Mama și copilul pe ilustrate maxime

Fondul Internațional pentru Urgențe ale Copiilor al Națiunilor Unite (UNICEF) a fost creat de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1946. În 1953, numele său a fost prescurtat în Fondul pentru Copii al Națiunilor Unite, dar este mai cunoscut sub acronomimul său popular UNICEF. Cu sediul în New York, UNICEF oferă asistență umanitară și pentru dezvoltare copiiilor și mamelor lor în țările în curs de dezvoltare. Agenție fondată prin voluntariat, UNICEF supraviețuiește prin fonduri guvernamentale și donații private. UNICEF a primit în 1965 Premiul Nobel pentru Pace.
UNICEF România şi-a început activitatea în 1991.

La data de 10 ianuarie 2017, UNICEF a lansat Campania globală „Primii ani din viață contează!”, cu scopul de a atrage atenția asupra primelor 1.000 de zile din viața unui copil, perioadă ce reprezintă baza pentru dezvoltarea lui, pentru reușita la școală și, mai târziu, în viață. În acest sens, se pleacă de la faptul că peste 80% din creier se formează până la vârsta de trei ani.

Pentru susținerea acestei campanii, la data de 28 septembrie, Romfilatelia a pus în circulație emisiunea de mărci poștale „UNICEF, drepturile copilului”, compusă dintr-un timbru cu valoarea nominală de 5 lei.

 A fost editat și un plic „prima zi”, în tiraj de 250 exemplare, care se vinde cu 13 lei bucata.  

Folosind timbrul emisiunii și „ștampila prima zi” am realizat patru ilustrate maxime foarte frumoase, după părerea mea! Cărțile poștale au fost tipărite la tipografia Good Color din București.

1. Ilustrată maximă „Mamă și fetiță în costume populare românești”. O consider cea mai reușită, și frumoasă totodată, piesă care ar putea fi prezentată în Concursul Mondial de Maximafilie!

2. Ilustrată maximă „Mamă și copil”. Imaginea reproduce pictura cu același nume a lui Nicolae Grigorescu.

3. Ilustrată maximă „Mame dace ocrotindu-și copiii”, scenă de pe Columna lui Traian.

4. Ilustrată maximă „Mama și copilul 1881”, pictură de Pierre-Auguste Renoir (1842-1919).

Să auzim de bine!

Alex M          

Flori de cactus pe ilustrate maxime (II)

Clic pentru a vedea partea [I]

5. Ilustrată maximă „Lophocereus schottii forma Monstruosus”

6. Ilustrată maximă „Opuntia aciculata (limba soacrei)”

7. Ilustrată maximă „Coryphantha sulcata (cactusul ananas)”

8. Ilustrată maximă „Echinocactus horizonthalonius (scaunul soacrei)”

Să auzim de bine!

Alex M

Flori de cactus pe ilustrate maxime (I)

Vineri15 septembrie 2017 Romfilatelia a pus în circulație o emisiune de mărci poștale intitulată „Flori de cactus” și compusă din patru timbre (27 lei). Acestea au ca imagini:                                

- Lophocereus schottii forma Monstruosus (timbrul de 3,50 lei);

- Opuntia aciculata (limba soacrei), pe valoarea de 4 lei;

- Coryphantha sulcata (cactusul ananas), pe timbrul cu valoarea nominală de 4,50 lei;

- Echinocactus horizonthalonius (scaunul soacrei), pe marca poștală de 15 lei.

Emisiunea este completată de  un plic prima zi (61 lei), patru ilustrate maxime (65 lei) și un album (225 lei). Detalii puteți afla aici.

Ilustratele maxime pe care le-am realizat sunt obliterate cu ștampila prima zi a emisiunii, iar cărțile poștale au fost tipărite la FullColor, București.

1. Lophocereus schottii este originar din regiunile de deșert din Mexicul continental, peninsula Baja California și din extremitatea sudică a statului american Arizona. Lophocereus schottii f. Mostruosus este o mutație stabilă genetic, cu nervuri în formă neregulată și umflături asemănătoare cu tuberculii, în lungul tulpinilor. Acestea sunt ascendente, subțiri, au ramuri doar de la bază și, ocazional, mai sus. Unele tulpini ajung la 6 metri, dar ele rămân de obicei mai mici (la 2 la 3 m înălțime). Areolele (mici zone circulare cu limite bine definite, care diferă de țesuturile înconjurătoare) sunt puține și nesemnificative, florile (rareori văzute) sunt roz, iar semințele practic necunoscute.

