Cărți poștale maxime cu Eminescu și Veronica Micle

Anul acesta, Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, a fost marcată de Romfilatelia prin emisiunea Cupluri celebre. Poezia dragostei dedicată lui Mihai Eminescu, de la nașterea căruia se împlineau 170 de ani, și Veronicăi Miclea, iubita poetului pentru o anumită perioadă de timp. Din punctul meu de vedere a fost o alegere îndoielnică a instituției care ne ”delectează” cu materiale filatelice, de a simplifica importanța Zilei Culturii Naționale și a aniversării nașterii Poetului la relația de iubire a acestuia, oricât de intensă ar fi fost ea.

Emisiunea respectivă se compune din două timbre și o coliță nedantelată. Vă las pe dumnevoastră să apreciați calitatea acestora. 

Cărți poștale maxime realizate.

1. Cu timbrul de 5 lei. Portretul lui Mihai Eminescu.

Cartea poștală a fost realizată 

de regretatul dr. Ioan Daniliuc.

2. Cu marca poștală de 11,50 lei. Veronica Micle.

3. Cu timbrul coliței nedantelate (28,50 lei). Mihai Eminescu și Veronica Micle.

Imaginea cărții poștale-suport reprezintă ilustraţia 

coperţii volumului de poezii „Iubire din iubire...Eminescu”

 de Liliana Albu. Grafica: Mihai Cătrună

Să auzim de bine!

Alex M

560 de ani de existență a Bucureștiului. Cărți poștale maxime.

În perioada 19-22 septembrie se desfășoară la București Expoziția Filatelică Națională cu Participare Internațională, EFIRO 2019, ediția a V-a. Cu acest prilej, a fost introdusă în circulație o emisiune de mărci poștale formată din 3 timbre și o coliță nedantelată, astfel:

- Marca poștală cu valoarea nominală de 1,70 lei marchează 560 de ani de atestare documentară a Bucureștiului și are ca imagine colița nedantelată dedicată aniversării a 500 de ani de existență a orașului București (20.09.1959).

- Pe timbrul de 3,10 lei este reprodus un plic circulat în anul 1858, cu francatură multiplă Cap de Bour 27 Parale + 27 Parale (raritate a filateliei românești).

- Al treile timbru, cu nominalul de 12 lei, se referă la aniversarea a 145 de ani de la înființarea Uniunii Poștale Universale (UPU) - 9 octombrie 1874, la Berna.

- Timbrul coliței nedantelate a emisiunii (28,50 lei) are ca imagine un fragment din prima coliță nedantelată românească (Expoziția EFIRO din anul 1932).

Am realizat cărți poștale maxime doar cu timbrul de 1,70 lei, folosind ștampila prima zi a emisiunii și ilustratele tipărite la tipografia KayaPrint din București.

1.Ilustrată maximă având ca imagine colița dantelată din anul 1959. Această coliță a fost tipărită în 30.000 de exemplare și este o raritate în filatelia noastră. Apropo: colițele contemporane cu noi au tiraj de maxim 5.000 de exemplare și, probabi, multe din ele zac prin magazinele filatelice.

2. Carte poștală maximă ce reproduce Hrisovul lui Țepeș din 20 septembrie 1459. Documentul a fost descoperit în jurul anului 1900, foarte deteriorat şi se păstrează la Muzeul Municipiului Bucureşti – Palatul Suţu.

3. Ilustrate maxime cu portretul lui Vlad Țepeș.

Să auzimde bine!

Alex M

Cecilia Cuțescu-Storck, 140 de ani de la naștere. Cărți poștale maxime.

Cecilia Cuțescu-Storck (14 martie 1879 – 29 octombrie 1969) a fost o pictoriță din România, cu puternică influență în viața culturală din perioada interbelică.S-a născut în Comuna Câineni, din Vâlcea, fiind adoptată de bunicii materni. În anul 1897 a fost  trimisă la München pentru a studia pictura cu cei mai buni profesori ai vremii, iar apoi drumul ei ajunge în Franţa, la École des Beaux-Arts din Paris. În 1903 s-a căsătorit cu muzicianul Romulus Kunzer. După nouă ani de studii în străinătate, Cecilia Cuţescu s-a stabilit la Bucureşti, iar în 1909 s-a recăsătorit cu sculptorul Frederic Storck. Împreună cu artistele Olga Greceanu şi Nina Arbore,  a înfiinţat „Asociaţia Femeilor pictore şi sculptore” (1916), devenind una dintre promotoarele artei feminine româneşti. Tot în anul 1916, Cecilia devine profesoară la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti,  fiind prima femeie profesor la o universitate de artă din Europa.

