresori de animale care se plimbau din localitate în localitate căutând comunități prietenoase unde să-și poată etala spectacolele.

Din secolul al XIX-lea, ansamblul mijloacelor de expresie şi procedeele din sfera circului tind, încetul cu încetul, spre alcătuirea unui stil particular, spre organizarea spectacolelor într-o ambianţă specifică şi un cadru determinat de exprimare. Unul dintre pionierii circului românesc modern a fost Theodor Sidoli, un italian stabilit pe plaiurile noastre în anul 1864, care își creează o adevărată faimă, mai ales prin numerele de călărie.Prima tentativă de a pune bazele unui local viabil, destinat spectacolelor de circ şi echitaţie, a fost concretizată de fundaţiile actualului Ateneu Român. Rămas însă fără sprijin financiar, proiectul a fost abandonat, iar reluarea lucrărilor a schimbat radical destinaţia construcţiei finalizată în anul 1888. Cu toate acestea, clădirea Circului a fost construită, în același an, pe Strada Poliţiei (pe lângă Cheiul Dâmboviţei), iar premiera a avut loc duminică, 25 decembrie 1888, la orele 8 seara. Circul Sidoli a fost primul Circ Românesc care a avut reprezentații internaționale (1908).

Un moment important în evoluţia circului în țara noastră îl constituie înfiinţarea Circului de Stat, în anul 1954, situat pe Bd. Nicolae Bălcescu. În scurt timp localul a devenit necorespunzător exigenţelor publicului, impunându-se construirea unui nou edificiu. Actualul sediu a fost construit în anii 1960-1961 și a fost declarat monument istoric în anul 2010.
După 1989 Circul de Stat devine Circul Globus, iar câțiva ani mai târziu Circ & Variete Globus. Astăzi, circul a intrat într-o nouă eră. Odată cu trecerea în noul mileniu, « Circul de Stat » al anilor ’60 își continuă tradiția, devenind Circul Metropolitan București.

Informațiile provin din următoarele surse: [1], [2], [3] și [4]

Folosind cele patru timbre ale emisiunii și ștampila prima zi, am realizat următoarele ilustrate maxime:

1. Afișul unui spectacol de circ susţinut la Circul Bucureşti de trupa „Star Circus ’95” și intitulat „Un regal al dresurilor-Sub soarele Gruziei”.


2. Acrobaţie pe doi cai. Cartea poștală reproduce o litografie din anul 1874.

3. Număr de contorsionism

4. Clovnul


În încheiere, am de făcut două observații.
- Timbrele nu reușesc să scoată în evidență frumusețea spectacolului de circ, sunt foarte mari și au imagini neatractive.
- Pe aceeaș linie se înscriu și cele patru ilustrate maxime oficiale, pe care le prezint mai jos (sursa Romfilatelia).




Să auzim de bine!
Alex M 




luni, 23 octombrie 2017

Ilustrate maxime cu piese de artă destinate meselor regale

La data de 20 octombrie a fost pusă în circulație o emisiune de mărci poștale denumită „Arta la mesele regale”. (clic pentru detalii).  Cele patru timbre ale seriei ilustrează piese aflate în patrimoniul artistic al Muzeului Național Peleș, care cuprinde colecții bogate de artă decorativă destinate odinioară meselor regale compuse din servicii diverse din porțelan, argint și sticlărie. Acestea sunt realizate în atelierele germane, englezești, franceze și extrem-orientale. Lucruri foarte interesante în acest domeniu puteți afla de aici

Ilustratele maxime pe care le-am realizat sunt obliterate cu ștampila prima zi, din păcate „de București”, iar cărțile poștale au fost tipărite la FullColor, București.

1. Timbrul cu valoarea nominală de 3,50 lei ilustrează o fructieră realizată în atelierul Goody & Co. Minton, din Anglia, în secolul al XIX-lea. Piesa este confecţionată din porțelan pastă tare, modelat în tipar. Aceasta a fost ulterior pictată peste glazură și parțial aurită cu aur coloidal.

2. Timbrul cu valoarea nominală de 4 lei ilustrează un serviciu ouar pentru trei persoane, realizat în atelierul Martin Hall & Co., din Anglia, din metal argintat, cu lingurițe din argint ce poartă marca atelierului Paul Telge, din Germania. Piesa, creată în secolul al XIX-lea, este gravată pe capac cu cifrul Regelui Carol I al României.

3. Timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei care ilustrează un vas pentru punch, model Bambou din secolul al XIX-lea, este  creat de atelierul de sticlă Baccarat, din Franța și atelierul de orfevrărie Wollenweber, din München, Germania. Piesa din cristal suflat în tipar este încastrată în argint, parțial aurit, având o înalțime totală de 47 cm și un diametru de 38,5 cm.

4. Timbrul cu valoarea nominală de 15 lei ilustrează o bombonieră realizată în atelierul Meissen, din Germania, în secolul al XIX-lea. Piesa este din porțelan modelat în tipar, pictat manual. Pentru a fi ornamentată s-a procedat la glazurare, folosirea barbotinei (o pastă diluată vitrifiabilă cu care se lipesc ornamentele pe obiectele de porțelan) și la aurirea parțială a piesei. Înălțimea bombonierei este de 20 cm și lățimea de 29 cm.


Sursa pentru informațiile privind conținutul mărcilor poștale: http://romfilatelia.ro/ro/arta-la-mesele-regale/



Să auzim de bine!
Alex M

marți, 3 octombrie 2017

Fructe de pădure pe ilustrate maxime (II)

Într-o postare anterioară am prezentat emisiunea de mărci poștale pusă în circulație la data de 29 septembrie și denumită „Fructe de pădure”, împreună cu ilustratele maxime oficiale (realizate de Romfilatelia). Iată acum și piesele realizate personal. Cărțile poștale ilustrate au fost tipărite la FullColor, București.

1. Ilustrată maximă „Cătina (Hippophaë rhamnoides)”

2. Ilustrată maximă „Păducelul (Crataegus monogyna)”


3. Ilustrată maximă „Măceşul (Rosa canina)”

4. Ilustrată maximă „Fragul (Fragaria vesca)”




Să auzim de bine!
Alex M




sâmbătă, 30 septembrie 2017

Fructe de pădure pe ilustrate maxime (I)

La data de 29 septembrie a fost pusă în circulație emisiunea filatelică „Fructe de pădure”, compusă din patru mărci poștale, un plic prima zi și un set de patru ilustrate maxime. Detalii găsiți aici.

Iată acum ilustratele maxime realizate de Romfilatelia. Acestea se găsesc la magazinele filatelice, la prețul de 66 lei.

1. Cătina (Hippophaë rhamnoides) este un arbust foarte ramificat, spinos, având o culoare albicioasă. Fructele sunt ovoide, cărnoase, cu diametrul de 7-8 mm, de culoare portocalie și cu un sâmbure tare, iar frunzele sunt înguste, de culoare verde-argintiu. Florile, brun-gălbui, sunt mici şi apar în lunile martie - aprilie. Este rezistentă la secetă și geruri și o putem găsi atât in zonele litorale cât și în cele montane însorite. Cătina crește până la 5-6 m înălțime și are nevoie de 4-5 ani pentru dezvoltare. Principala parte folosită în fitoterapie sunt fructele, bogate în vitamina C (de doua ori mai mult decât măceșul și de 10 ori mai mult decât citricele), precum și în alte vitamine (E, K, F, P, complexul B etc). Preparatele pe bază de cătină sunt recomandate în afecţiuni hepatice, oculare, răceli, viroze respiratorii, afecţiuni gastroduodenale, eczeme, surmenaj, ateroscleroză etc.
Ilustrată maximă „Cătina”

2. Păducelul (Crataegus monogyna) este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate şi flori albe-crem sau roz, frumos mirositoare, grupate în buchete. Creşte în toată ţara, mai mult în sud şi în est, din zona de câmpie până în ariile submontane. Este răspândit în liziere, crânguri, tufărişuri, poieni, margini de pădure şi pe versanţii însoriţi, urcând până la altitudinea de 1.400 de metri. În scop medicinal se folosesc florile, frunzele, ramurile şi fructele de păducel. Atât fructele, cât şi florile sunt folosite la prepararea de infuzii, capsule şi tincturi. Produsele din păducel sunt indicate în cazurile de angină pectorală, hipertensiune arterială, nevroze cardiace, insomnii, oboseală, iritabilitate etc.  
Ilustrată maximă „Păducelul”
3. Măceşul (Rosa canina) este un arbust cu înălțimea de 1-5 m. Tulpina este acoperită de țepi mici si ascuțiți în formă de cârlig. Trandafirul sălbatic (cum mai este cunoscut) are frunze penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt roz sau albe, mari și cresc solitare sau grupate câte două sau trei. Fructele au formă elipsoidă și sunt de culoare roșie sau portocaliu închis. Le putem găsi în foarte multe locuri, la marginea drumului, pe pajiști, în fânețe etc. Măceşele se culeg din iunie până în octombrie, apoi se usucă şi se zdrobesc sau se macină pulbere. Măceşele zdrobite sau măcinate se folosesc la prepararea infuziilor, decocturilor, tincturilor sau a extractelor uscate. Măceşul este un excelent vitaminizant natural, fiind bogat în  vitamina C. Preparatele farmaceutice sau alimentare din măceşe sunt indicate în prevenirea şi tratarea răcelilor și a gripei, iar unii autori le recomandã şi în afecţiunile vasculare pentru menţinerea elasticitãţii capilarelor sanguine.

