Cărți poștale maxime cu pisici

Romfilatelia a introdus în circulație vineri, 7 februarie, a.c., emisiunea de mărci poștale Pisici, compusă din 6 timbre, machetate în coli de 32 de timbre și minicoli de 5 timbre și o vinietă. S-au mai editat 210 seturi de ilustrate maxime, 225 albume filatelice și 450 seturi de plicuri prima zi (din care 225 pentru albumele filatelice). Întâmplător sau nu, ștampila prima zi este figurativă și foarte potrivită pentru a realiza ilustrate maxime cu foarte bună concordanță de imagine, astfel: 

1. Pisica Persană sau pisica Aristocrată este reprezentată pe marca poștală de 1,80 lei. 

Persana este cea mai populară rasă de pisici la nivel mondial. Acest fapt se datorează, în primul rând, frumuseții sale, dar și aspectului deosebit ce o detașează de toate celelalte pisicuțe. Este cea mai veche rasă de pisici. Are blana bogată în păr, groasă, picioare scurte, cap mare, urechile îndepărtate, ochii mari, părul din jurul botului lung, care conferă aspectul de botniță, aspect favorizat și de fața plată, care crează probleme respiratorii frecvente la această rasă. Pisicile persane pot avea orice culoare. 

2. Pisica Siameză este redată pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei. 

 Siameza este o rasă de talie medie, cu corpul lung și zvelt, care este grațios și elegant, însă are un aspect musculos. Corpul este bine echilibrat și atletic, picioarele sunt zvelte, iar labele sunt mici și ovale. Capul văzut din față seamănă cu un triunghi care se ascute prin linii fine către un bot delicat. Urechile sunt mari și ascuțite, fiind așezate astfel încât să urmeze liniile triunghiului. Ochii au un aspect oriental și sunt înclinați spre nas. Coada este lungă și conică, fără bucle. Blana scurtă, fină și apropiată de corp este deschisă la culoare, cu extremități de o culoare mai închisă. Extremitățile colorate se extind doar la zona măștii feței, urechi, picioare și coadă, care sunt părțile mai reci ale corpului. Poate avea culori diverse. Culoarea ochilor, indiferent de culorile și modelele blănii, este albastru viu și intens. 

3. British shorthair se regăsește pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei

Pisica British Shorthair este descendentă a pisicilor aduse în Marea Britanie de către romani și apoi împerecheate cu pisicile native sălbatice. Mai târziu au fost încrucișate cu pisicile persane pentru a avea o blană groasă asemenea lor. Rasa a fost definită în secolul XIX-lea. Are corpul dolofan, membrele scurte, groase și puternice și capul mare, cu fața rotundă. Blana scurtă și deasă, fără să fie pufoasă, se găsește în peste 100 de combinații de culori și modele. Face parte din categoria pisicilor medii spre mari. Motanul poate sa cântărească între 5 și 8 kg, în timp ce pisica poate atinge o greutate de 4-6 kg, la maturitate. Dar, ce este special la această rasă este faptul că greutatea lor are la bază mai multă masă musculară și mai puțină grăsime.

4. Pisica Bengaleză este ilustrată pe timbrul de 5 lei.

Pisica Bengaleză își are originile în pisica leopard asiatică, care a fost încrucișată, în 1963 în Statele Unite, cu pisica domestică. Corpul acestei feline este lung și solid, constituit din oase robuste, cu mușchi puternici. Fălcile sale sunt late și formează un bot masiv și lat, cu mustăți mari, proeminente, și pomeți înalți, pronunțați. Corpul se termină cu o coadă groasă, ascuțită spre capăt, cu vârful rotunjit, în timp ce blana este scurtă spre mediu, cu firul gros, deasă și neobișnuit de moale la atingere. Culoarea blănii poate fi cafeniu tigrat, linx pătat, sepia tigrată / maro tigrată.

5. Cel mai comun colorit pentru rasa Britsh shorthair este British Blue, redată pe marca poștală cu valoarea nominală de 8,50 lei.

6. Pe timbrul cu valoarea nominală de 11,50 lei este ilustrată Pisica Sfinx.

Pisica Sfinx are, ca principală caracteristică, lipsa blănii! Pisicile din această rasă nu sunt, totuși, în întregime lipsite de păr, ci sunt acoperite de un păr fin și pufos care seamănă cu coaja de piersică. Nu au mustăți și nici gene. Corpul are osatura fină, însă este musculos și are pieptul în formă de butoi. Picioarele sunt lungi și subțiri și au un aspect de picioare încovoiate provocat de pieptul bombat. Coada este lungă, conică și dură la atingere. Pisicile sunt calde și moi la atingere, motiv pentru care și-au câștigat numele de „sticlă cu apă caldă din piele de căprioară”. Pielea este ridată pe lateralele capului, corpului și picioarelor, însă ar trebui să fie netedă în toate celelalte zone. Pigmentarea este clar vizibilă pe pielea pisicii Sphynx. Toate modelele și culorile de piele sunt acceptabile.