A fost, de asemenea, și prima femeie din România care a realizat artă murală. Este vorba de frescele „Istoria negoțului românesc”, care se află în aula Academiei de Studii Economice din Bucureşti, „Apologia artelor românești”, de pe plafonul fostului Palat Regal şi de lucrarea „Agricultura, industria şi comerţul", aflată în holul de onoare al Băncii Marmorosch-Blank. În perioada interbelică a primit numeroase distincţii la expoziţii internaţionale, printre care şi cea de Cavaler al Legiunii de Onoare (Franța,1933).

În anul 1948, operele soților Storck au fost declarate de utilitate publică, iar în 1951 atelierele lor au fost deschise ca muzeu de artă, familia păstrând atunci doar anexele ce au fost folosite ca spațiu de locuit. În prezent, imobilul poate fi vizitat si adăpostește Muzeul de Artă „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck”.

Pentru întreaga activitate artistică, în anul 1957 Cecilia a primit titlul de „Maestru Emerit al Artei”. Artista s-a stins din viață în 1969, la București.

Cu prilejul celor 140 de ani de la nașterea Ceciliei Cuțescu-Storck, la data de 14.03.2019 Romfilatelia a introdus în circulație o emisiune de mărci poștale compusă dintr-un timbru (5 lei), o coliță dantelată (28,50 lei și un plic prima zi (13 lei). 

Ilustrate maxime realizate 

1. Cu marca poștală a emisiunii, pe care este ilustrat autoportretul Ceciliei Cuțescu-Storck.

Ilustrată maximă
„Cecilia Cuțescu-Storck, autoportret”

Ilustrată maximă
„Cecilia Cuțescu-Storck, portret de Frederic Storck”

Ilustrată maximă „Cecilia Cuțescu-Storck, portret”

2. Folosind timbrul coliței dantelate. Acesta are ca imagine portretul Ceciliei Cutescu-Stork, lucrat în marmură de Frederic Stork în anul căsătoriei lor (1909).

Ilustrată maximă
„Cecilia Cuțescu-Storck, portret de Frederic Storck”

.

Să auzim de bine!

Alex M

Muzeul Național Brukenthal pe cărți poștale maxime

Muzeul Național Brukenthal aniversează în fiecare an, pe 25 februarie, data la care a fost deschis oficial. Inaugurarea muzeului a avut loc în 25 februarie 1817 și funcționează în palatul cu același nume, construit de baronul Samuel von Bruckental între anii 1778 –1788. Edificiul a fost ridicat pentru a servi drept reşedinţă oficială a baronului şi sediu al colecţiilor sale. Muzeul porpriu-zis este considerat cel mai vechi din România și una dintre primele instituții de acest gen din Europa. Adăpostește importante colecţii aflate într-un vast complex muzeal naţional alcătuit din Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istoria Farmaciei şi Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare.

La 17.02.2017 Romfilatelia a dedicat o emisiune de mărci poștale, cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la deschiderea muzeului. Au fost puse în circulație patru timbre, astfel:

            - Portretul baronului Samuel Von Brukenthal este ilustrat pe marca poștală cu valoarea nominală de 2,20 lei; de asemenea, se găsește – ca subiect secundar – și pe celelalte trei timbre ale seriei;

            - Timbrul cu valoarea nominală de 2,50 lei ilustrează faţada Palatului Brukenthal;

            -  Blazonul familiei Brukenthal este reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 8,00 lei;

            - Ceasul de buzunar al baronului Samuel Von Brukenthal, reprezentat pe timbrul cu valoarea nominală de 15,00 lei, se află – ca subiect secundar – și pe marca poștală de 2,20 lei.