L. schottii mostruosa, deși este sterilă, continuă să supraviețuiască în sălbăticie. Această formă de creștere apare în cel puțin două areale: pe soluri nisipoase și pe pietrișuri fine. În aceste două locații cactușii pot supraviețui deoarece părți ale tulpinilor se rup periodic și fac rădăcini de-a lungul laturilor, din care cresc noi plante. S

Sursa informațiilor o puteți găsi dând clic aici.

Ilustrată maximă „L. schotti monstruosus”

2. Opuntia aciculata, cunoscută și ca limba soacrei, este o plantă dicotidelonată perenă originară din nordul Mexicului și Texas. În ţara noastră este o specie foarte răspândită, în seră sau apartament, fiind un cactus ornamental atractiv. O plantă are mai multe tulpini lungi de 10-20 cm, cu segmente parțial rotunjite la vârf și acoperite cu spini. Florile sunt de culoare galben-auriu, portocaliu sau roșu, cu diametrul de 8-10 cm. Fructul opuntiei poartă numele de chumbo (sau fruct de cactus, smochină chumbo), este acoperit de o coajă groasă, spinoasă cu pulpa bogată în semințe, are formă ovală și este comestibil. Mai multe informații puteți afla pe acest sit.

Ilustrată maximă „Limba soacrei”

3. Coryphantha sulcata (Mammilaria sulcata) sau cactusul ananas este o specie cu dimensiuni mici sau medii, de formă globulară. Spinii, de obicei 9-10, de culoare alb-gălbui, sunt aranjați în forma unei stele, în așa fel încât planta pare acoperită cu o dantelă albă. Florile acestei plante apar spre vârful tulpinii, au culoarea galben strălucitor, cu mijloc portocaliu, miros dulceag și pot atinge 6-7,5 cm în diametru. Sursa: Romfilatelia.

Ilustrată maximă „Cactusul ananas”

4. Echinocactus horizonthalonius, denumit popular scaunul soacrei, este nativ din sud-vestul Statelor Unite și din nordul Mexicului, unde se găsește în habitatele deșertului Chihuahuan și în deșertul Sonoran. Acest cactus are tulpina gri-verde până la albastru-cenușiu, de formă sferică, semisferică, coloană sau plată care crește încet până la 30 cm înălțime și 15-20 cm în diametru. Corpul este alcătuit din secțiuni curbate care se răsucesc în mod elicoidal . Aceste secțiuni sunt căptușite cu areole purtând 5-10 spini fiecare (în majoritate 8). Florile sunt de culoare roz roz până la purpuriu și au 7-9 cm lățime.

Vedeți aici sursa.

Ilustrată maximă „Scaunul soacrei”

Într-un articol viitor voi prezenta și alte ilustrate maxime cu această temă.
Să auzim de bine!
Alex M

Prințesa Diana, in memoriam, 20 de ani! Ilustrate maxime.

La 31 august s-au împlinit 20 de ani de la moartea Prințesei Diana, în urma unui accident de maşină. Romfilatelia a comemorat tragica dispariţie a Prinţesei printr-o emisiune de mărci poştale intitulată „Prințesa Diana, in memoriam, 20 de ani”, ce reprezintă un supratipar al emisiunii „Diana – Prinţesă de Wales” din anul 1999. Au fost supratipărite 4.500 de blocuri de câte 4 timbre, având valoarea nominală de 32 de lei. Emisiunea mai cuprinde un plic prima zi.

Blocul de patru timbre al emisiunii

Plicul prima zi al emisiunii

Ștampila prima zi

“Prinţesa inimilor” sau „prinţesa poporului”, aşa cum au denumit-o britanicii, Diana a intrat în istorie atât prin bunătatea și graţia sa, cât şi prin destinul ei tragic. S-a născut la 1 iulie 1961, la Park House, Sandringham, Norfolk, în casa pe care părinţii săi au închiriat-o pe moşia reginei Elisabeta a II-a. După ce tatăl său a dobândit titlul de conte, în 1975, Diana a devenit cunoscută drept Lady Diana Spencer. La numai 20 de ani, a devenit soţia prinţului moştenitor al Marii Britanii, Charles, în vârstă de 33 de ani. Nunta secolului, aşa cum a fost denumită, la vremea respectivă, ceremonia de căsătorie a celor doi, a avut loc la 29 iulie 1981 în Catedrala St Paul. Trei ani mai târziu, Diana era mamă a doi copii, prinţii William şi Henry. Prin atitudinea şi comportamentul ei, tânăra prinţesă a câştigat simpatia britanicilor şi a lumii întregi.