Ilustrată maximă „Măceșul”

4. Fragul (Fragaria vesca) este o specie erbacee perenă, cu înălțimea de până la 25 cm și frunzele așezate la bază, sub formă de rozetă. Tulpina este dreaptă, subțire și firavă, iar florile sunt albe și seamănă cu cele ale măceșului. Fructele sunt cărnoase și zemoase, la început verzi, iar pe măsură ce se coc devin tot mai roșii. Perioada de înflorire este în mai-iunie. Recoltarea frunzelor, pentru ceai, se face primăvara. Fructele se recoltează începând cu luna mai, până în august. Acestea se consumă proaspete sau sub formă de gem ori dulceață. Fragii sunt recomandați pentru tratarea gutei, litiazei renale, afecțiunilor ficatului și splinei. Ceaiul de frunze de fragi poate fi folosit pentru tratarea litiazei biliare, afecțiunilor splinei, hepatitei, diareei, hemoroizilor, afecțiunilor intestinale, astmului. Datorita efectului diuretic, fructele favorizează eliminarea toxinelor din organism fiind utile și în tratamentul unor afecțiuni dermatologice. 
Ilustrată maximă „Fragul”

Despre ilustratele maxime făcute de mine, într-o altă postare.



Să auzim de bine!
Alex M



Flori de cactus pe ilustrate maxime (II)

Clic pentru a vedea partea [I]

5. Ilustrată maximă „Lophocereus schottii forma Monstruosus”

6. Ilustrată maximă „Opuntia aciculata (limba soacrei)”

7. Ilustrată maximă „Coryphantha sulcata (cactusul ananas)”

8. Ilustrată maximă „Echinocactus horizonthalonius (scaunul soacrei)”



Să auzim de bine!
Alex M

vineri, 15 septembrie 2017

Flori de cactus pe ilustrate maxime (I)

Vineri15 septembrie 2017 Romfilatelia a pus în circulație o emisiune de mărci poștale intitulată „Flori de cactus” și compusă din patru timbre (27 lei). Acestea au ca imagini:                                
- Lophocereus schottii forma Monstruosus (timbrul de 3,50 lei);
- Opuntia aciculata (limba soacrei), pe valoarea de 4 lei;
- Coryphantha sulcata (cactusul ananas), pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei;
- Echinocactus horizonthalonius (scaunul soacrei), pe marca poștală de 15 lei.
Emisiunea este completată de  un plic prima zi (61 lei), patru ilustrate maxime (65 lei) și un album (225 lei). Detalii puteți afla aici.

Ilustratele maxime pe care le-am realizat sunt obliterate cu ștampila prima zi a emisiunii, iar cărțile poștale au fost tipărite la FullColor, București.

1. Lophocereus schottii este originar din regiunile de deșert din Mexicul continental, peninsula Baja California și din extremitatea sudică a statului american Arizona. Lophocereus schottii f. Mostruosus este o mutație stabilă genetic, cu nervuri în formă neregulată și umflături asemănătoare cu tuberculii, în lungul tulpinilor. Acestea sunt ascendente, subțiri, au ramuri doar de la bază și, ocazional, mai sus. Unele tulpini ajung la 6 metri, dar ele rămân de obicei mai mici (la 2 la 3 m înălțime). Areolele (mici zone circulare cu limite bine definite, care diferă de țesuturile înconjurătoare) sunt puține și nesemnificative, florile (rareori văzute) sunt roz, iar semințele practic necunoscute.
L. schottii mostruosa, deși este sterilă, continuă să supraviețuiască în sălbăticie. Această formă de creștere apare în cel puțin două areale: pe soluri nisipoase și pe pietrișuri fine. În aceste două locații cactușii pot supraviețui deoarece părți ale tulpinilor se rup periodic și fac rădăcini de-a lungul laturilor, din care cresc noi plante. S
Sursa informațiilor o puteți găsi dând clic aici.
Ilustrată maximă „L. schotti monstruosus