Să auzim de bine!

Alex M

Fauna polară pe ilustrate maxime

Ultima emisiune de mărci poștale, pusă în circulație la 28 ianuarie, se intitulează Faună polară și se compune din patru timbre. Valoarea nominală a seriei este de 29,80 lei.

S-au mai editat 210 seturi de ilustrate maxime, 225 albume filatelice și 450 seturi de plicuri prima zi (din care 225 pentru albumele filatelice).

Cărți poștale maxime realizate

1. Lupul arctic (Canis lupus arctos), redat grafic pe timbrul cu valoarea de 1,80 Lei.

Lupul arctic este o subspecie a familiei Canidae din specia Canis lupus, care include lupi și câini. Lupul arctic trăiește în partea septentrională a Americii de Nord. Subspecia echivalentă din nordul Asiei este lupul siberian (Canis lupus albus). Se distinge prin blana sa albă. Începând cu anul 1930, dimensiunea craniului a scăzut dramatic, probabil din cauza încrucișării cu câinii domestici. Culoarea blănii lor îi ajută pentru camuflajul în zăpadă. Au 63-79 cm în înălțime de la greabăn. Cântărește aproximativ 45 de kilograme și este de până la 1,5 metri în lungime. A fost descris pentru prima oară ca subspecie distinctă în 1935 de zoologul britanic Reginald Pocock.

2. Bufnița polară (Bubo scandiacus) sau bufnița albă,  ilustrată pe timbrul cu valoarea de 2 lei.

Specia se găseşte în principal în tundra din zona arctică, în Alaska, Groenlanda, Canada, nordul Scandinaviei. Dacă sursele de hrană sunt sărace, bufniţele polare coboară spre sud, ajungând în Islanda, nordul Europei, centrul Rusiei şi nordul Chinei. La maturitate, penajul masculilor devine complet alb, în schimb cel al femelelor păstrează câteva pete întunecate. Femelele au o lungime a corpului de 55-73 cm, ajung la o greutate de 1,6-3 kg şi o anvergură a aripilor de până la 170 cm; masculii sunt ceva mai mici – lungimea corpului între 51 şi 65 cm, greutate între 1,4 şi 2 kg şi o anvergură a aripilor de 125-150 cm. Spre deosebire de alte specii de bufniţe, cele polare sunt prădătoare diurne, care vânează bazându-se în principal pe simţul văzului. În jurul ochilor are nişte discuri formate din pene mai rigide, care dirijează sunetele spre urechile plasate imediat în spatele ochilor. Auzul le ajută să detecteze cu precizie prada în condiţii de lumină scăzută. Sursa: https://zoobrasov.ro/animale-parc-zoo/bufnita-polara/

3. Vulpea polară (Vulpes lagopus), a cărei imagine este reprodusă pe timbrul cu valoarea de 7 lei.

Trăieşte în tundra arctică a Eurasiei şi a Americii de Nord, Islanda, Groenlanda şi Svalbard, precum şi insulele coastei de nord a Siberiei şi Canada. Vara, are blana ușor maronie, maro deschis sau galbena, iar iarna blana este groasă şi albă. Culoarea blănii permite ca aceasta să se ascundă de prădători (urşi polari, jderi, vulturi de aur), dar foametea la care se expune în timpul iernii este probabil cea mai importantă cauză a mortalității.

Vulpile polare trăiesc în vizuini largi cu mai mult de o intrare, care ar pot fi utilizate mai mulți ani. Uneori, tinerii non-reproducători (în special femele) pot trăi în aceeaşi vizuină şi pot ajuta la creşterea puilor. În timpul iernii, vizuina poate fi făcută într-un morman de zăpadă. Împerecherea are loc din februarie până în aprilie. Puii se nasc în vizuină în luna mai sau iunie. Vara şi toamna, vulpile polare depozitează mâncare suplimentară sub pământ în vizuinile lor sau chiar în găuri săpate în permafrost. Mâncarea suplimentară este folosită iarna când hrana e greu de găsit. Sursa: https://polarpedia.eu/ro/vulpea-polara/

4. Iepurele arctic (Lepus arcticus) sau iepurele polar, ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei.

Iepurele arctic este o adevărată specie de tundră. Poate supraviețui într-un habitat deschis, fără copaci, în timpul lungii ierni. Locurile preferate sunt aflorimentele stâncoase sau pantele colinelor cu crăpături şi fisuri pentru adăposturi. Acești iepuri pot fi solitari, dar, în special iarna, şi fapt unic printre lagomorfe, manifestă un comportament „de turmă“ care-i face să se strângă în grupuri de până la 300, care se deplasează, aleargă şi schimbă direcția aproape ca un singur organism. Iepurele polar poate alerga cu 65 kilometri pe oră, principalul sau dușman natural fiind lupul arctic. Sursa: https://infoanimale.net/iepurele-arctic/

Să auzim de bine!