Diana a devenit însă, treptat, nefericită din cauza lipsei de afecţiune a prinţului Charles, iar problemele cuplului au fost mediatizate intens. În august 1996, Diana şi Charles au divorţat, iar ea a primit titlul de prinţesă de Wales, renunţând la cel de "alteţă regală". După despărţirea oficială de Charles (1992), Diana a continuat să promoveze numeroase acţiuni umanitare, cum ar fi activitatatea pentru Crucea Roșie, sprijinirea bolnavilor de SIDA şi campania împotriva minelor anti-personal atrăgând şi mai mult dragostea oamenilor. De altfel, interesul Dianei pentru minele terestre au influențat semnarea, imediat dupa moartea ei, a Tratatului de la Ottawa de interzicere a folosirii minelor anti-personal.

„Prinţesa inimilor” şi-a încheiat viaţa, în mod tragic, la numai 36 de ani.

Ilustrate maxime reprezentând-o pe Prințesa Diana realizate cu timbrele și ștampila prima zi ale acestei emisiuni.

 

 

Să auzim de bine!

Alex M

Ilustrate maxime la aniversarea Muzeului Național al Literaturii Române

Muzeul Național al Literaturii Române a fost înființat la 1 iunie 1957 de criticul şi istoricul literar Dumitru Panaitescu - Perpessicius. La început, muzeul a funcționat într-o clădire din șoseaua Kiseleff, iar între anii 1964 - 1966 în fosta casă a lui Mihail Sadoveanu din strada Muzeul Zambaccian. Din 1967 a primit ca sediu Casa Krețulescu, pe Bulevardul Dacia, iar în anul 2014 muzeul a fost evacuat, în urma unui proces de retrocedare a imobilului respectiv, fiind mutat provizoriu în spații de depozitare aflate în clădirea Casei Presei Libere. La 21 martie 2017, de Ziua Mondială a Poeziei, a fost inaugurat noul sediu al Muzeului Naţional al Literaturii Române, într-o clădire situată pe strada Nicolae Crețulescu, la numărul 8, în centrul Capitalei. Potrivit sitului  http://www.descopera.ro,  academicianul Eugen Simion a subliniat, în alocuțiunea rostită cu acest prilej, că actualul amplasament al muzeului se găseşte în apropierea locului unde s-a aflat casa în care Slavici l-a găzduit pe Eminescu, este aproape de locul fostei case a lui Titu Maiorescu și în vecinătatea reşedinţei lui Radu Gyr, a lui Geo Bogza şi a lui Nichita Stănescu.

Muzeul Național al Literaturii Române deține peste 300.000 de manuscrise, cărți vechi și rare, documente istorico-literare, obiecte personale și piese de mobilier care au aparținut scriitorilor români, obiecte de artă plastică (pictură, grafică, sculptură), periodice, fotografii și înregistrări audio-video. Informații mai multe puteți afla accesând pagina de internet  a muzeului.

La aniversarea a 60 de ani de la înființarea Muzeului Național al Literaturii Române, Romfilatelia a pus în circulație, la 17 mai 2017, o emisiune de mărci poștale și un întreg poștal. Seria este alcătuită dintr-un timbru și o coliță dantelată, având valorile nominale de 8 și, respectiv, 16 lei. Pe marca poștală este reprezentat fondatorul muzeului, Perpessicius, iar pe timbrul coliței dantelate se află sigla muzeului. Puteți afla detalii consultând fișa emisiunii.

