Centenarul Marii Uniri (V)

Postări anterioare: [1], [2], [3], [4]

Trei emisiuni de mărci poștale fac subiectul acestui articol: „Făuritori ai Marii Uniri”-partea a doua, apărută la 17 septembrie, după șase luni de la prima parte, „Monumente ale cinstirii eroilor neamului”, pusă în circulație la 12 octombrie și „Vladimir Ghika, 5 ani de la beatificare” (15 octombrie).

8. „Făuritori ai Marii Uniri” ( II)

Seria se compune din patru timbre, având valorile nominale 2 lei, 5 lei, 8,50 lei și 11,50 lei, pe care sunt reproduse portretele unor personalități ce s-au luptat și au avut un rol determinant, pentru îndeplinirea idealului național al românilor. De asemenea, emisiunea mai are o coliță nedantelată, al cărei timbru, cu valoarea nominală de 19 lei, reproduce stema de stat a României Întregite.

Cărți poștale maxime

8.1 Pe timbrul de 2 lei este ilustrat portretul lui Gheorghe Pop de Băsești (1835-1919), luptător pentru drepturile românilor din Transilvania, ce și-a dedicat întreaga viață idealului național. A fost unul dintre liderii mișcării memorandiste (1892-1894), care cerea autonomia Transilvaniei și drepturi suplimentare pentru națiunea română în Austro-Ungaria. Autoritățile maghiare l-au arestat în urma procesului de la Cluj (1894), însă el nu s-a lăsat intimidat. A fost un patriot înflăcărat până la moarte, iar în semn de respect a fost desemnat președinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

8.2 Pe marca poștală cu valoarea nominală de 5 lei este redat portretul lui Alexandru Vaida-Voevod (1872-1950), unul dintre politicienii reprezentativi ai românilor din Transilvania. Din 1906 și până în 1918 a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta, remarcându-se pentru combativitatea sa în problema națională. În octombrie 1918, a citit în Parlamentul de la Budapesta declarația prin care națiunea română se declara „liberă de orice înrâurire străină”. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia și s-a numărat printre cei patru delegați care au înmânat Regelui Ferdinand I, spre ratificare, Rezoluția Unirii. În decembrie 1919 a fost numit prim-ministru, însă a avut un mandat scurt, deoarece, în ianuarie 1920, a plecat în străinătate, pentru a contribui la recunoașterea internațională a Marii Uniri.

8.3 Portretul lui Iancu Flondor (1865-1924), lider unionist din Bucovina și artizanul Unirii acestei provincii cu Patria Mamă, este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Flondor, alături de alți tineri bucovineni, a decis să preia inițiativa fondării unei mișcări naționale românești. În timpul Primului Război Mondial a refuzat să se refugieze în România, fiind nevoit să se confrunte atât cu autoritățile imperiale, cât și cu naționaliștii ucraineni. În toamna anului 1918, Flondor a cerut guvernatorului austriac al Bucovinei să predea puterea românilor și, în fața refuzului acestuia, a convocat un Congres General al Bucovinei, alcătuit din toate naționalitățile regiunii. Avându-l președinte pe Iancu Flondor, Congresul a votat, în unanimitate, în ședința din 28 noiembrie 1918, moțiunea Unirii cu Regatul României. După Unire, Iancu Flondor a coordonat instalarea administrației românești în Bucovina.

8.4 Timbrul cu valoarea nominală de 11,50 lei este ilustrat cu portretul lui Take Ionescu (1858-1922), unul dintre cei mai apreciați oratori din politica românească, liberal și conservator deopotrivă, cu un rol determinant în realizarea Marii Uniri din 1918. A militat pentru alianța României cu Antanta în Primul Război Mondial, iar în decembrie 1916 a intrat în guvernul de refugiu de la Iași. Îngrijorat de perspectiva unei păci umilitoare cu germanii, în 1918 a plecat la Paris, unde a adus servicii însemnate cauzei naționale, în calitate de președinte al Consiliului Național pentru Unitatea Românilor. A rămas în capitala Franței în timpul tratativelor de pace și a făcut lobby pe lângă marile cancelarii occidentale pentru o obține o situație favorabilă României.

8.5 Pe timbrul coliței nedantelate a emisiunii este reprodusă stema de stat a României Întregite. Manșeta coliței este ilustrată cu o imagine a Reginei Maria (1875-1938), în veșminte de încoronare, alături de portretele lui Miron Cristea (1868-1939), Iuliu Hossu (1885-1970), Vasile Lucaciu (1852-1922), Vasile Goldiș (1862-1934), Ștefan Cicio-Pop (1865-1934), Valeriu-Traian Frențiu (1875-1952), Iuliu Maniu (1873-1953) și Ion I.C. Brătianu (1864-1927).