Au fost tipărite și 210 seturi a câte 2 plicuri prima zi, ia ca forme de machetare s-au folosit coala de 32 de timbre și minicoala de 5 timbre +1 vinietă.

Mai multe pe http://www.romfilatelia.ro/ro/muzeul-national-brukenthal-200-de-ani-de-la-infiintare/

Pentru a obține ilustrate maxime cu aceste mărci poștale am folosit ștampila aniversară realizată de AF Sibiu, care a fost la dispoziția publicului la OP Sibiu 1, în ziua de 25.02.2017.

Ilustrate maxime realizate

1. Cu timbrul de 2,20 lei

Portretul baronului Samuel Von Brukenthal

Ceasul de buzunar al baronului Samuel Von Brukenthal

2. Cu timbrul de 2,50 lei

Faţada Palatului Brukenthal

3. Cu timbrul de 8 lei

Blazonul familiei Brukenthal 

4. Cu timbrul de 15 lei.

 Ceasul de buzunar
al baronului Samuel Von Brukenthal

Portretul baronului Samuel Von Brukenthal

Să auzim de bine!
Alex M

Centenarul Marii Uniri - ultimul episod. Emisiunea filatelică din 16 noiembrie-eșec total.

Postări anterioare: [1], [2], [3], [4], [5]

11. Am așteptat cu mult interes lansarea emisiunii de mărci poștale „Centenarul Marii Uniri” care ar fi trebuit să reprezinte încununarea activității Romfilatelia pentru onorarea acestui eveniment. Și ce primim? Citiți mai jos descrierea, făcută de instituția respectivă, acestei emisiuni:

„Pentru a celebra marile realizări istorice ale românilor din urmă cu 100 de ani, Romfilatelia introduce în circulație emisiunea de mărci poștale Centenarul Marii Uniri. Emisiunea filatelică este alcătuită dintr-o coliță dantelată cu valoarea nominală de 28,50 lei, ilustrată cu o fotografie a Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, aflați într-o postură familială, privind spre o vază de flori. Pe coliță mai sunt ilustrate două specii de flori apreciate de suveranii Marii Uniri, respectiv Polygala chamaebuxus, prețuită de Ferdinand I, care îi aducea aminte de copilărie, și Lilium candidum, o specie de crini iubită de Regina Maria, pe care a și pictat-o. Un alt element al coliței este stema de stat a României Întregite.”

Este ușor de remarcat că textul respectiv este fără conținut, întrucât nu amintește, nici măcar în trecere, de.....TIMBRUL EMISIUNII!!!  Timbrul unei colițe definește tema/subiectul unei emisiuni de mărci poștale!! Nu elementele decorative de pe coliță! Dar personalul de la Romfilatelia, mă refer la cel implicat în realizare pieselor filatelice, atot(ne)cunoscător are altă viziune. FALSĂ!

Iată ce ni s-a servit, în 450 de exemplare (colița dantelată)!

Observăm că pe timbrul coliței este reprezentat...vasul cu flori aflat între rege și regină!

Colița s-a tipărit și în varianta nedantelată (387 exemplare), pentru albumele filatelice.

Privind lucrurile artistic, colița este excepțională. Dar filatelic, ea se încadrează în tematica, generoasă, numită FLORĂ.

Am făcut, totuși, un suvenir filatelic cu timbrul acestei colițe și ștampila prima zi, pe care o prezint mai jos, cu amărăciunea că nu s-a putut mai mult!

Să auzim de bine!

Alex M

Ilustrate maxime la aniversarea Corului Madrigal

O nouă emisiune de mărci poștale a fost introdusă în circulație la data de 27 februarie. Se numește „Corul Madrigal, 55 de ani”.

