Fructe de pădure pe ilustrate maxime (I)

La data de 29 septembrie a fost pusă în circulație emisiunea filatelică „Fructe de pădure”, compusă din patru mărci poștale, un plic prima zi și un set de patru ilustrate maxime. Detalii găsiți aici.

Iată acum ilustratele maxime realizate de Romfilatelia. Acestea se găsesc la magazinele filatelice, la prețul de 66 lei.

1. Cătina (Hippophaë rhamnoides) este un arbust foarte ramificat, spinos, având o culoare albicioasă. Fructele sunt ovoide, cărnoase, cu diametrul de 7-8 mm, de culoare portocalie și cu un sâmbure tare, iar frunzele sunt înguste, de culoare verde-argintiu. Florile, brun-gălbui, sunt mici şi apar în lunile martie - aprilie. Este rezistentă la secetă și geruri și o putem găsi atât in zonele litorale cât și în cele montane însorite. Cătina crește până la 5-6 m înălțime și are nevoie de 4-5 ani pentru dezvoltare. Principala parte folosită în fitoterapie sunt fructele, bogate în vitamina C (de doua ori mai mult decât măceșul și de 10 ori mai mult decât citricele), precum și în alte vitamine (E, K, F, P, complexul B etc). Preparatele pe bază de cătină sunt recomandate în afecţiuni hepatice, oculare, răceli, viroze respiratorii, afecţiuni gastroduodenale, eczeme, surmenaj, ateroscleroză etc.

Ilustrată maximă „Cătina”

2. Păducelul (Crataegus monogyna) este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate şi flori albe-crem sau roz, frumos mirositoare, grupate în buchete. Creşte în toată ţara, mai mult în sud şi în est, din zona de câmpie până în ariile submontane. Este răspândit în liziere, crânguri, tufărişuri, poieni, margini de pădure şi pe versanţii însoriţi, urcând până la altitudinea de 1.400 de metri. În scop medicinal se folosesc florile, frunzele, ramurile şi fructele de păducel. Atât fructele, cât şi florile sunt folosite la prepararea de infuzii, capsule şi tincturi. Produsele din păducel sunt indicate în cazurile de angină pectorală, hipertensiune arterială, nevroze cardiace, insomnii, oboseală, iritabilitate etc.  

Ilustrată maximă „Păducelul”

3. Măceşul (Rosa canina) este un arbust cu înălțimea de 1-5 m. Tulpina este acoperită de țepi mici si ascuțiți în formă de cârlig. Trandafirul sălbatic (cum mai este cunoscut) are frunze penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt roz sau albe, mari și cresc solitare sau grupate câte două sau trei. Fructele au formă elipsoidă și sunt de culoare roșie sau portocaliu închis. Le putem găsi în foarte multe locuri, la marginea drumului, pe pajiști, în fânețe etc. Măceşele se culeg din iunie până în octombrie, apoi se usucă şi se zdrobesc sau se macină pulbere. Măceşele zdrobite sau măcinate se folosesc la prepararea infuziilor, decocturilor, tincturilor sau a extractelor uscate. Măceşul este un excelent vitaminizant natural, fiind bogat în  vitamina C. Preparatele farmaceutice sau alimentare din măceşe sunt indicate în prevenirea şi tratarea răcelilor și a gripei, iar unii autori le recomandã şi în afecţiunile vasculare pentru menţinerea elasticitãţii capilarelor sanguine.

Ilustrată maximă „Măceșul”

4. Fragul (Fragaria vesca) este o specie erbacee perenă, cu înălțimea de până la 25 cm și frunzele așezate la bază, sub formă de rozetă. Tulpina este dreaptă, subțire și firavă, iar florile sunt albe și seamănă cu cele ale măceșului. Fructele sunt cărnoase și zemoase, la început verzi, iar pe măsură ce se coc devin tot mai roșii. Perioada de înflorire este în mai-iunie. Recoltarea frunzelor, pentru ceai, se face primăvara. Fructele se recoltează începând cu luna mai, până în august. Acestea se consumă proaspete sau sub formă de gem ori dulceață. Fragii sunt recomandați pentru tratarea gutei, litiazei renale, afecțiunilor ficatului și splinei. Ceaiul de frunze de fragi poate fi folosit pentru tratarea litiazei biliare, afecțiunilor splinei, hepatitei, diareei, hemoroizilor, afecțiunilor intestinale, astmului. Datorita efectului diuretic, fructele favorizează eliminarea toxinelor din organism fiind utile și în tratamentul unor afecțiuni dermatologice. 