9. Monumente ale cinstirii eroilor neamului

Emisiunea se compune din cinci mărci poștale.

Cărți poștale maxime 

9.1 Pe timbrul cu valoarea nominală de 1,40 lei este reprezentat Monumentul Eroilor C.F.R., situat în Piața Gării de Nord, din București, operă a renumiților sculptori Cornel Medrea și Ion Jalea, A fost inaugurat în luna mai a anului 1943, pentru a cinsti memoria eroilor ceferiști căzuți la datorie pe front, în Primul Război Mondial. Grupul statuar, turnat în bronz, montat pe un piedestal din beton, placat cu granit, este compus din mai multe personaje. O femeie, care simbolizează Patria, ține o cunună de lauri deasupra capului unui muncitor feroviar. Lângă ea, de o parte a soclului, se află doi muncitori ceferiști, iar de cealaltă parte un soldat român, în ținută de campanie, care ocrotește o femeie și pe copilul acesteia. Pe fațada principală a piedestalului este înscrisă inscripția „Eroilor CFR – 1916-1918”. Pe partea laterală a soclului este săpată în marmură albă următoarea inscripție: OMAGIU ȘI RECUNOȘTINȚĂ EROILOR MILITARI DE CĂI FERATE ȘI TRANSPORTURI DIN ARMATA ROMÂNĂ CARE S-AU JERTFIT PENTRU CAUZA NAȚIUNII.

9.2 Monumentul Eroilor Sanitari este ilustrat pe timbrul cu valoarea nominală de 1,60 lei, fiind situat în zona stației de metrou „Eroilor” din București, A fost ridicat în 1932, în memoria corpului medical românesc care a salvat vieți omenești în Primul Război Mondial. Opera aparține sculptorului italian Raffaelo Romanelli. Pe un soclu din beton, placat cu travertin, se înalță un grup statuar realizat din bronz, în partea superioară a soclului fiind redate, scene din activitatea corpului sanitar în timpul războiului: brancardieri adunând răniții de pe câmpul de luptă, chirurgi militari operând, un spital de campanie, o soră de caritate care pansează un rănit etc. Pe unul dintre panourile-basorelief de pe monument este reprezentată Regina Maria, ca soră sanitară, alături de Prințul Nicolae al României, în uniformă de cadet, și Principesa Elisabeta de România, de asemenea în uniformă de soră sanitară. Pe fațada principală a piedestalului, pe o placă din travertin, este inscripționat, cu litere în relief, EROILOR SANITARI 1916-1920.

9.3 Pe timbrul cu valoarea nominală de 2 lei este reprezentat Mormântul Ostașului Necunoscut, situat în Parcul „Carol I” din București. Acesta simbolizează sacrificiul tuturor ostașilor anonimi care s-au jertfit în Primul Război Mondial, pentru Întregirea României. Ceremonia depunerii osemintelor Ostașului Necunoscut a avut loc la Mărășești, în data de 14 mai 1923. Sarcofagul a ajuns în București la 17 mai 1923, ceremonia de înhumare desfășurându-se într-un cadru festiv, în prezența Familiei Regale, a membrilor guvernului și a unui numeros public, pe platoul din fața fostului sediu al Muzeului Militar, din Parcul „Carol I”. În anul 1927 a fost realizat proiectul ansamblului funerar, după planurile sculptorului Emil Wilhelm Becker. Tot atunci, prin grija Asociației „Cultul Patriei”, a fost aprinsă o candelă a cărei flacără arde și în prezent, zi și noapte.

9.4 Imaginea Monumentului Eroilor Aerului o găsim pe timbrul cu valoarea nominală de 8,50 lei. Monumentul este situat în Piața Aviatorilor și a fost  construit între anii 1930-1935, pentru a cinsti memoria aviatorilor români militari și civili. Statuia din bronz, realizată de Iosif Fekete, Lidia Kotzebue și Arnold Cencinschi are o înălțime de 5 m și o greutate de 5 t. 

9.5 Timbrul cu valoarea nominală de 19 lei redă Monumentul Trupelor de Geniu – Leul. Acesta este situat în București, la intersecția bulevardelor Iuliu Maniu și Geniului, și a fost construit din inițiativa generalului Constantin Ștefănescu-Amza, comandant al Școalelor și Centrului de Instrucție al Geniului, A fost inaugurat la data de 29 iunie 1929.

10. Vladimir Ghika, 5 ani de la beatificare.

Emisiunea de mărci poștale dedicată martiriului prințului-călugăr Vladimir Ghika se compune dintr-un timbru și o coliță dantelată.