Este a 8-a, în cele în două luni care ­­­­au trecut din acest an. În total, în perioada respectivă au fost tipărite 17 timbre și 4 colițe, având valoarea nominală totală de 149,20 RON (32 EUR). Este greu să fac o comparație, completă și corectă, cu ceea ce s-a întâmplat, în aceeași perioadă, în alte state. Iată, totuși, câteva elemente de comparație:

- În Republca Moldova au fost 3 emisiuni cu 3 timbre, care au valoarea nominală de 13,25 de lei moldovenești (0,63 EUR);

- În Spania, 14 emisiuni – 16 timbre; 21,35 EUR;

- În Germania au fost 7 emisiuni cu 10 timbre; 11,85 EUR;

- Poșta Elveției a emis 8 serii cu 13 timbre; 14,80 CHF (12.20 EUR);

Iată unde ne clasăm, mai ales în privința valorilor nominale ale mărcilor poștale. Suntem, de departe, PRIMII!!

Să revenim la emisiunea noastră. Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” a fost înființat la 11 aprilie 1963. Logic, mă întreb de ce s-a ales data de 27 februarie pentru lansarea seriei?! La 27 februarie 1925 (acum 93 de ani) s-a născut Marin Constantin, fondatorul corului, dar asta este altceva. Dacă vorbim de cor, atunci să fie cor!!

Emisiunea se compune dintr-un timbru, cu valoarea nominală de 8 lei, tipărit într-un tiraj total de 18.288 exemplare Din acesta, poșta a primit 6.400 adică 35%. Se vede clar că nu putem vorbi aici de mărci poștale, ci de o emisiune speculativă, mizându-se pe vânzarea timbrelor la preț mare către filateliști, fără legătură cu cerințele Poștei Române. 

A mai fost editat un plic prima zi, pe care doritorii îl pot obține la prețul „modic” de 19 lei.

Corul Național de Cameră “Madrigal-Marin Constantin”, unul dintre cele mai apreciate ansambluri corale profesioniste, este o emblemă a vieții muzicale românești și universale, iar în cei aproape 55 de ani de existență artistică numele său a reprezentat imaginea României în lume, devenind un adevărat “brand de țară”. A fost fondat de compozitorul și dirijorul Marin Constantin, membrii ansamblului fiind selectați exclusiv din rândurile studenților Conservatorului București. Pe măsură ce s-au adunat deceniile de activitate muzicală notorietatea ansamblului s-a consolidat, ca urmare a celor peste 4000 de concerte susținute pe patru continente, sub coordonarea fondatorului, care s-a stins din viață în 2011. Discipolii maestrului Marin Constantin au dus mai departe conceptul unic creat prin sonoritatea specifică, amplasamentul stereofonic în scenă și costumele impunătoare. Dirijorul actual al ansamblului este Anna Ungureanu, muzician cu experiență de un deceniu alături de maestrul Marin Constantin.

Timbrul emisiunii are un bun potențial filatelic, pe el fiind reproduse portretul lui Marin Constantin și logoul, foarte frumos, al Corului. De asemenea, ștampila prima zi mi-a permis să realizez o ilustrată maximă cu triplă concordanță. Cărțile poștale au fost tipărite la Kayaprint, București.

1. Ilustrată maximă „Marin Constantin (1925-2011)”. 

Marin Constantin fost muzician, compozitor și dirijor de ansamblu coral, fondator, dirijor și director pe viață al Corului Național de Cameră Madrigal timp de 47 de ani, între 1963 și 2011. Specialist renumit în muzica renascentistă, cântul gregorian și baroc, precum și în muzica tradițională românească, a fost apreciat de critici muzicali din întreaga lume, primind numeroase premii și distincții interne și internaționale. A absolvit Facultatea de Pedagogie Muzicală (secția Dirijat Coral) a Conservatorului de Muzică din București (1944-1949) și Facultatea de Pedagogie, Psihologie și Filozofie a Universității din București (1945-1949). În 1985 a obținut titlul de doctor în muzicologie la Academia de Muzica „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, iar în anul 1994 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al acestei instituții. Totodată, a fost cel mai semnificativ promotor al muzicii românești contemporane, colaborând cu cei mai importanți compozitori români. Cele mai multe lucrări s-au cântat în primă audiție la Festivalurile George Enescu din perioada 1964 - 2009.

Ilustrată maximă „Marin Constantin 

2. Ilustrată maximă „Sigla Corului Madrigal”.

Sigla Madrigalului reprezintă o liră (instrumentul muzical), împreună cu un grup coral de șase persoane purtând impunătoarele costume specifice. Alături de acest element grafic, sigla mai are și un text cu numele Corului și al fondatorului său.