Ilustrată maximă „Fragul”

Despre ilustratele maxime făcute de mine, într-o altă postare.

Să auzim de bine!

Alex M

Flori de cactus pe ilustrate maxime (II)

Clic pentru a vedea partea [I]

5. Ilustrată maximă „Lophocereus schottii forma Monstruosus”

6. Ilustrată maximă „Opuntia aciculata (limba soacrei)”

7. Ilustrată maximă „Coryphantha sulcata (cactusul ananas)”

8. Ilustrată maximă „Echinocactus horizonthalonius (scaunul soacrei)”

Să auzim de bine!

Alex M

Flori de cactus pe ilustrate maxime (I)

Vineri15 septembrie 2017 Romfilatelia a pus în circulație o emisiune de mărci poștale intitulată „Flori de cactus” și compusă din patru timbre (27 lei). Acestea au ca imagini:                                

- Lophocereus schottii forma Monstruosus (timbrul de 3,50 lei);

- Opuntia aciculata (limba soacrei), pe valoarea de 4 lei;

- Coryphantha sulcata (cactusul ananas), pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei;

- Echinocactus horizonthalonius (scaunul soacrei), pe marca poștală de 15 lei.

Emisiunea este completată de  un plic prima zi (61 lei), patru ilustrate maxime (65 lei) și un album (225 lei). Detalii puteți afla aici.

Ilustratele maxime pe care le-am realizat sunt obliterate cu ștampila prima zi a emisiunii, iar cărțile poștale au fost tipărite la FullColor, București.

1. Lophocereus schottii este originar din regiunile de deșert din Mexicul continental, peninsula Baja California și din extremitatea sudică a statului american Arizona. Lophocereus schottii f. Mostruosus este o mutație stabilă genetic, cu nervuri în formă neregulată și umflături asemănătoare cu tuberculii, în lungul tulpinilor. Acestea sunt ascendente, subțiri, au ramuri doar de la bază și, ocazional, mai sus. Unele tulpini ajung la 6 metri, dar ele rămân de obicei mai mici (la 2 la 3 m înălțime). Areolele (mici zone circulare cu limite bine definite, care diferă de țesuturile înconjurătoare) sunt puține și nesemnificative, florile (rareori văzute) sunt roz, iar semințele practic necunoscute.

L. schottii mostruosa, deși este sterilă, continuă să supraviețuiască în sălbăticie. Această formă de creștere apare în cel puțin două areale: pe soluri nisipoase și pe pietrișuri fine. În aceste două locații cactușii pot supraviețui deoarece părți ale tulpinilor se rup periodic și fac rădăcini de-a lungul laturilor, din care cresc noi plante. S

Sursa informațiilor o puteți găsi dând clic aici.

Ilustrată maximă „L. schotti monstruosus”

2. Opuntia aciculata, cunoscută și ca limba soacrei, este o plantă dicotidelonată perenă originară din nordul Mexicului și Texas. În ţara noastră este o specie foarte răspândită, în seră sau apartament, fiind un cactus ornamental atractiv. O plantă are mai multe tulpini lungi de 10-20 cm, cu segmente parțial rotunjite la vârf și acoperite cu spini. Florile sunt de culoare galben-auriu, portocaliu sau roșu, cu diametrul de 8-10 cm. Fructul opuntiei poartă numele de chumbo (sau fruct de cactus, smochină chumbo), este acoperit de o coajă groasă, spinoasă cu pulpa bogată în semințe, are formă ovală și este comestibil. Mai multe informații puteți afla pe acest sit.