Fericitul Vladimir Ghika a trăit cea mai mare parte a vieții în afara României. S-a format intelectual în Franța, unde s-a stabilit în 1878, după ce tatăl, Ion Ghika, fusese numit ministru al României la Paris. Vladimir Ghika a absolvit liceul, Facultatea de Drept și Școala de Științe Politice la Toulouse. A fost foarte apropiat de fratele său Dimitrie, diplomat de carieră, pe care l-a urmat în toate misiunile diplomatice. În 1898, Dimitrie a fost trimis de Ministerul de Externe la Roma, prilej pentru Vladimir de a se apropia de catolicism. În timpul Primului Război Mondial, Vladimir Ghika s-a mutat la Roma, împreună cu fratele Dimitrie, care fusese numit ambasador. România nu avea o reprezentanță oficială pe lângă Sfântul Scaun, iar prin activitatea sa prolifică, Vladimir Ghika a fost un fel de ambasador la Vatican. Cei doi frați au constituit o dublă ambasadă a României: Dimitrie – trimisul Regelui, Vladimir – trimisul lui Dumnezeu. Începând din 1917, Vladimir Ghika s-a implicat în constituirea unor regimente românești în Italia, formate din prizonieri de război ardeleni. În anul următor, Monseniorul a participat la activitățile de lobby inițiate de Consiliul Național al Unității Române, cu sediul la Paris. La 28 septembrie 1918, Vladimir Ghika a fost desemnat oficial de Consiliu să reprezinte România pe lângă Sfântul Scaun. În această calitate, a comunicat Sfântului Părinte vestea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

Cărți poștale maxime

10.1 Pe timbrul emisiunii de mărci poștale, cu valoarea nominală de 5 lei, este ilustrat un portret al Fericitului Vladimir Ghika.

10.2 Pe timbrul coliței dantelate a emisiunii, cu valoarea nominală de 28,50 lei, este reprodusă o marcă poștală concepută de Vladimir Ghika, în anul 1918, care conține elemente heraldice ale regiunilor istorice ale României Mari.

Să auzim de bine!

Alex M

Centenarul Marii Uniri (IV)

Puteți revedea primele trei părți ale acestui ciclu dând clic aici, aici și aici.

În acest episod mă voi referi la alte două emisiuni de mărci poștale importante pentru tematica acestui serial: „Medaliile și decorațiile Războiului de Întregire” (7 mai) și „80 de ani de la trecerea la cele veșnice a Reginei Maria” (20 iulie)

6. Medaliile și decorațiile Războiului de Întregire.

Emisiunea se compune din 4 timbre.

  

 Cărți poștale maxime

6.1 Timbrul cu valoarea nominală de 2,90 lei are ca imagine Ordinul național Steaua României instituit la 10 mai 1877 , având cinci grade: cavaler, ofițer, comandor, mare ofițer și mare cruce. Ordinul se acorda și cu însemne de război, reprezentând două spade încrucișate, cu vârful în sus, între brațele crucii. Primele două grade se purtau pe pieptul stâng, cel de comandor la gât, gradul de mare ofițer la gât și pe piept, iar marea cruce în bandulieră, peste umărul stâng și la piept. Începând din 9 aprilie 1918, pentru fapte deosebite, gradele de comandor, ofițer și cavaler puteau fi purtate și cu panglica medaliei Virtute Militară, care avea culoarea roșie, cu câte o singură bandă albastră pe margini. Acest ordin se acorda doar ofițerilor.

 6.2 Ordinul național Coroana României  este reprezentat pe marca poștală cu valoare nominală de 3 lei. A fost instituit la 10 mai 1881, având aceleași grade ca și Steaua României. Ordinul nu avea însemne de război, Gradele ordinului Coroana Românei aveau același regim de purtare ca și cele ale ordinului Steaua României. În 1916, Ordinul Coroana României a primit însemne de război, reprezentând două spade încrucișate, cu vârful în sus, între brațele crucii. Din 9 aprilie 1918, acest ordin se purta și cu panglica medaliei Virtute Militară.

6.3 Pe timbrul cu valoare de 4,50 lei este ilustrată Medalia Virtutea Militară, cea mai importantă medalie acordată în perioada Primului Război Mondial. A fost înființată în 1880 și avea două clase: clasa I, de aur și clasa a II-a, de argint. Se purta cu panglică din moar de culoare albastră, cu câte o bandă roșie la margini. Ambele clase se așezau pe pieptul stâng. Această medalie avea întâietate în categoria sa de decorații, iar din 1916 se acorda numai gradelor inferioare (subofițeri și trupă). Medalia Virtutea Militară a fost acordată și femeilor, care o puteau purta și cu panglica sub formă de fundă. Din 9 aprilie 1918, panglica medaliei se putea atașa gradelor de cavaler, ofițer și comandor ale ordinelor naționale Steaua și Coroana României.