Lira a fost aleasă ca simbol al talentului poetic, al inspirației poetice și al creației poetice lirice. Despre liră se spune că ar fi fost inventată de Hermes, care a construit-o dintr-o carapace de broască ţestoasă. Ca zeu al comerţului, el a oferit lira lui Apollo în schimbul unei cirezi de vite. Mare mânuitor al lirei, Apollo a dat muzicii cântate la acest instrument aura unei arte elevate şi binefăcătoare.

Ilustrată maximă „Sigla Corului Madrigal”
- concordanță triplă -

Ilustrată maximă „Sigla Corului Madrigal” - verso

Să auzim de bine!

Alex M

Ilustrate maxime din Brăila

Brăila este o veche așezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică și de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar și pe câteva hărți catalane. Mai târziu, este menționată ca Brayla, într-un document din 20 ianuarie 1368 emis de Vladislav, Voievodul Țării Românești și Ban de Severin (Vlaicu Vodă), într-un privilegiu de transport și comerț acordat neguțătorilor brașoveni. Acest act constituie prima atestare documentară a orașului, Brăila fiind al treilea oraș ca vechime al țării, după Câmpulung în anul 1300, (alte surse menționează anul 1292 și chiar 1215) și Curtea de Argeș în 1336. Orașul a fost ocupat de turci în perioada 1538-1540 și ajunge raia, de la 1554 până la sfârșitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma Breil, într-o mențiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului al XX-lea, când a devenit un important port din România, fiind accesibil și navelor maritime de dimensiuni mici și medii.

Cu prilejul aniversării celor 650 de ani ai Brăilei, Romfilatelia a pus în circulație o emisiune de mărci poștale compusă din cinci timbre, care au următoarele imagini:

            - Ceasul baroc din centrul istoric (2,20 lei);

            - Catedrala „Nașterea Domnului” (3,50 lei);

            - Fântâna cinetică (4 lei);

            - Teatrul „Maria Filotti” (4,50 lei);

            - Casa memorială „Panait Istrati” (15 lei).

De asemenea, pe fiecare marcă poștală se găsește și stema actuală a Municipiului Brăila.

Au mai fost editate două plicuri prima zi și un album filatelic. 

Detalii despre această emisiune găsiți aici.

1. Una dintre cele mai reprezentative construcții ale Brăilei este Ceasul Public din Piața Traian, ridicat in anul 1909 de către firma cehă Carol Sakar. Construcția are peste 11 m înălțime, fiind executată în stil baroc. Realizarea lui s-a bazat pe donația testamentară a  lui Petru Naum care, în 1898, a lăsat municipalităţii, prin testament, 8.000 de lei aur pentru ridicarea „unui turn din metal, cu un ceasornic mare în vârf, în Piaţa Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”. Mecanismul propriu-zis a fost făcut la Munchen, de firma Johann Neher. Este vorba despre un mecanism cu greutăţi proiectat să se armeze odată la trei zile. Din cauza structurii de rezistenţă a turnului de susţinere, sistemul de greutăţi nu poate face cursa completă, astfel că orologiul, cu patru cadrane, trebuie întors mai des, odată la 24 de ore.

De la început, orologiul-turn a fost considerat o piesă de mobilier urban foarte rară, deoarece în epocă ceasurile publice se montau fie în turnurile bisericilor, fie pe alte construcţii administrative, fiind arareori construite ca obiective de sine stătătoare. 

Ilustrată maximă „Ceasul baroc din Piața Traian”

2. Catedrala „Nașterea Domnului”.

In anul 1964, în Postul Mare, în Brăila s-a demolat măreața biserică „Sfânta Sofia” construită după modelul Catedralei din Timișoara. Spațiul unde a fost amplasată această biserică a fost oferit, de către conducerea provizorie a județului si municipiului din 1990, pentru construirea unei noi biserici. Piatra de temelie a noului lăcaș de cult a fost așezată la 16 aprilie 1990, în a doua zi a Praznicului Învierii Domnului. Catedrala este construită în stil neobizantin, în cruce cu braţe inegale, cu două coruri. Edificiul este acoperit cu tablă de cupru lăcuit, are lungimea de 42 de metri și înălţimea de 46 de metri la turla mare, fiind înzestrat cu cinci clopote acţionate electric. Fiind ridicată imediat după evenimentele din decembrie '89, i se mai spune şi „Catedrala Libertăţii".