2. Opuntia aciculata, cunoscută și ca limba soacrei, este o plantă dicotidelonată perenă originară din nordul Mexicului și Texas. În ţara noastră este o specie foarte răspândită, în seră sau apartament, fiind un cactus ornamental atractiv. O plantă are mai multe tulpini lungi de 10-20 cm, cu segmente parțial rotunjite la vârf și acoperite cu spini. Florile sunt de culoare galben-auriu, portocaliu sau roșu, cu diametrul de 8-10 cm. Fructul opuntiei poartă numele de chumbo (sau fruct de cactus, smochină chumbo), este acoperit de o coajă groasă, spinoasă cu pulpa bogată în semințe, are formă ovală și este comestibil. Mai multe informații puteți afla pe acest sit.
Ilustrată maximă „Limba soacrei

3. Coryphantha sulcata (Mammilaria sulcata) sau cactusul ananas este o specie cu dimensiuni mici sau medii, de formă globulară. Spinii, de obicei 9-10, de culoare alb-gălbui, sunt aranjați în forma unei stele, în așa fel încât planta pare acoperită cu o dantelă albă. Florile acestei plante apar spre vârful tulpinii, au culoarea galben strălucitor, cu mijloc portocaliu, miros dulceag și pot atinge 6-7,5 cm în diametru. Sursa: Romfilatelia.
Ilustrată maximă „Cactusul ananas

4. Echinocactus horizonthalonius, denumit popular scaunul soacrei, este nativ din sud-vestul Statelor Unite și din nordul Mexicului, unde se găsește în habitatele deșertului Chihuahuan și în deșertul Sonoran. Acest cactus are tulpina gri-verde până la albastru-cenușiu, de formă sferică, semisferică, coloană sau plată care crește încet până la 30 cm înălțime și 15-20 cm în diametru. Corpul este alcătuit din secțiuni curbate care se răsucesc în mod elicoidal . Aceste secțiuni sunt căptușite cu areole purtând 5-10 spini fiecare (în majoritate 8). Florile sunt de culoare roz roz până la purpuriu și au 7-9 cm lățime.
Vedeți aici sursa.
Ilustrată maximă „Scaunul soacrei


Într-un articol viitor voi prezenta și alte ilustrate maxime cu această temă.
Să auzim de bine!
Alex M

joi, 7 septembrie 2017

Prințesa Diana, in memoriam, 20 de ani! Ilustrate maxime.

La 31 august s-au împlinit 20 de ani de la moartea Prințesei Diana, în urma unui accident de maşină. Romfilatelia a comemorat tragica dispariţie a Prinţesei printr-o emisiune de mărci poştale intitulată „Prințesa Diana, in memoriam, 20 de ani”, ce reprezintă un supratipar al emisiunii „Diana – Prinţesă de Wales” din anul 1999. Au fost supratipărite 4.500 de blocuri de câte 4 timbre, având valoarea nominală de 32 de lei. Emisiunea mai cuprinde un plic prima zi.
Blocul de patru timbre al emisiunii