AlexM

Cărți poștale maxime cu păsările naționale ale României.

Pentru acest an PostEurop, organism al Uniunii Poștale Universale, agenție specializată a Organizației Națiunilor Unite, a ales pentru emisiunea de mărci poștale Europa tematica „Păsări naționale”.

România, pe lângă faptul că este printre puținele țări care nu au un motto național (Nihil sine Deo al Regatului Romaniei a fost abandonat după destrămarea monarhiei), se situează în rândul statelor care duc lipsă și de „pasărea națională”.

Romfilatelia a ales să ilustreze, pe cele două timbre ale emisiunii de mărci poștale „Europa 2019”, ciocârlia de câmp și acvila de munte, ca păsări naționale ale țării noastre. Machetarea mărcilor poștale s-a făcut în coală de 32 de timbre, minicoală de 6 timbre și bloc de 4 timbre (2 serii, în două modele). Emisiunea este completată cu un produs filatelic special, cu medalie. Aversul medaliei redă imaginea acvilei de munte, iar reversul acesteia prezintă Crucea Eroilor Neamului.

1. Timbrul cu valoarea nominală de 1,80 lei are ca subiect principal ciocârlia de câmp. Ca element secundar este reprezentată Cula Greceanu din comuna Măldărești, județul Vâlcea.

Ilustrate maxime realizate.

Ciocârlia de câmp

Ciocârlia de câmp

2. Timbrul de 19 lei reprezintă acvila de munte, iar în fundal eate ilustrat un peisaj montan cuprizând Sfixul din Bucegi.

Cu această marcă poștală am realizat o singură carte poștală maximă, întrucât dacă aș fi folosit ștampila prima zi / București nu obțineam concordanța de loc corectă

Acvila de munte, reprezentată pe aversul medaliei
din produsul filatelic special

Să auzim de bine!

Alex M.

Parcul Național Domogled - Valea Cernei, ilustrate maxime.

Romfilatelia a introdus în circulație, la 17 august 2018, emisiunea de mărci poștale Parcuri Naturale din România dedicată Parcului Natural Domogled – Valea Cernei, cel mai mare parc naţional. Pe timbrele emisiunii sunt reproduse exemplare din flora și fauna parcului, asfel:

            - Edraianthus graminifolius ssp. kitaibelii, o plantă cu florile de culoare albastru-violet, ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei;

            - Pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei este reprodusă Primula auricula ssp. serratifolia, cunoscută popular ca Urechea ursului;

            - Testudo hermanni, sau Țestoasa bănățeană, ilustrează timbrul cu valoarea nominală de 5 lei;

            - Rădașca, denumită științific Lucanus cervus, este reprodusă pe timbrul cu valoarea nominală de 19 lei;

            - Pe timbrul coliței dantelate a emisiunii, cu valoarea nominală de 28,50 lei, este redat Zamenis longissimus, denumit și Șarpele lui Esculap care, înfășurat pe un toiag, este simbolul medicinei.

Emisiunea este completată de un set de două plicuri prima zi și un set de patru cărți poștale maxime, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 32 timbre, minicoala de 5 timbre + 1 vinietă, coliţă dantelată și bloc de 4 timbre (în albumul filatelic).

Ștampila prima zi reprezintă logoul Parcului

Parcul Național Domogled - Valea Cernei s-a înființat în anul 1990, a fost declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 și are administraţie proprie începând cu anul 2003. Parcul este situat în sud-vestul României şi se întinde pe suprafaţa a 3 judeţe: Caraş-Severin, Mehedinţi şi Gorj. Din punct de vedere geografic, se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârşie până la confluenţa cu râul Belareca, peste masivul Munţilor Godeanu şi al Munţilor Cernei pe versantul drept şi, respectiv, Munţilor Vâlcanului şi Munţilor Mehedinţi pe versantul stâng. Parcul național reprezintă o zonă montană, în arealul căreia sunt incluse 10 rezervații naturale. În Parc viețuiesc 14 specii de mamifere, o reptilă și un amfibian, șase specii de pești, 22 de specii de nevertebrate, precum și aproximativ 20 de specii de păsări. De asemenea cresc în jur de 25 de specii de plante sub protecție strictă.