Ilustrată maximă „Catedrala Nașterea Domnului”

3. Fântâna cinetică se află situată în centrul municipiului Brăila și reprezintă unul dintre cele mai însemnate obiective turistice ale localității. A fost realizată de sculptorul Constantin Lucaci, cunoscut pentru îndemânarea sa de a realiza sculpturi în oţel inoxidabil.

Monumentul înfăţișează două palme care se mișcă și se unesc apoi într-un căuș. Fântâna mobilă din oţel inoxidabil, perfect polizat, a fost turnată la Uzina Progresul Brăila, fiind inaugurată în anul 1989.

Ilustrată maximă „Fântâna cinetică”

4. Teatrul „Maria Filotti”, cunoscut și sub numele vechi de Teatrul Rally.
Datând din jurul anilor 1840, clădirea teatrului a avut, inițial, destinația de han. După ce a ars în incendiul din 1859, reconstruită, va cunoaște numeroase transformări. Finalizarea construcției și inaugurarea Teatrului Rally a avut loc în 1864. Pe tot parcursul secolului al XIX-lea, personalități de prestigiu ale artei europene, printre care și George Enescu, au oferit reprezentații memorabile publicului brăilean la Teatrul Rally. A fost de asemenea o perioadă bogată în reprezentații teatrale, susținute de trupele de teatru ale lui Costache și Iorgu Caragiale, Alexandru Davilla, Aristizza Romanescu, Matei Millo, Constantin Tănase ș.a. După spectacolul dat în onoarea Domnitorului Carol, din 1878 va purta și denumirea de Teatrul Regal. Hariclea Darclée debutează aici în 1881. În anul 1900 teatrul trece în proprietatea lui Dumitru Ionescu (afacerist de succes, consilier, președinte al consiliului județean, deputat, senator, primar al Brăilei în perioada 1906-1910 - unul dintre cei mai mari filantropi ai orașului). Acesta cedează prin testament clădirea către primărie și după moartea sa, în 1919, aceasta devine Teatrul Comunal. Din 1954 teatrul ia denumirea de Teatrul de Stat Brăila, iar în 1969 teatrul primește numele actriței Maria Filotti, care a debutat pe scena sa în 1905 în rolul Giocondei. Declarată monument istoric, clădirea este inclusă în patrimoniul UNESCO.

Ilustrată maximă „Teatrul <Maria Filotti>”

5. Casa memorială „Panait Istrati” face parte din patrimoniul Muzeului Brăilei „Carol I”.

A fost înființată în 1984, cu prilejul centenarului scriitorului, născut în Brăila la 10.08.1884 (d. 16.04.1935). Se află într-o clădire aflată în Grădina Publică, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea cu destinație administrativă (Casa Grădinarului) unde, în a doua jumătate a secolului XIX-lea, trăia grădinarul care se ocupa de spaţiile verzi din  Brăila. Cu toate că Panait Istrati nu a locuit aici, clădirii i-a fost atribuită această destinaţie deoarece autorul Chirei Chiralina prefera spaţiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării şi a împrejurimilor. În plus, nici una din clădirile în care a locuit scriitorul, nu s-a păstrat. Aici sunt valorificate expoziţional manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărţi cu autograf, ediţii rare, ediţii princeps, fotografii-document, obiecte ce au fost cumpărate, în cea mai mare parte, de la ultima soţie a scriitorului, Margareta Istrati. 

Ilustrată maximă „Casa memorială <Panait Istrati>” 

6. Stema Municipiului Brăila a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului României nr. 1.544 din 18 decembrie 2002.

Descrierea stemei

Stema municipiului Brăila, potrivit anexei nr. 1 la hotărâre, se compune dintr-un scut cu baza curbată.