6.4 Medalia Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 este ilustrată pe marca poștală de 16 lei, fiind instituită în anul 1918. A fost conferită tuturor militarilor și asimilaților, de orice fel, care au luat parte la campania 1916-1918 și care au fost însumați (înrolați), atașați sau însărcinați cu diferite misiuni, la corpurile de trupă ori la serviciile militare. De asemenea, au primit distincția și funcționarii civili, precum și persoanele care, neaparținând oștirii, au fost chemate la un serviciu efectiv și permanent pe lângă armată. Pentru militari, panglica medaliei era din moar, în dungi, de culoare albastru închis și verde, alternând în mod egal, iar pentru civili culorile erau dispuse invers. Pentru luptele de pe diferite fronturi, la care persoana a luat parte în timpul războiului, s-au aplicat, transversal, pe panglică, barete din alamă, cu inscripții bronzate: ARDEAL, CERNA, JIU (TÂRGU-JIU), CARPAȚI, OITUZ, BUCUREȘTI, TURTUCAIA, DOBROGEA, MĂRĂȘTI, MĂRĂȘEȘTI, TG-OCNA etc.

7. 80 de ani de la trecerea la cele veșnice a Reginei Maria

Regina Maria „a întrupat aspirațiile cele mai înalte ale conștiinței românești. Prin modul cum a influențat în 1916 intrarea României în război și din nou în 1918, când aproape numai datorită ei, Regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la București, Regina s-a așezat ca ctitoriță a României întregite și ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naționale (Constantin Argetoianu). Participarea efectivă la luptele duse în Moldova, precum și prezența suveranei în spitalele de răniți, i-a adus apelativul de „Mama Răniților”. Ea a rămas pentru toți cei care au văzut-o, atât în vizite la spitale, printre sutele de bolnavi, cât și pe front, printre soldații răniți, un simbol al curajului neclintit. Regina Maria a cucerit inimile tuturor românilor prin naturalețe, eleganță și inteligență, prin dăruire și bunătate, dar mai presus de toate, prin iubirea față de țara sa. A știut întotdeauna să se facă remarcată, apreciată și îndrăgită. Aprecia costumul popular românesc, pe care-l îmbrăca adesea, cutreierând prin țară. Regina s-a stins din viață la data de 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor. Dorința sa a fost să trăiască ultimele clipe în țara căreia i-a dedicat întreaga viață.

Emisiunea de mărci poștale cuprine 2 timbre și o coliță nedantelată.

 Cărți poștale maxime

7.1 Primul timbru al emisiunii, cu valoarea nominală de 3 lei, este ilustrat cu un portret al Reginei, în care suverana poartă pe cap coroana realizată special pentru ceremonia Încoronării de la Alba Iulia (15 octombrie 1922).

7.2 Pe al doilea timbru al emisiunii, cu valoarea nominală de 11,50 lei, este reprodus un alt portret, în care Regina poartă pe cap o diademă.

7.3 Timbrul coliței nedantelate, cu valoarea nominală de 19 lei, este ilustrat cu o fotografie de studio a Reginei, în care este îmbrăcată în stilul Belle-Époque.

Să auzim de bine!

Alex M

Pe aici nu se trece! Continuare

Iată alte câteva ilustrate maxime postate în continuarea celor dintr-un articol anterior.

1. Eroina sublocotenent Ecaterina Teodoroiu (1894-1917)

2. Generalul Eremia Grigorescu (1863-1919)

3. Mausoleul de la Mărășești. Observăm o frumoasă concordanță între două subiecte ale timbrului și imaginea cărții poștale (Mausoleul și bustul generalului Eremia Grigorescu).

4. Tun folosit în Bătălia de la Mărășești.

Să auzim de bine!

Alex M

Militari canadieni pe timbre românești dedicate centenarului luptelor de la Mărășești!!

 În iulie 1914, la izbucnirea Primului Război Mondial, România era o țară aflată la finalul unei etape, de peste 50 de ani, de modernizare structurală. Acest proces a afectat în mod diferit domeniile vieții sociale astfel încât, în primii ani ai secolului XX, societatea era dezvoltată neomogen, fiind departe de sincronizarea cu Occidentul european. Din punct de vedere militar România venea după o victorie fără glorie în Al Doilea Război Balcanic, euforia succesului făcând să se treacă, nepermis de ușor, peste lipsurile manifestate în domeniul conducerii militare, organizării și instruirii trupelor și mai ales a înzestrării cu armament și tehnică de luptă moderne.