Administraţia Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei funcționează, din anul 2003, în localitatea Băile Herculane. Tot aici se găsește și Centrul de Vizitare al Parcului National Domogled - Valea Cernei, inaugurat la 19 noiembrie 2015. Ca urmare, pentru realizarea ilustratelor maxime cu timbrele acestei emisiuni, am ales să aplic ștampila poștală de zi de la OP Băile Herculane, din data de 19 noiembrie 2018. Astfel am obținut o foarte bună concordanță de loc și dată. Mulțumesc pe această cale doamnei Maria Petcu, direcor al OJP Caraș Severin, pentru sprijinul acordat!

După părerea mea, piesele la care s-a folosit ștampila prima zi sunt suveniruri (cartoane) filatelice, NU cărți poștale maxime, pentru că nu există concordanță de loc (ștampila funcționând la București). Dar, în acest domeniu, plăcerea de a realiza personal ilustrate maxime în aceste condiții primează regulilor. Astfel stau lucrurile cu făcăturile pe care Romfilatelia le vinde la prețuri de speculă (63 de lei în acest caz, unde s-a folosit doar seria de 27,60 lei). Vezi http://romfilatelia.ro/magazin/produs/colectii-anuale/parcuri-naturale-din-romania/

 În plus, la realizarea „ilustratelor maxime” respective veți observa, dînd clic pe adresa de internet de mai sus, că imaginile a cel puțin 3 cărți poștale reproduc imaginile timbrelor, lucru interzis de regulamentul  în domeniu.

Ilustrate maxime.

         1. Edraianthus graminifolius ssp. kitaibelii este o specie xero-mezofilă, care crește ca plantă erbacee perenă. Plantele sunt joase, iar tulpinile lor pot avea de la 1 cm până la maximum 20 cm. Frunzele sunt dispuse alternativ pe tulpină, iar cele inferioare sunt în principal pețiolate. Florile, de culoare albastru-violet, sunt grupate în mod individual, au formă de clopot și sunt hermafrodite. Datorită arealului restrâns în care poate fi întâlnită, această specie este protejată.

2. Primula auricula ssp. serratifolia, denumită și Ciuboțica cucului bănățean sau Urechea ursului, este printre speciile cu cea mai mare valoare fitogeografică din familia Primulaceae, reprezentând un taxon endemic amenințat. De obicei, înflorește din aprilie până la sfârșitul lunii mai. Este o specie perenă ce crește până  la 20 cm înălțime. Florile galbene cresc în clustere pe tulpini lungi de 5-20 cm. Epitetul specific auricula înseamnă „în formă de ureche” și se referă la forma frunzelor.

3. Testudo hermanni, sau Țestoasa bănățeană (Testudo hermanni) face parte din familia Testudinae și este caracterizată prin carapacea de 12-24 cm, care este bombată,  galben-maronie cu pete închise la culoare. O broască țestoasă de uscat poate atinge ușor la maturitate 25-30 cm, în diametru și 2-3 kg, în greutate. 

4. Lucanus cervus, cunoscută sub numele de rădașcă, este un gândac din familia Lucanidae. Rădașca se numără printre cei mai mari și remarcabili gândaci din Europa. Caracteristice sunt mandibulele mari și roșcate ale masculului, care seamănă cu coarnele de cerb și pot fi mișcate ca un clește. La exemplare mari, lungimea coarnelor poate atinge aproape jumătate din lungimea totală a gândacului, care este 25-75 mm.

5. Zamenis longissimus, sau Șarpele lui Esculap, este un șarpe neveninos din familia Colubridae. Lungimea acestui exemplar poate ajunge până la 2 m. Are un aspect zvelt, capul mic și îngust, coada lungă și subțire. Spatele este brun cu mulți solzi, dungați în lung cu alb. Când este prins se repede furios și mușcă fiind numit, în anumite zone, și „șarpe rău”.

Să auzim de bine!

Alex M

Circul pe ilustrate maxime

Ultima emisiune de mărci poștale, pusă în circulație la data de 6 noiembrie, este intitulată „Circul București”, fiind compusă din patru timbre, două plicuri prima zi și un set de patru ilustrate maxime. Clic aici pentru detalii.

Pe teritoriul țării noastre istoria circului începe din perioada ocupației romane. Mai târziu, în Evul Mediu, arta circului a fost cultivată de trupe de actori, acrobați, magicieni sau dresori de animale care se plimbau din localitate în localitate căutând comunități prietenoase unde să-și poată etala spectacolele.