Cu acest prilej am realizat trei ilustrate maxime, folosind:  

- timbrul emisiunii și cel al coliței dantelate;

- ștampila prima zi, care a funcționat la OP București 37;  

- cărțile poștale ilustrate tipărite la FullColor, București. 
De asemenea, am francat întregul poștal, cod 017/2017 cu timbrul emisiunii și l-am obliterat cu ștampila prima zi, obținând un plic prima zi, dar și un „întreg poștal maxim”.                                              

1. Ilustrată maximă „Perpessicius - Dumitru S. Panaitescu”.

Perpessicius (pseudonimul lui Dimitrie S. Panaitescu), poet, critic și istoric literar  s-a născut la 21 octombrie 1891, la Brăila. Școala primară și cursurile liceale le-a urmat în orașul natal. După absolvirea liceului, în 1910, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, luându-și licența în filologie romanică în 1914. 
A debutat în presă cu schița „Omida. Din lumea celor care se târăsc.”, semnată Victor Pribeagu. A folosit pseudonimul „Perpessicius” începând cu 1915, în revista „Cronica”. 
La intrarea României în război, a fost mobilizat și trimis pe frontul din Dobrogea. In octombrie 1916 a fost grav rănit și şi-a pierdut mâna dreaptă din antebraţ. După război, a fost profesor de limba română la licee din Arad, Tg. Mureș, Brăila. În perioada 1929 – 1951 a predat la Liceul „Matei Basarab” din București. 
De asemenea, a desfășurat o bogată activitate gazetărească materializată prin colaborări la principalele publicaţii ale vremii: „Universul literar”, „Ideea europeană”, „Gândirea”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „Spre ziuă”, „Cugetul românesc” și altele. Între 1934 și 1938 a deținut cronica literară la ''Radio București''.

Perpessicius s-a dedicat, începând din 1933, studiului manuscriselor lui Mihai Eminescu rezultând ediția critică a operei marelui poet, în șase volume monumentale publicate în perioada 1939 - 1963. Pentru această lucrare a primit, în 1954, Premiul de Stat. Un an mai târziu a devenit membru titular al Academiei Române și a fost numit, Directorul Bibliotecii Academiei Române (1955-1971). A întemeiat şi condus Muzeul Literaturii Române (1957-1971). A murit la București, la 29 martie 1971.

Ilustrată maximă „Perpessicius-Dumitru S. Panaitescu

Ilustrată maximă „Perpessicius-Dumitru S. Panaitescu, verso

2. Ilustrată maximă „Sigla Muzeului Național al Literaturii Române”, realizată cu timbrul emisiunii.

Ilustrată maximă „Sigla MNLR”(timbrul emisiunii)

3. Ilustrată maximă „Sigla Muzeului Național al Literaturii Române”, realizată cu timbrul coliței dantelate.

Ilustrată maximă „Sigla MNLR” (timbrul coliței dantelate)

Ilustrată maximă „Sigla MNLR” (timbrul coliței dantelate), verso

NOTĂ: Pe ilustratele reprezentând sigla muzeului ștampilele aplicate sunt mai șterse pe unele porțiuni din cauza calității mediocre a fotografiei.

4. Întreg poștal maxim și plicul prima zi, cod 017/2017. 

Imaginea principală de pe plic ilustrează actualul sediu al Muzeului Național al Literaturii Române. Se remarcă frumoasa concordanță de imagine realizată cu logoul muzeului, care este reprezentat pe: plic, marca fixă, timbrul emisiunii lipit pe plic și ștampila prima zi.

Întreg poștal maxim, cod 017/2017

Să auzim de bine!

Alex M

Palatul Culturii din Iași pe ilustrate maxime

Prima emisiune de mărci poștale a acestui an a fost introdusă în circulație la 10 ianuarie și se intitulează Palatul Culturii din Iași. Seria se compune din patru timbre, cu valoarea nominală totală de 27,70 lei, machetate în coli de 20 de bucăți + 1 vinietă și în minicoli de 5 timbre + 1 vinietă. Mărcile poștale reprezintă:

-          Fațada Palatului Culturii (val. 2,20 lei);

-          Sala Voievozilor (val. 2,50 lei);

-          Sala Henri Coandă (val. 8 lei);

-          Clădirea Palatului Culturii (val. 15 lei).

De asemenea s-au editat și două plicuri prima zi, puse în vânzare la prețul speculativ de 61de lei. Puteți afla mai multe despre această emisiune dacă dați clic aici.