Pe fond albastru, o cetate crenelată, de argint, având poarta închisă, cu două turnuri laterale rotunde deasupra construcţiei.

Între cele două turnuri se află o acvilă cruciată de aur privind spre dreapta, cu aripile întinse, ciocul roşu şi ţinând în gheare, de asemenea roşii, o semilună de argint, cu colţurile în sus.

În câmpul inferior, un brâu undat, de argint.

Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din şapte turnuri crenelate.

Semnificaţia elementelor însumate

Construcţia simbolizează vechea cetate a Brăilei.

Brâul reprezintă fluviul Dunărea.

Acvila cruciată care ţine în gheare semiluna simbolizează victoriile românilor în confruntările cu Poarta otomană.

Turnurile crenelate, în număr de şapte, conferă localităţii rangul de municipiu reşedinţă de judeţ.

Ilustrată maximă
„Stema municipiului Brăila”

Să auzim de bine!
Alex M

Pe aici nu se trece! Continuare

Iată alte câteva ilustrate maxime postate în continuarea celor dintr-un articol anterior.

1. Eroina sublocotenent Ecaterina Teodoroiu (1894-1917)

2. Generalul Eremia Grigorescu (1863-1919)

3. Mausoleul de la Mărășești. Observăm o frumoasă concordanță între două subiecte ale timbrului și imaginea cărții poștale (Mausoleul și bustul generalului Eremia Grigorescu).

4. Tun folosit în Bătălia de la Mărășești.

Să auzim de bine!

Alex M

Militari canadieni pe timbre românești dedicate centenarului luptelor de la Mărășești!!

 În iulie 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, România era o țară aflată la finalul unei etape, de peste 50 de ani, de modernizare structurală. Acest proces a afectat în mod diferit domeniile vieții sociale astfel încât, în primii ani ai secolului XX, societatea era dezvoltată neomogen, fiind departe de sincronizarea cu Occidentul european. Din punct de vedere militar România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia succesului făcând să se treacă, nepermis de ușor, peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

Sistemul internațional era marcat de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul lumii. În Europa, Germania devenise principala putere și comportamentul ei pe continent a determinat recompunerea alianțelor în raport cu deceniile anterioare. România constituia obiectul rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, în timp ce obiectivul strategic al Țării era Întregirea Națională, prin unirea într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

La izbucnirea ostilităților, România s-a declarat neutră, iar în august 1916 guvernul român a acceptat să intre în război de partea Antantei. Despre declanșarea războiului puteți vedea câteva ilustrate maxime aici. 

După o serie de victorii tactice rapide, în Transilvania, armata română a suferit, în toamna anului 1916, înfrângeri zdrobitoare, ceea ce a forțat autoritățile statului să se refugieze în Moldova, orașul Iași devenind Capitala Regatului României. Pentru a vedea postarea dedicată  acestui eveniment dați clic aici.

În iarna anului 1916 și primăvara lui 1917, sub o nouă conducere militară și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne. Ca urmare, campania militară din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești.

La împlinirea a 100 de ani de la aceste momentele decisive ale istoriei României, Romfilatelia a lansat o emisiune de timbre sub titul Ziua Mărcii Poștale Românești „1917 - Pe aici nu se trece!”. Detalii despre această serie găsiți aici. 

Cele două mărci poștale au un foarte bun potențial maximafil, ceea ce a permis realizare mai multor ilustrate maxime.

1. Timbrul cu valoarea nominală 4,50 lei are imaginea compusă din patru subiecte, cel principal fiind chipul Ecaterinei Teodoroiu. 

Subiectele secundare reprezintă un tun și un drapel de luptă militar, ce au legătură cu evenimentele comemorate, dar  și o scenă cu soldați pornind la atac din tranșee  care nu se poate localiza în zona luptelor de pe teritoriul României. 

Este vorba de o fotografie făcută, tot în Primul Război Mondial, dar pe teritoriul Franței reprezentând soldați canadieni în Bătălia de pe Somme, în 1916. Pentru detalii accesați următoarele pagini de internet: [1] și [2]. Mai sunt și alte surse.