Din secolul al XIX-lea, ansamblul mijloacelor de expresie şi procedeele din sfera circului tind, încetul cu încetul, spre alcătuirea unui stil particular, spre organizarea spectacolelor într-o ambianţă specifică şi un cadru determinat de exprimare. Unul dintre pionierii circului românesc modern a fost Theodor Sidoli, un italian stabilit pe plaiurile noastre în anul 1864, care își creează o adevărată faimă, mai ales prin numerele de călărie.Prima tentativă de a pune bazele unui local viabil, destinat spectacolelor de circ şi echitaţie, a fost concretizată de fundaţiile actualului Ateneu Român. Rămas însă fără sprijin financiar, proiectul a fost abandonat, iar reluarea lucrărilor a schimbat radical destinaţia construcţiei finalizată în anul 1888. Cu toate acestea, clădirea Circului a fost construită, în același an, pe Strada Poliţiei (pe lângă Cheiul Dâmboviţei), iar premiera a avut loc duminică, 25 decembrie 1888, la orele 8 seara. Circul Sidoli a fost primul Circ Românesc care a avut reprezentații internaționale (1908).

Un moment important în evoluţia circului în țara noastră îl constituie înfiinţarea Circului de Stat, în anul 1954, situat pe Bd. Nicolae Bălcescu. În scurt timp localul a devenit necorespunzător exigenţelor publicului, impunându-se construirea unui nou edificiu. Actualul sediu a fost construit în anii 1960-1961 și a fost declarat monument istoric în anul 2010.

După 1989 Circul de Stat devine Circul Globus, iar câțiva ani mai târziu Circ & Variete Globus. Astăzi, circul a intrat într-o nouă eră. Odată cu trecerea în noul mileniu, « Circul de Stat » al anilor ’60 își continuă tradiția, devenind Circul Metropolitan București.

Informațiile provin din următoarele surse: [1], [2], [3] și [4]

Folosind cele patru timbre ale emisiunii și ștampila prima zi, am realizat următoarele ilustrate maxime:

1. Afișul unui spectacol de circ susţinut la Circul Bucureşti de trupa „Star Circus ’95” și intitulat „Un regal al dresurilor-Sub soarele Gruziei”.

2. Acrobaţie pe doi cai. Cartea poștală reproduce o litografie din anul 1874.

3. Număr de contorsionism

4. Clovnul

În încheiere, am de făcut două observații.
- Timbrele nu reușesc să scoată în evidență frumusețea spectacolului de circ, sunt foarte mari și au imagini neatractive.
- Pe aceeaș linie se înscriu și cele patru ilustrate maxime oficiale, pe care le prezint mai jos (sursa Romfilatelia).

Să auzim de bine!

Alex M 

Cele mai bune ilustrate maxime ale anului 2015

Surpriză plăcută din partea Comisiei de Maximafilie a FIP. S-au făcut publice rezultatele Concursului Internaţional de Maximafilie, ediţia a XIII-a, care a stabilit clasamentul celor mai bune ilustrate maxime create în anul 2015. Potrivit http://www.maximaphily.info/2015contest/2015BESTMCRESULTS.pdf, podiumul este următorul:

Premiul 1: Olanda (78 de puncte)

Ilustrata maximă „Van Gogh, Autoportret cu pălărie de paie”, realizată de Ronald van der Leeden. Concordanţă triplă.

- Marca poştală: „125 de ani de la moartea pictorului olandez Vincent van Gogh", 05.01.2015. Se pare că acest timbru, care face parte dintr-un bloc de 5 mărci poştale, este un „timbru personalizat” creat de Poşta Olandeză (nu de o persoană particulară), în scop comercial, timbrele personalizate fiind apreciate în mod deosebit de filatelişti!

- Obliterare: Ştampila prima zi, Amsterdam,

- Cartea poştală ilustrată: Muzeul Van Gogh, Amsterdam

Vincent Van Gogh (1853-1890) este unul dintre cei mai de seamă artiști ai tuturor timpurilor, lucrările sale fiind apreciate astăzi în întreaga lume, și estimate la zeci de milioane de euro.

În scurta sa viaţă de 37 de ani a concentrat o experiență artistică și existențială irepetabilă, traversând principalele curente ale timpului său fără să aparțină, în realitate, nici unuia şi propunând, dimpotrivă, o viziune cu totul personală a artei ca "semn" al propriului suflet. A fost, în egală măsură, expresionist, simbolist și suprarealist. S-a zbătut toată viața în sărăcie, singurul său venit constituindu-l ajutorul primit din partea fratelui mai mic, Theo. A realizat peste 2.000 de opere de artă (în jur de 900 de picturi și 1.100 de desene și schițe).  Tabloul Autoportret cu pălărie de paie (ulei pe carton, 41x33 cm) l-a pictat în vara anului 1887, la Paris. În prezent, lucrarea este la Amsterdam, în patrimoniul muzeului ce poartă numele artistului.