Palatul Culturii din Iași este o clădire - monument istoric - devenită simbol al orașului, construită în perioada 1906 - 1925 după planurile arhitectului român I.D. Berindei. Între anii 1806 - 1812, prințul Alexandru Moruzi ridicase în zona respectivă un impunător palat în stil neoclasic. După Unirea de la 1859 și stabilirea Capitalei la București, Palatul Domnesc a devenit Palat Administrativ. Mai multe incendii de la sfârșitul sec. al XIX-lea au afectat grav clădirea și, ca urmare, în anul 1904 s-a luat decizia demolării ei și construcției unui nou edificiu. . Întreruptă în timpul Primului Război Mondial, construcția noului palat s-a prelungit, fiind finalizată la 11 octombrie 1925. Palatul a fost inaugurat în anul 1926 de către regele Ferdinand al României  și a servit drept Palat Administrativ și de Justiție până în 1955, când a fost destinat găzduirii unora din cele mai de seamă instituții culturale ale orașului Iași, reunite astăzi sub denumirea de Complexul Național Muzeal „Moldova”. În ultimul deceniu, Palatul Culturii a făcut subiectul unui amplu proces de restaurare, finalizat în ianuarie 2016. În data de 27 aprilie 2016, Palatul Culturii a fost redeschis publicului larg, cele patru muzee care își au sediul aici inaugurând, fiecare, expoziții temporare ce pun în valoare doar o parte din colecțiile muzeale.

Ștampila prima zi a acestei emisiuni s-a putut aplica la Oficiul Poștal Iași 1. Pentru a realiza ilustrate maxime, folosind  timbrele emisiunii și ștampila prima zi, am primit sprijinul total al domnului Florin Patapie-Raicu, din Iași, care a făcut eforturi mari pentru a procura cărțile poștale ilustrate necesare și pentru a le oblitera în timpul extrem de scurt avut la dispoziție. Până la urmă a ieșit un lucru foarte bun și îi mulțumesc din toată inima pentru aceasta! 

Iată câteva ilustrate maxime, din cele primite de la domnul Patapie acum câteva zile.

1. Clădirea Palatului Culturii.

Stilul palatului e neogotic, cu detalii ornamentale, avînd elemente heraldice în exterior. Aripile cu ieșindurile semicirculare au fost retrase și împodobite la fronton cu statui de arcași ce stau de strajă, iar pe laterale s-au construit două intrări sub forma unor turnuri boltite. Intrarea în palat se face printr-un turn donjon mare, cu creneluri și firide dominate de o acvilă cu aripile desfăcute. Palatul s-a impus prin dimensiunile sale remarcabile. Astfel, turnul central al clădirii, care atinge 55 de metri înălțime, făcea ca Palatul să fie considerat în epocă cea mai înaltă clădire din oraș cu o amprentă la sol de 7.330 mp și o suprafață desfășurată de 34.236, 35 mp. Dincolo de arhitectură, ceasornicul din turnul Palatului Culturii a contribuit în mod deosebit la faima clădirii. Despre acesta am scris mai multe aici.

Ilustrată maximă „Palatul Culturii noaptea”
MP: 2,20 lei; CPI: Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași

Ilustrată maximă „Clădirea Palatului Culturii”
MP: 15,00 lei

Ilustrată maximă „Clădirea Palatului Culturii” - verso
MP: 15,00 lei

2. Sala Voievozilor, situată la etaj, este cea mai frumoasă şi monumentală încăpere a palatului, fiind ornamentată distinct de celelalte încăperi. Numele sălii se datorează unei celebre galerii de portrete ale domnilor Moldovei, precedaţi de strămoşii daci şi romani ai poporului român, respectiv Decebal, Traian şi Aurelian, trecând apoi la întemeietorii statului medieval şi continuând seria conducătorilor acestui teritoriu până la regele Carol al II-lea. În zona de vest a sălii se află un monumental şemineu de marmură, decorat cu un basorelief care reprezintă un „Arbore istoric”, împodobit cu portretele celor mai însemnaţi domni ai Moldovei, în vârful căruia tronează portretul regelui Ferdinand. 