Sistemul internațional era marcat de rivalitatea dintre marile puteri pentru controlul lumii. În Europa, Germania devenise principala putere și comportamentul ei pe continent a determinat recompunerea alianțelor în raport cu deceniile anterioare. România constituia obiectul rivalităților imperiilor vecine, care aveau pregătite planuri anexioniste pentru diferite părți ale teritoriului său, în timp ce obiectivul strategic al Țării era Întregirea Națională, prin unirea într-un singur stat a tuturor provinciilor istorice românești.

La izbucnirea ostilităților, România s-a declarat neutră, iar în august 1916 guvernul român a acceptat să intre în război de partea Antantei. Despre declanșarea războiului puteți vedea câteva ilustrate maxime aici. 

După o serie de victorii tactice rapide, în Transilvania, armata română a suferit, în toamna anului 1916, înfrângeri zdrobitoare, ceea ce a forțat autoritățile statului să se refugieze în Moldova, orașul Iași devenind Capitala Regatului României. Pentru a vedea postarea dedicată  acestui eveniment dați clic aici.

În iarna anului 1916 și primăvara lui 1917, sub o nouă conducere militară și cu sprijinul substanțial al Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne. Ca urmare, campania militară din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești.

La împlinirea a 100 de ani de la aceste momentele decisive ale istoriei României, Romfilatelia a lansat o emisiune de timbre sub titul Ziua Mărcii Poștale Românești „1917 - Pe aici nu se trece!”. Detalii despre această serie găsiți aici. 

Cele două mărci poștale au un foarte bun potențial maximafil, ceea ce a permis realizare mai multor ilustrate maxime.

1. Timbrul cu valoarea nominală 4,50 lei are imaginea compusă din patru subiecte, cel principal fiind chipul Ecaterinei Teodoroiu. 

Subiectele secundare reprezintă un tun și un drapel de luptă militar, ce au legătură cu evenimentele comemorate, dar  și o scenă cu soldați pornind la atac din tranșee  care nu se poate localiza în zona luptelor de pe teritoriul României. 

Este vorba de o fotografie făcută, tot în Primul Război Mondial, dar pe teritoriul Franței reprezentând soldați canadieni în Bătălia de pe Somme, în 1916. Pentru detalii accesați următoarele pagini de internet: [1] și [2]. Mai sunt și alte surse.

1.1 Ecaterina Teodoroiu (pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu) s-a născut la 17 ianuarie 1894 în Vădeni, azi cartier al Municipiului Târgu Jiu. Ea făcea parte din cohorta de cercetaşi "Domnul Tudor", iar la 15 august 1916, ziua în care România a intrat în război, toţi cercetaşii din ţară au fost chemaţi să intre în serviciile auxiliare ale armatei. Printre ei s-a aflat şi Cătălina, care a îngrijit răniţii aduşi la Târgu Jiu. S-a remarcat în luptele de la Jiu şi Filiaşi, unde a fost rănită la ambele picioare. Regele Ferdinand I i-a acordat, personal, la 19 martie 1917, „Virtutea militară” clasa a II-a şi a fost avansată la gradul de sublocotenent, primind comanda unui pluton din Regimentul 43/59 infanterie Lupeni. În fruntea acestui pluton a căzut eroic în seara zilei de 22-23 august 1917, în timpul bătăliei de la Mărăşeşti.

Ilustrată maximă
„Sublocotenent Ecaterina Teodoroiu”

1.2 Bătălia dela Mărăști a început cu un bombardament puternic al artileriei române asupra poziţiilor inamice. Distrugerile produse vizau facilitarea ofensivei trupelor de infanterie. Cel mai mare calibru de tun din dotarea artileriei române era cel de 152,4 milimetri, piesele fiind împrumutate de Armata a 2-a română de la două divizii rusești.

Ilustrată maximă „Artileria română în acțiune la Mărăști”

1.3 Ilustrată maximă „Drapel militar din perioada Primului Război Mondial”

2. Putem afirma că marca poștală de 8 lei are două subiecte principale (portretul generalului Eremia Grigorescu și Mausoleul de la Mărășești). Mai sunt reprezentate același drapel de luptă militar (apariție supărătoare a unui subiect pe fiecare timbru al seriei) și un detaliu dintr-o fotografie cu Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești.

2.1 În momentul intrării României în Primului Război Mondial, generalul Eremia Grigorescu (1863-1919) era comandantul Diviziei 15 Infanterie. Succesul repurtat în luptele din Dobrogea, de la Mulciova şi Arabagi, pentru oprirea înaintării diviziilor germano-turco-bulgare ce obținuseră victoria de la Turtucaia, au determinat chemarea lui pe frontul de la Oituz unde a  reuşit să stabilizeze situația. În luptele grele de la Oituz  generalul Grigorescu a rostit memorabilele cuvinte „Pe aici nu se trece!“ Și nu s-a trecut! A fost trimis, apoi, la Nămoloasa, în calitate de comandant al Corpului VI Armată și, de aici, la Mărăşeşti unde, de asemenea, generalul Grigorescu a rostit cuvintele: „Nici pe aici nu se trece!“. Fiind la comanda Armatei I Română şi a IV-a Rusă, în condiţii vitrege, a câştigat bătălii extrem de grele împotriva germanilor conduşi de feldmareşalul Mackensen, supranumit „spărgătorul de fronturi”. Pentru modul cum a condus trupele în aceste lupte a fost decorat cu Ordinele „Mihai Viteazul” clasa a III-a și, respectiv, clasa a II-a.