Surse: 

http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/07/29/documentar-125-de-ani-de-la-moartea-pictorului-vincent-van-gogh-09-16-01

https://www.facebook.com/groups/createstamps/

Premiul 2: Malaezia (48 de puncte)

Ilustrata maximă „Balena ucigaşă – Orca (Orcinus orca)”, realizată de Ye Choh San. Concordanţă triplă.

- Marca poştală: „Protecţia faunei marine în pericol de dispariţie”, valoarea nominală 1,40 MYR, 13.04.2015.

- Obliterare: Ştampila prima zi, Port Dickson

- Cartea poştală ilustrată: Germania

Orca (Orcinus orca), numită şi balena ucigașă, este cel mai mare mamifer marin din familia delfinilor. Orcile sunt ușor de recunoscut datorită culorilor caracteristice, alb si negru, și sunt considerate animale foarte inteligente. Orca poate atinge 10 metri lungime și o greutate de circa 7 tone. În ciuda taliei sale masive, ea se poate deplasa cu o viteză mare, de până la 60 km/h. Hrana principală o constituie bancurile de pești - heringi, scrumbii, somoni, toni - și chiar rechini. Se mai hrănesc și cu cefalopode - sepii, calmari – şi, mai rar, cu alte mamifere marine - delfini și mai ales foci și vidre de mare.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Orcinus_orca

Premiul 3: Mexic (39 de puncte)

Ilustrata maximă „Piramida (templul) Şarpelui cu Pene”, realizată de Guadelupe Morales Grifaldo.

- Marca poştală: „Arheologie. Xochicalco-Mexic”, valoarea nominală 11,50 $, 01.10. 2015.

- Obliterare: Ştampila prima zi, Tlalnepantla. Concordanţa de imagine este perfectă, dar concordanţa de loc este „aproximativă”, pentru că Tlalnepantla este un oraș al statului Mexic (la nord de Ciudad de Mexico), situată la distanţă mare de zona unde se găseşte subiectul mărcii poştale.

- Cartea poştală ilustrată: Ediţie comercială

Xochicalco este un sit arheologic situat între localităţile Temixco și Miacatlan din statul Morelos, Mexic, la 38 km sud-vest de orașul Cuernavaca şi la mai bine de 60 km, în linie dreaptă, sud-vest de Ciudad de México, într-o regiune cu climă caldă, semiumedă şi cu o vegetaţie subtropicală. A fost declarat Patrimoniu Mondial de către UNESCO în anul 1999. Zona este sitată la o înălţime medie de 1350 m deasupra nivelului mării şi ocupă o suprafaţă de aproximativ 4 km². Situl arheologic este format din Piaţa Centrală, Marea piramidă, Piramida cu stele, Acropola, Observatorul astronomic şi Piramida “Șarpelui cu Pene”.

Considerată drept unul dintre cele mai frumoase monumente din întreaga lume precolumbiană, Piramida “Șarpelui cu Pene” este simbolul zonei. Edificiul este format dintr-un soclu în taluz, un parament şi o cornişe. Pe taluz, pe cele patru laturi ale monumentului, se află câte un relief al cărui motiv principal sunt opt şerpi, din care şase au corpul ondulat. Între zonele ondulate ale corpurilor şerpilor  sunt reprezentate, în mod alternativ, un personaj și o dată calendaristică. De asemenea, mai apar detalii despre locuri,  animale și fragmente de figuri umane în diferite atitudini.

Surse:

http://arheovest.com/simpozion/arheovest1/52_857_862.pdf

http://u-in-u.com/es/art-destinations/mexico/tour/xochicalco/11/

În acest concurs România s-a clasat pe locul 8, alături de alte 6 state, cu 15 puncte. Menţionez că la competiţie au participat 48 de ţări, din care 40 au primit puncte. 

Din păcate, pentru maximafiliştii români concursul rămâne o mare necunoscută. Nu cunoaştem ce ilustrată maximă a fost trimisă, la Comisie, să ne reprezinte şi nici când şi cum s-a făcut selecţia acesteia. Am tot sperat să avem un concurs intern, dar în zadar! Poate la anul. Sau „la mulţi ani”?!

Poate voi reveni.

Să auzim de bine!