1.1 Ecaterina Teodoroiu (pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu) s-a născut la 17 ianuarie 1894 în Vădeni, azi cartier al Municipiului Târgu Jiu. Ea făcea parte din cohorta de cercetaşi "Domnul Tudor", iar la 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, toţi cercetaşii din ţară au fost chemaţi să intre în serviciile auxiliare ale armatei. Printre ei s-a aflat şi Cătălina, care a îngrijit răniţii aduşi la Târgu Jiu. S-a remarcat în luptele de la Jiu şi Filiaşi, unde a fost rănită la ambele picioare. Regele Ferdinand I i-a acordat, personal, la 19 martie 1917, „Virtutea militară” clasa a II-a şi a fost avansată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton din Regimentul 43/59 infanterie Lupeni. În fruntea acestui pluton a căzut eroic în seara zilei de 22-23 august 1917, în timpul bătăliei de la Mărăşeşti.

Ilustrată maximă
„Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu”

1.2 Bătălia dela Mărăști a început cu un bombardament puternic al artileriei române asupra poziţiilor inamice. Distrugerile produse vizau facilitarea ofensivei trupelor de infanterie. Cel mai mare calibru de tun din dotarea artileriei române era cel de 152,4 milimetri, piesele fiind împrumutate de Armata a 2-a română de la două divizii rusești.

Ilustrată maximă „Artileria română în acțiune la Mărăști”

1.3 Ilustrată maximă „Drapel militar din perioada Primului Război Mondial”

2. Putem afirma că marca poștală de 8 lei are două subiecte principale (portretul generalului Eremia Grigorescu și Mausoleul de la Mărășești). Mai sunt reprezentate același drapel de luptă militar (apariție supărătoare a unui subiect pe fiecare timbru al seriei) și un detaliu dintr-o fotografie cu Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești.

2.1 În momentul intrării României în Primului Război Mondial, generalul Eremia Grigorescu (1863-1919) era comandantul Diviziei 15 Infanterie. Succesul repurtat în luptele din Dobrogea, de la Mulciova şi Arabagi, pentru oprirea înaintării diviziilor germano-turco-bulgare ce obținuseră victoria de la Turtucaia, au determinat chemarea lui pe frontul de la Oituz unde a  reuşit să stabilizeze situația. În luptele grele de la Oituz  generalul Grigorescu a rostit memorabilele cuvinte „Pe aici nu se trece!“ Și nu s-a trecut! A fost trimis, apoi, la Nămoloasa, în calitate de comandant al Corpului VI Armată și, de aici, la Mărăşeşti unde, de asemenea, generalul Grigorescu a rostit cuvintele: „Nici pe aici nu se trece!“. Fiind la comanda Armatei I Română şi a IV-a Rusă, în condiţii vitrege, a câştigat bătălii extrem de grele împotriva germanilor conduşi de feldmareşalul Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi”. Pentru modul cum a condus trupele în aceste lupte a fost decorat cu Ordinele „Mihai Viteazul” clasa a III-a și, respectiv, clasa a II-a.

Ilustrată maximă
„Generalul Eremia Grigorescu”

2.2 În memoria ostașilor care și-au jertfit viața în luptele de la Mărășești, s-a înălțat Mausoleul "Întru slava eroilor neamului", cum stă scris pe frontispiciul acestuia. Inițiativa construirii Mausoleului aparține Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, exprimată în cadrul Congresului din data de 8 iunie 1919. Monumentul este printre cele mai importante din Europa și a fost construit după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu. Piatra de temelie s-a pus în data de 6 august 1923. La 28 septembrie 1924 s-au inaugurat criptele, în prezența Reginei Maria. Edificiul are 154 de cripte si gropi comune, în care sunt îngropați peste 5.000 de soldați și ofițeri români căzuți în Marele Război. Pentru o perioadă construirea mausoleului a stagnat, lucrările fiind reluate în 1936 prin zidirea cupolei monumentului. Doi ani mai târziu monumentul a fost finalizat, iar la 18 septembrie 1938 a fost inaugurat, în prezența Regelui Carol al II-lea.

Ilustrată maximă „Mausoleul de la Mărășești”

2.3 Ilustrată maximă „Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești”

Să auzim de bine!

Alex M