Ilustrată maximă
„Generalul Eremia Grigorescu”

2.2 În memoria ostașilor care și-au jertfit viața în luptele de la Mărășești, s-a înălțat Mausoleul "Întru slava eroilor neamului", cum stă scris pe frontispiciul acestuia. Inițiativa construirii Mausoleului aparține Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, exprimată în cadrul Congresului din data de 8 iunie 1919. Monumentul este printre cele mai importante din Europa și a fost construit după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu. Piatra de temelie s-a pus în data de 6 august 1923. La 28 septembrie 1924 s-au inaugurat criptele, în prezența Reginei Maria. Edificiul are 154 de cripte si gropi comune, în care sunt îngropați peste 5.000 de soldați și ofițeri români căzuți în Marele Război. Pentru o perioadă construirea mausoleului a stagnat, lucrările fiind reluate în 1936 prin zidirea cupolei monumentului. Doi ani mai târziu monumentul a fost finalizat, iar la 18 septembrie 1938 a fost inaugurat, în prezența Regelui Carol al II-lea.

Ilustrată maximă „Mausoleul de la Mărășești”

2.3 Ilustrată maximă „Regele Ferdinand și Regina Maria decorând militarii care au luptat la Mărășești”

Să auzim de bine!

Alex M

Aniversările aviaţiei pe ilustrate maxime

La data de 7 octombrie 2016 a fost pusă în circulaţie seria de mărci poştale intitulată „Aviație, Aniversări. De la Coandă la F-16”. Emisiunea se compune din două mărci poştale (4,50 şi 15 lei) şi o coliţă dantelată (16 lei). A fost editat şi un plic prima zi, pus în vânzare cu preţul de 41 de lei. Preţuri speculative, extrem de mari şi fără legătură cu nevoile reale ale oficiilor poştale.
Detaliile despre produsele realizate le puteţi vedea aici.

După cum ne informează Romfilatelia, această emisiune este dedicată aniversării a 130 de ani de la nașterea lui Henri Coandă, 100 de ani de aviație de vânătoare în România și 65 de ani de aviație militară reactivă. În acest sens reţinem următoarele:

- La 7 iunie 1886 s-a născut, la Bucureşti, Henri Coandă, academician și inginer român, pionier al aviației, fizician, inventator al motorului cu reacție și descoperitor al efectului care îi poartă numele. A fost fiul generalului Constantin Coandă, prim-ministru al României în 1918.

- La 1 septembrie 1916, pe aerodromul Pipera a început să funcționeze prima escadrilă de vânătoare a aviației române cu aparate Nieuport 11 (Franţa). Un an mai târziu aviația de vânătoare română a participat la marile bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, iar în 1919 la campania din Ungaria.

- Primul zbor pe un avion de luptă cu reacţie a avut loc pe aerodromul Ianca, la 25 iunie 1951, pilot fiind maiorul Aurel Răican, pe un aparat de tipul Iak-23. În prezent, în lume există doar câteva avioane de acest tip, două dintre ele aflându-se în Bucureşti, expuse la Muzeul Naţional al Aviaţiei Române. La 15 septembrie 1951 aceste avioane au intrat în Serviciul de luptă permanent. 

Întâmplător, sau poate nu?!, noua emisiune aniversară apare la mai puţin de trei săptămâni de la „Centenarul Artileriei şi Rachetelor Antiaeriene”, alăturând astfel, în mod plăcut, două genuri de armă a căror dezvoltare s-a făcut în strânsă interdependenţă. Păcat că „sora” lor mai tânără Radiolocaţia, înfiinţată în anul 1955, lipseşte din această suită.

Folosind mărcile acestei emisiuni şi ştampila prima zi, am realizat mai multe ilustrate maxime din care trei sunt postate mai jos.