Alex M

Cărţi poştale maxime cu lilieci

O nouă emisiune filatelică a fost pusă în circulaţie astăzi, se intitulează “Lilieci” şi se compune din patru timbre având valoarea nominală de 30 de lei. Emisiunea este completată de un plic prima zi și un set de ilustrate maxime, iar ca forme de machetare au fost folosite coala de 32 de timbre, minicoala de 5 timbre + 1 vinietă şi blocul de 4 timbre pe care îl găsim într-un album filatelic, alături de plicul prima zi “aurit”.

Preţurile sunt următoarele:

- Seria – 30 de lei;

- Plicul prima zi – 70 de lei, adică 233,33% din valoarea nominală a seriei;

- Ilustratele maxime – 72 de lei, reprezentând 240% din valoarea nominală a seriei;

- Albumul “filatelic” – 245 de lei, ceea ce înseamnă 816,67% din valoarea nominală a seriei;

Iată de ce am susţinut permanent că prestatorul de servicii filatelice român practică o speculă ordinară, la vedere şi fără ruşine, întrucât nu are de dat socoteală nimănui. Totodată, comercializarea aşa numitului album filatelic, reprezintă clar un exemplu de vânzare condiţionată a pieselor pe care acesta le conţine.

Mărcile poştale au următoarele imagini:
- Plecotus auritus (liliacul urecheat brun) - 2,50 lei;
- Pipistrellus pipistrellus (liliacul pitic) - 4,50 lei;
- Miniopterus schreibersii (liliacul cu aripi lungi) - 8 lei;
- Nyctalus noctula (liliacul de amurg) - 15 lei.

Minicolile emisiunii filatelice

Ştampila prima zi 

Elementul grafic principal al ştampilei este un castel, aspect remarcat pentru prima dată de domnul Dorin Popescu pe facebook. Este o dovadă, în plus, că Romfilatelia nu dă doi bani pe acurateţea filatelică dar, şi mai grav, duce totul în derizoriul unui mit care, în opinia mea, nu este favorabil românilor. Aşa înţelege această instituţie să promoveze valorile naţionale. Aştept ca într-o viitoare, dar puţin probabilă, emisiune de mărci poştale dedicată lui Vlad Ţepeş să văd pe ştampilă un… liliac! 

Ilustratele maxime pe care le voi prezenta în continuare sunt cele realizate de Romfilatelia. 

1.Liliacul urecheat brun este o specie de talie mijlocie. Lungimea corpului este de 42-55 mm, lungimea antebrațului de 35-43 mm. Poate fi întâlnit în zonele împădurite muntoase. Vara se adăpostește în scorburi, sub scoarța copacilor şi în construcțiile umane. Iarna preferă cavitățile subterane.

 Ilustrată maximă "Liliacul urecheat brun".

2. Liliacul pitic este una dintre cele mai mici specii de liliac din ţara noastră şi din Europa, cântărind doar 3-7 grame. Liliecii din această specie au o anvergură a aripilor de 190-250 mm şi o lungime a corpului de 35-45 mm. În Româânia este destul de comun, mai mult pe lângă locuinţe, în grupuri mai mari sau mai mici, prin pivniţe sau poduri, pe sub streşini, prin clădiri părăsite, rar prin scorburi şi peşteri. Iarna preferă cavitățile subterane.

Ilustrată maximă "Liliacul pitic".

Ilustrată maximă "Liliacul pitic"-verso.

3. Liliacul cu aripi lungi are botul foarte scurt şi o frunte bombată. Urechile sunt scurte şi triunghiulare şi nu depăşesc vârful capului. Vânează insecte mici şi fluturi de noapte. Fiind o specie exclusiv cavernicolă, coloniile se adăpostesc în peşteri pe tot parcursul anului. Preferă intrările mari, respectiv regiunile carstice din zona de deal şi de munte. Poate forma colonii de peste 10.000 de exemplare. În ţara noastră are efective semnificative în sudul şi vestul ţării, precum şi în Dobrogea. 

Ilustrată maximă "Liliacul cu aripi lungi"

4. Liliacul de amurg (de seară) este o specie de talie mare cu o greutate de 15-30 grame, având o lungime totală a corpului între 60 şi 82 mm, iar a antebraţului de 48 până la 58 mm. Migrează pe distanţe mari. Este o specie comună în toată Europa, exceptând regiunile nordice şi sudice, formând colonii mari de reproducere în scorburi, fisurile stâncilor şi ale clădirilor. Hibernează în scorburi, fisuri şi, rareori, în peşteri.

Ilustrată maximă "Liliacul de amurg"

Să auzim de bine!

Alex M

Ciocănitorile pe ilustrate maxime (II)

Anul acesta, Luna Plantării Arborilor a fost marcată de Asociaţia Filateliştilor din Bucureşti printr-o ştampilă ocazională având ca imagine "sanitarul pădurii" (ciocănitoarea). Ştampila a fost pusă la dispoziţia publicului la Oficiul Poştal Bucureşti 63, la data de 24 martie.