Plicul prima zi al emisiunii

Ștampila prima zi

“Prinţesa inimilor” sau „prinţesa poporului”, aşa cum au denumit-o britanicii, Diana a intrat în istorie atât prin bunătatea și graţia sa, cât şi prin destinul ei tragic. S-a născut la 1 iulie 1961, la Park House, Sandringham, Norfolk, în casa pe care părinţii săi au închiriat-o pe moşia reginei Elisabeta a II-a. După ce tatăl său a dobândit titlul de conte, în 1975, Diana a devenit cunoscută drept Lady Diana Spencer. La numai 20 de ani, a devenit soţia prinţului moştenitor al Marii Britanii, Charles, în vârstă de 33 de ani. Nunta secolului, aşa cum a fost denumită, la vremea respectivă, ceremonia de căsătorie a celor doi, a avut loc la 29 iulie 1981 în Catedrala St Paul. Trei ani mai târziu, Diana era mamă a doi copii, prinţii William şi Henry. Prin atitudinea şi comportamentul ei, tânăra prinţesă a câştigat simpatia britanicilor şi a lumii întregi.
Diana a devenit însă, treptat, nefericită din cauza lipsei de afecţiune a prinţului Charles, iar problemele cuplului au fost mediatizate intens. În august 1996, Diana şi Charles au divorţat, iar ea a primit titlul de prinţesă de Wales, renunţând la cel de "alteţă regală". După despărţirea oficială de Charles (1992), Diana a continuat să promoveze numeroase acţiuni umanitare, cum ar fi activitatatea pentru Crucea Roșie, sprijinirea bolnavilor de SIDA şi campania împotriva minelor anti-personal atrăgând şi mai mult dragostea oamenilor. De altfel, interesul Dianei pentru minele terestre au influențat semnarea, imediat dupa moartea ei, a Tratatului de la Ottawa de interzicere a folosirii minelor anti-personal.
„Prinţesa inimilor” şi-a încheiat viaţa, în mod tragic, la numai 36 de ani.

Ilustrate maxime reprezentând-o pe Prințesa Diana realizate cu timbrele și ștampila prima zi ale acestei emisiuni.

 




 


Să auzim de bine!
Alex M

sâmbătă, 19 august 2017

Pe aici nu se trece! Continuare

Iată alte câteva ilustrate maxime postate în continuarea celor dintr-un articol anterior.

1. Eroina sublocotenent Ecaterina Teodoroiu (1894-1917)


2. Generalul Eremia Grigorescu (1863-1919)

3. Mausoleul de la Mărășești. Observăm o frumoasă concordanță între două subiecte ale timbrului și imaginea cărții poștale (Mausoleul și bustul generalului Eremia Grigorescu).

4. Tun folosit în Bătălia de la Mărășești.


Să auzim de bine!
Alex M



marți, 1 august 2017

Militari canadieni pe timbre românești dedicate centenarului luptelor de la Mărășești!!

 În iulie 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, România era o țară aflată la finalul unei etape, de peste 50 de ani, de modernizare structurală. Acest proces a afectat în mod diferit domeniile vieții sociale astfel încât, în primii ani ai secolului XX, societatea era dezvoltată neomogen, fiind departe de sincronizarea cu Occidentul european. Din punct de vedere militar România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia succesului făcând să se treacă, nepermis de ușor, peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.
Sistemul internațional era marcat de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul lumii. În Europa, Germania devenise principala putere și comportamentul ei pe continent a determinat recompunerea alianțelor în raport cu deceniile anterioare. România constituia obiectul rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, în timp ce obiectivul strategic al Țării era Întregirea Națională, prin unirea într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.
La izbucnirea ostilităților, România s-a declarat neutră, iar în august 1916 guvernul român a acceptat să intre în război de partea Antantei. Despre declanșarea războiului puteți vedea câteva ilustrate maxime aici
După o serie de victorii tactice rapide, în Transilvania, armata română a suferit, în toamna anului 1916, înfrângeri zdrobitoare, ceea ce a forțat autoritățile statului să se refugieze în Moldova, orașul Iași devenind Capitala Regatului României. Pentru a vedea postarea dedicată  acestui eveniment dați clic aici.
În iarna anului 1916 și primăvara lui 1917, sub o nouă conducere militară și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne. Ca urmare, campania militară din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești.

La împlinirea a 100 de ani de la aceste momentele decisive ale istoriei României, Romfilatelia a lansat o emisiune de timbre sub titul Ziua Mărcii Poștale Românești „1917 - Pe aici nu se trece!”. Detalii despre această serie găsiți aici

Cele două mărci poștale au un foarte bun potențial maximafil, ceea ce a permis realizare mai multor ilustrate maxime.

1. Timbrul cu valoarea nominală 4,50 lei are imaginea compusă din patru subiecte, cel principal fiind chipul Ecaterinei Teodoroiu. 

Subiectele secundare reprezintă un tun și un drapel de luptă militar, ce au legătură cu evenimentele comemorate, dar  și o scenă cu soldați pornind la atac din tranșee  care nu se poate localiza în zona luptelor de pe teritoriul României. 