1. Ilustrată maximă „Avionul IAR-93”. Cartea poştală ilustrată a fost tipărită la FullColor, Bucureşti.

Primul avion cu reacţie realizat în România a fost IAR-93, avion de luptă subsonic pentru sprijin aerian apropiat, capabil să acţioneze pe terenuri sumar amenajate şi pe piste de iarbă. IAR-93 este un avion monoloc, bimotor, cu aripa sus, destinat misiunilor de cooperare și atac la sol, cu posibilități de interceptare a țintelor aeriene. Avionul a fost realizat în cadrul programului YUROM în colaborare cu fosta Iugoslavie şi a fost echipat cu un turboreactor Rolls-Royce Viper MK 633-47 construit în licenţă la Întreprinderea Turbomecanica. Primul zbor al prototipului a avut loc la data de 31 octombrie 1974, la Bacău. Zborul a durat 21 de minute, la manşă fiind colonelul Gheorghe Stănică. După terminarea tuturor zborurilor de încercare, avionul a intrat în producția de serie și în dotarea Forțelor Aeriene Române. Au fost fabricate 88 de bucăţi şi a fost scos din înzestratre în aprilie 1998.

Sursa:
https://www.facebook.com/roafcersenin/photos/a.266687770193186.1073741842.142190905976207/304820656379897/?type=3&theater

Ilustrată maximă „Avionul IAR-93”

2. Ilustrată maximă „Avionul IAR-99”. Cartea poştală ilustrată a fost tipărită la FullColor, Bucureşti.

De pe site-ul oficial al Statului Major al Aviaţiei Militare, http://www.roaf.ro/, aflăm că IAR-99 este un avion de antrenament avansat şi atac uşor, fiind primul avion reactiv proiectat şi realizat integral în România. Prototipul a efectuat primul zbor la data de  21decembrie 1985. IAR-99 este un avion integral metalic, simplu din punct de vedere constructiv. A intrat în serviciul Forţelor Aeriene în anul 1988, are o bună manevrabilitate şi este considerat unul dintre cele mai bune avioane din clasa sa. Motorul turboreactor Rolls-Royce Viper, acelaşi care a echipat şi avionul de atac IAR-93, este robust şi fiabil,. Pentru protecţie, avionul este prevăzut cu o staţie de avertizare radar, dipersor de capcane termice si dipoli, precum şi container cu echipament pentru contramăsuri electronice.

Ilustrată maximă „Avionul IAR-99”

3. Ilustrată maximă „Avionul F-16 Fighting Falcon”. Concordanţă triplă de imagine (timbrul, cartea poştală şi ştampila).

Avionul F-16 Fighting Falcon este un avion de luptă multirol . Dispune de comenzi de zbor electronice fly-by-wire (primul avion de luptă de serie echipat cu acest sistem), raport tracțiune-greutate supraunitar (începând cu variantele C/D), poate efectua viraje cu accelerație de 9g. În zbor manifestă stabilitate statică relaxată (negativă) şi, de aceea, nu poate fi pilotat fără sistemul computerizat fly-by-wire. Pe de altă parte, această instabilitate naturală îi conferă o manevrabilitate deosebită. În conformitate cu prevederile Legii nr. 240/2013, România va achiziţiona 12 avioane F-16 Fighting Falcon. Contractul, în valoare de circa 628 milioane euro cu TVA, încheiat între Guvernul României (prin Compania Naţională Romtehnica S.A.) şi cel al Republicii Portugheze a intrat în vigoare la data de 30 septembrie 2013. Primele şase aeronave au fost preluate de statul român la 28 septembrie 2016, în cadrul unei ceremonii ce a avut loc la Baza Aeriană din Monte Real, Portugalia, în prezența prim-ministrului, António Costa, şi a ministrului apărării, José Alberto de Azeredo Lopes, din partea Portugaliei, respectiv a ministrului apărării naționale, Mihnea Motoc, din partea României. Avioanele au sosit în ţară la 29 septembrie, având la manşă piloţi români, şi vor fi operate de la Baza 86 Aeriană “Locotenent aviator  Gheorghe Mociorniță”, Borcea-Feteşti. Următorul lot de trei aeronave va fi livrat la sfârșitul acestui an, iar ultimele trei vor intra în înzestrarea Armatei României în anul 2017. Recent Dacian Cioloş, prim-ministrul României, a exprimat dorinţa Guvernului de a achiziţiona încă douăsprezece avioane de acest tip.

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/F-16_Fighting_Falcon

http://www.roaf.ro/

Ilustrată maximă „Avionul F-16 Fighting Falcon"

Ilustrată maximă „Avionul F-16 Fighting Falcon"-verso

Să auzim de bine!

Alex M

Centenarul artileriei şi rachetelor antiaeriene

Astăzi, 19 septembrie 2016, a apărut emisiunea poştală dedicată sărbătoririi Centenerului Artilerie şi Rachetelor Antiaeriene. Sentimental sunt legat de acest eveniment, eu fiind ofiţer de artilerie şi rachete antiaeriene, acum în retragere (fără obligaţii militare, potrivit legii).