Folosind această ştampilă şi timbre din seria "Ciocănitori", despre care am vorbit aici, am realizat două ilustrate maxime. 

Ilustrată maximă "Ghionoaia verde (Picus viridius)"

Ilustrată maximă "Capîntors (Jynx torquilla)" 

Să auzim de bine!

Alex M

Animale preistorice pe ilustratele maxime ale Romfilatelia

„Animale preistorice”, aceasta este denumirea seriei de mărci poştale pusă în circulaţie la 22 ianuarie a.c. Cele patru timbre ale emisiunii „prezintă animale preistorice ale căror fosile au fost descoperite în Ţara Haţegului şi care reprezintă elemente importante în constituirea unui Muzeu al Dinozaurilor din Transilvania, dar şi a dezvoltării geoparcului din Ţara Haţegului” ne informează Romfilatelia pe pagina proprie de internet. Cu acest prilej, furnizorul român de produse filatelice a realizat şi patru ilustrate maxime puse în vânzare la magazinele filatelice cu preţul de 57 de lei. Mai multe informaţii despre emisiunea filatelică puteţi afla dând clic aici.

Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului este o arie protejată de interes naţional, situată în sud-vestul județului Hunedoara şi administrată de Universitatea din Bucureşti, care se întinde pe o suprafaţă de peste 100.000 de hectare. Pe teritoriul său se află 80 de sate, grupate în 10 comune şi oraşul Haţeg, cu o populaţie de aproximativ 35.000 de locuitori. Aria naturală a fost declarată parc natural prin Hotărârea de Guvern 2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone). Geoparcul Dinozaurilor este singurul din România membru al Rețelei Europene și al Rețelei Globale a Geoparcurilor. De asemenea, a fost primul Geoparc din Europa de Sud-Est care a obținut acest statut internațional, în anul 2005. Sursa.

1. Ilustrată maximă “Balaur Bondoc” (timbrul cu valoarea nominală de 2 lei).

Balaurul bondoc, reprezintă una dintre cele mai spectaculoase specii de dinozauri ale căror fosile au fost descoperite pe teritoriul Transilvaniei. Este o specie unică de dinozaur carnivor feroce, descoperită până în prezent doar pe teritoriul ce forma Insula Haţegului, acum 70 de milioane de ani. Macheta în mărime naturală a dinozaurului a fost realizată, cu un accent deosebit pe detaliile ştiinţifice, de paleoartistul canadian Brian Cooley.

Ilustrată maximă "Balaur bondoc"

2. Ilustrată maximă “Theriosuchus sympiestodon” (marca poştală cu valoarea nominală de 3 lei).

Theriosuchus sympiestodon este crocodil primitiv, care a trăit în Ţara Haţegului în urmă cu aproximativ 70 de milioane de ani. În acele timpuri era o adevărată fosilă vie întrucât făcea parte dintr-o familie (Atoposauridae) ai cărei membri dispăruseră deja din alte părţi ale Europei, de peste 60 de milioane de ani.

Ilustrată maximă “Theriosuchus sympiestodon”

Ilustrată maximă “Theriosuchus sympiestodon”-verso

3. Ilustrată maximă “Dinozaurul Magyarosaurus dacus” (timbrul cu valoarea nominală de 3,30 lei).

Magyarosaurus Dacus aparţinea unui grup de titanozauri, creaturi gigantice, care mergeau pe patru picioare. In 1895 au fost descoperite primele oase care au aparţinut acestei specii. Era un dinozaur ierbivor, cu greutatea de 800-900 kg, lungimea de 7 m şi înălţimea de 3-4 m, fiind unul dintre cele mai mari animale preistorice din zona Haţegului.

Ilustrată maximă “Dinozaurul Magyarosaurus dacus”

4. Ilustrată maximă “Kogaionon ungureanui” (marca poştală cu valoarea nominală de 14,50 lei).

Kogaionon a fost un mamifer din Cretacicul Superior, descoperit în România. A trăit în Transilvania, în zona Sânpetru - Hațeg, în același timp cu ultimii dinozauri. A fost numit după muntele sfânt al vechilor daci. Genul Kogaionon ungureanui este un animal mic, de la care s-a păstrat un craniu aproape complet. Numele acestuia a fost dat ca semn de apreciere pentru geologul Costin Ungureanu.

 Ilustrată maximă “Kogaionon ungureanui”

NOTĂ: Cele mai multe informaţii despre animalele preistorice reprezentate pe ilustratele maxime au fost obţinute din enciclopedia online Wikipedia.

Să auzim de bine!

Alex M