Ilustrată maximă „Limba soacrei”

3. Coryphantha sulcata (Mammilaria sulcata) sau cactusul ananas este o specie cu dimensiuni mici sau medii, de formă globulară. Spinii, de obicei 9-10, de culoare alb-gălbui, sunt aranjați în forma unei stele, în așa fel încât planta pare acoperită cu o dantelă albă. Florile acestei plante apar spre vârful tulpinii, au culoarea galben strălucitor, cu mijloc portocaliu, miros dulceag și pot atinge 6-7,5 cm în diametru. Sursa: Romfilatelia.

Ilustrată maximă „Cactusul ananas”

4. Echinocactus horizonthalonius, denumit popular scaunul soacrei, este nativ din sud-vestul Statelor Unite și din nordul Mexicului, unde se găsește în habitatele deșertului Chihuahuan și în deșertul Sonoran. Acest cactus are tulpina gri-verde până la albastru-cenușiu, de formă sferică, semisferică, coloană sau plată care crește încet până la 30 cm înălțime și 15-20 cm în diametru. Corpul este alcătuit din secțiuni curbate care se răsucesc în mod elicoidal . Aceste secțiuni sunt căptușite cu areole purtând 5-10 spini fiecare (în majoritate 8). Florile sunt de culoare roz roz până la purpuriu și au 7-9 cm lățime.

Vedeți aici sursa.

Ilustrată maximă „Scaunul soacrei”

Într-un articol viitor voi prezenta și alte ilustrate maxime cu această temă.
Să auzim de bine!
Alex M

Prințesa Diana, in memoriam, 20 de ani! Ilustrate maxime.

La 31 august s-au împlinit 20 de ani de la moartea Prințesei Diana, în urma unui accident de maşină. Romfilatelia a comemorat tragica dispariţie a Prinţesei printr-o emisiune de mărci poştale intitulată „Prințesa Diana, in memoriam, 20 de ani”, ce reprezintă un supratipar al emisiunii „Diana – Prinţesă de Wales” din anul 1999. Au fost supratipărite 4.500 de blocuri de câte 4 timbre, având valoarea nominală de 32 de lei. Emisiunea mai cuprinde un plic prima zi.

Blocul de patru timbre al emisiunii

Plicul prima zi al emisiunii

Ștampila prima zi

“Prinţesa inimilor” sau „prinţesa poporului”, aşa cum au denumit-o britanicii, Diana a intrat în istorie atât prin bunătatea și graţia sa, cât şi prin destinul ei tragic. S-a născut la 1 iulie 1961, la Park House, Sandringham, Norfolk, în casa pe care părinţii săi au închiriat-o pe moşia reginei Elisabeta a II-a. După ce tatăl său a dobândit titlul de conte, în 1975, Diana a devenit cunoscută drept Lady Diana Spencer. La numai 20 de ani, a devenit soţia prinţului moştenitor al Marii Britanii, Charles, în vârstă de 33 de ani. Nunta secolului, aşa cum a fost denumită, la vremea respectivă, ceremonia de căsătorie a celor doi, a avut loc la 29 iulie 1981 în Catedrala St Paul. Trei ani mai târziu, Diana era mamă a doi copii, prinţii William şi Henry. Prin atitudinea şi comportamentul ei, tânăra prinţesă a câştigat simpatia britanicilor şi a lumii întregi.

Diana a devenit însă, treptat, nefericită din cauza lipsei de afecţiune a prinţului Charles, iar problemele cuplului au fost mediatizate intens. În august 1996, Diana şi Charles au divorţat, iar ea a primit titlul de prinţesă de Wales, renunţând la cel de "alteţă regală". După despărţirea oficială de Charles (1992), Diana a continuat să promoveze numeroase acţiuni umanitare, cum ar fi activitatatea pentru Crucea Roșie, sprijinirea bolnavilor de SIDA şi campania împotriva minelor anti-personal atrăgând şi mai mult dragostea oamenilor. De altfel, interesul Dianei pentru minele terestre au influențat semnarea, imediat dupa moartea ei, a Tratatului de la Ottawa de interzicere a folosirii minelor anti-personal.

„Prinţesa inimilor” şi-a încheiat viaţa, în mod tragic, la numai 36 de ani.

Ilustrate maxime reprezentând-o pe Prințesa Diana realizate cu timbrele și ștampila prima zi ale acestei emisiuni.

 

 

Să auzim de bine!

Alex M