În Armata Română, primele structuri specializate în lupta contra aeronavelor au fost înfiinţate în anul 1916, ceea ce a consemnat, în mod firesc, apariţia artileriei antiaeriene ca gen de armă de sine stătător. Acest moment a fost concretizat la 15 august 1916, prin înfiinţarea Corpului Apărării Antiaeriene, aflat în subordinea Cetăţii Bucureşti şi încadrat cu ofiţeri, subofiţeri şi trupă de artilerie de fortificaţii, având în dotare tunuri terestre, adaptate pentru trageri antiaeriene de către coloneii Burileanu şi Negrei. Mai târziu, la 19 septembrie 1916, pe timpul executării manevrei de la Flămânda de către Armata a 3-a, a fost doborât primul avion inamic de către o subunitate cu tunuri antiaeriene propriu-zise (calibru 75 mm Deport), şi nu cu tunuri terestre adaptate.

Aşadar, cele două zile ale anului 1916, 15 august şi 19 septembrie, sunt date de referinţă pentru începutul artileriei şi rachetelor antiaeriene. Alegerea lui 19 septembrie ca zi a acestei arme este oarecum subiectivă, mai ales că în primii ani după anul 1990 se hotărâse ca data aniversară să fie 15 august, când se sărbătoreşte, însă, şi Ziua Marinei Militare, eveniment mult mai mediatizat. Pentru a se evita “concurenţa”, Ziua Artileriei şi Rachetelor Antiaeriene s-a stabilit a fi 19 septembrie.

Emisiunea se compune dintr-o marcă poştală cu valoarea nominală de 5 lei, machetată în coli de 32 de timbre şi minicoli de 6 timbre + 4 viniete + 2 tabsuri. A fost editat şi un plic prima zi ce se comercializează cu 20 de lei. Speculatorul Romfilatelia nu se dezminte! 

Minicoala de 6 timbre + 4 viniete + 2 tabsuri

Folosind timbrul aniversar şi ştampila prima zi am realizat mai multe ilustrate maxime. Cărţile poştale ilustrate le-am tipărit la FullColor, Bucureşti.

1. Ilustrată maximă “Racheta antiaeriană HAWK”.

Sistemele de rachete sol-aer cu bătaie medie HAWK (Homing All the Way Killer) asigură apărarea aeriană cu baza la sol a unor obiective importante împotriva atacurilor avioanelor pilotate şi fără pilot, a rachetelor de croazieră şi a altor vehicule aeriene ce evoluează la înălţimi mici şi medii. Ele au şi capacitatea de apărare împotriva rachetelor balistice tactice, fiind integrate cu sisteme de tip Patriot modernizate şi cu radare performante. Rachetele au configuraţie aerodinamică tip săgeată, cu aripi delta şi cârme-eleroane dreptunghiulare.

Ilustrată maximă “Racheta antiaeriană HAWK”

2. Ilustrată maximă “Racheta antiaeriană VOLHOV”.

Sistemul S-75 M3 „Volhov” este destinat apărării aeriene cu baza la sol împotriva atacurilor cu avioane, rachete cu aripi, aerostate automate în derivă şi cu alte tipuri de ţinte aeriene, în orice condiţii meteo, de timp şi anotimp. În unele cazuri poate fi folosit pentru nimicirea ţintelor terestre sau de la suprafaţa apei. Sistemul este dotat cu radar propriu de cercetare a spaţiului aerian, conjugat cu un radioaltimetru şi radar pentru teledirijarea rachetelor prin comenzi radio. În cazul prezenţei bruiajului, dirijarea rachetei la ţintă se poate face şi vizual, cu ajutorul unui sistem de televiziune. 

Ilustrată maximă “Racheta antiaeriană VOLHOV”

Ilustrată maximă “Racheta antiaeriană VOLHOV” - verso

 3. Ilustrată maximă “Insigna corespunzătoare titlului de specialist de clasă”.
Titlul de “specialist de clasă” se obţine în urma unor verificări periodice a nivelului de pregătire profesională, iar militarii care îndeplinesc baremele sunt declaraţi specialişti de clasă (1,2,sau3) şi distinşi cu insigna corespunzătoare. Insigna are culoarea bleu şi ca imagine două rachete şi un tun, suprapuse pe un ecran cu trei cercuri concentrice. Rachetele sunt încrucişate la 90 grade, iar tunul este pe diametrul ecranului, pe verticală.

Ilustrată maximă “Insigna corespunzătoare titlului
de specialist de clasă”

Surse: http://www.roaf.ro/  şi http://forter.ro/

(((((())))))

Cu acest prilej am realizat şi un plic prima zi. 

Să auzim de bine!

Alex M