Este vorba de o fotografie făcută, tot în Primul Război Mondial, dar pe teritoriul Franței reprezentând soldați canadieni în Bătălia de pe Somme, în 1916. Pentru detalii accesați următoarele pagini de internet: [1] și [2]Mai sunt și alte surse.


1.1 Ecaterina Teodoroiu (pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu) s-a născut la 17 ianuarie 1894 în Vădeni, azi cartier al Municipiului Târgu Jiu. Ea făcea parte din cohorta de cercetaşi "Domnul Tudor", iar la 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, toţi cercetaşii din ţară au fost chemaţi să intre în serviciile auxiliare ale armatei. Printre ei s-a aflat şi Cătălina, care a îngrijit răniţii aduşi la Târgu Jiu. S-a remarcat în luptele de la Jiu şi Filiaşi, unde a fost rănită la ambele picioare. Regele Ferdinand I i-a acordat, personal, la 19 martie 1917, „Virtutea militară” clasa a II-a şi a fost avansată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton din Regimentul 43/59 infanterie Lupeni. În fruntea acestui pluton a căzut eroic în seara zilei de 22-23 august 1917, în timpul bătăliei de la Mărăşeşti.
Ilustrată maximă
„Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu”

1.2 Bătălia dela Mărăști a început cu un bombardament puternic al artileriei române asupra poziţiilor inamice. Distrugerile produse vizau facilitarea ofensivei trupelor de infanterie. Cel mai mare calibru de tun din dotarea artileriei române era cel de 152,4 milimetri, piesele fiind împrumutate de Armata a 2-a română de la două divizii rusești.
Ilustrată maximă „Artileria română în acțiune la Mărăști”

1.3 Ilustrată maximă „Drapel militar din perioada Primului Război Mondial”


2. Putem afirma că marca poștală de 8 lei are două subiecte principale (portretul generalului Eremia Grigorescu și Mausoleul de la Mărășești). Mai sunt reprezentate același drapel de luptă militar (apariție supărătoare a unui subiect pe fiecare timbru al seriei) și un detaliu dintr-o fotografie cu Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești.

2.1 În momentul intrării României în Primului Război Mondial, generalul Eremia Grigorescu (1863-1919) era comandantul Diviziei 15 Infanterie. Succesul repurtat în luptele din Dobrogea, de la Mulciova şi Arabagi, pentru oprirea înaintării diviziilor germano-turco-bulgare ce obținuseră victoria de la Turtucaia, au determinat chemarea lui pe frontul de la Oituz unde a  reuşit să stabilizeze situația. În luptele grele de la Oituz  generalul Grigorescu a rostit memorabilele cuvinte „Pe aici nu se trece!“ Și nu s-a trecut! A fost trimis, apoi, la Nămoloasa, în calitate de comandant al Corpului VI Armată și, de aici, la Mărăşeşti unde, de asemenea, generalul Grigorescu a rostit cuvintele: „Nici pe aici nu se trece!“. Fiind la comanda Armatei I Română şi a IV-a Rusă, în condiţii vitrege, a câştigat bătălii extrem de grele împotriva germanilor conduşi de feldmareşalul Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi”. Pentru modul cum a condus trupele în aceste lupte a fost decorat cu Ordinele „Mihai Viteazul” clasa a III-a și, respectiv, clasa a II-a.
Ilustrată maximă
„Generalul Eremia Grigorescu”

2.2 În memoria ostașilor care și-au jertfit viața în luptele de la Mărășești, s-a înălțat Mausoleul "Întru slava eroilor neamului", cum stă scris pe frontispiciul acestuia. Inițiativa construirii Mausoleului aparține Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, exprimată în cadrul Congresului din data de 8 iunie 1919. Monumentul este printre cele mai importante din Europa și a fost construit după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu. Piatra de temelie s-a pus în data de 6 august 1923. La 28 septembrie 1924 s-au inaugurat criptele, în prezența Reginei Maria. Edificiul are 154 de cripte si gropi comune, în care sunt îngropați peste 5.000 de soldați și ofițeri români căzuți în Marele Război. Pentru o perioadă construirea mausoleului a stagnat, lucrările fiind reluate în 1936 prin zidirea cupolei monumentului. Doi ani mai târziu monumentul a fost finalizat, iar la 18 septembrie 1938 a fost inaugurat, în prezența Regelui Carol al II-lea.
Ilustrată maximă „Mausoleul de la Mărășești”

2.3 Ilustrată maximă „Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești”




Să auzim de bine!
Alex M