Ilustrată maximă „Sala Voievozilor”
MP: 8,00 lei

Ilustrată maximă „Sala Voievozilor” - verso
MP: 8,00 lei

3. În perioada în care edificiul din Iaşi a fost Palat de Justiţie şi Administraţie, Sala „Henri Coandă” era destinată Curții cu Juri. Amplasarea centrală și decoraţiunile speciale subliniază însemnătatea deosebită a încăperii. Stucaturile din partea de sus a sălii sunt opera sculptorului Casei Regale, Emil Wilhelm August Becker. Arhitectul I. D. Berindei, care prezida Societatea Produselor Tehnice „H. Coandă” din Bucureşti, a cerut „găsirea” unui material mai ieftin care să imite textura şi sunetul lemnului de stejar. Acest material a fost inventat de Henri Coandă (numit bois-ciment de celebrul inventator) şi este întâlnit în mai multe săli din Palat. Totodată, de remarcat este şi faptul că sursa de inspiraţie în realizarea tavanului acestei săli  a fost  Westminster Hall din Londra. Intrarea în sala „Henri Coandă” este străjuită de două socluri rămase astăzi fără busturile inițiale. Acestea păstrează încă inscripționate numele foștilor miniștri de justiție Matei B. Cantacuzino (1855-1926) şi Gheorghe Mârzescu (1834-1901). Cele două busturi erau puse în valoare de fundaluri fastuoase, realizate din „mozaic bizantin”. Acest element arată că, probabil, inițial cele două socluri erau destinate unor busturi regale, idee la care s-a renunțat pe parcurs. În perioada comunistă cele două busturi au fost înlăturate, ambele personaje fiind indezirabile regimului. Bustul lui Matei Cantacuzino realizat de R. Hette, în 1925, se află astăzi în amfiteatrul ce îi poartă numele din cadrul Facultății de Drept din Iași. Bustul lui Gheorghe Mârzescu nu a mai fost găsit.

Ilustrată maximă „Sala Henri Coandă”
MP: 2,50 lei; CPI: Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași

Surse: http://palatulculturii.ro/palatul-culturii-iasi

          https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Culturii_din_Ia%C8%99i

Să auzim de bine!

Alex M

La anul şi la mulţi ani!

Tradiţiile româneşti de Anul Nou sunt subiectul unei emisiuni de mărci poştale pusă în circulaţie la data de 21 decembrie a.c. Pe cele patru timbre ale seriei sunt prezentate o parte din obiceiurile populare ale sfârşitului de an la români, astfel:

            - Pluguşorul, pe marca poştală de 2,20 lei;

            - Mersul cu buhaiul, pe timbrul de 2,50 lei;

            - Jocul Ursului, pe valoarea de 8 lei;

            - Jocul Caprei, pe marca de 15 lei.

Detalii despre întreaga emisiune găsiţi aici.

Folosind timbrele acestei emisiuni şi ştampila prima zi, aplicată la OP Bucureşti 37, am realizat mai multe ilustrate maxime.

1. Ilustrată maximă „Cu plugul”. Cartea poştală ilustrată este tipărită de Editura Librăriei SOCEC & Co.

Urarea cu plugul, plugușorul cum i se mai spune în popor, este un străvechi obicei agrar practicat de români cu prilejul Anului Nou. Cu adânci rădăcini în spiritualitatea româneasca, pluguşorul este o colindă declamată, având ca subiect munca depusă pentru obţinerea pâinii. Plugul, ornat cu hârtie colorată, panglici, şervete şi flori, pe care se punea şi un brad, era nelipsit în acest colind.

Ilustrată maximă „Cu plugul”
Cartea poştală ilustrată este tipărită de Editura Librăriei SOCEC & Co.

Ilustrată maximă „Cu plugul” - verso

2. Ilustrată maximă „Cu buhaiul”

Colindul cu buhaiul este un obicei agrar structurat după modelul colindelor cântate de Anul Nou. În conştiinţa populară este, de foarte multe ori, sinonim cu Pluguşorul. Buhaiul este o mică tobă din lemn, cu piele de oaie la un capăt, bine întinsă pe circumferinţă, din centrul căreia atârnă o coamă lungă din fire de păr de cal sau chiar o simplă sârmă. Cu acest instrument muzical popular se imită răgetul taurului, străveche divinate agrară. 

Ilustrată maximă „Cu buhaiul” 

Ilustrată maximă „Cu buhaiul” - verso

3. Ilustrată maximă „Umblatul cu ursul”

Jocul urșilor este un obicei arhaic care se practică în ajunul Anului Nou, îndeosebi în Moldova, și constă în interpretarea unui ritual de către o ceată de urători. Aceasta este alcătuită din ursari, persoane deghizate în urs, fluierari şi toboșari, fiecare dintre ei interpretând un anume rol. In trecut, țiganii ursari foloseau pentru colindat urși reali, crescuți și dresați în acest scop.

Ilustrată maximă „Umblatul cu ursul”

4. Ilustrată maximă „Jocul Caprei”

Mersul cu Capra, (Dansul Caprei sau Jocul Caprei) este un obicei ce se ţine între Crăciun şi Anul Nou. Capra este cunoscută, în funcţie de zona etnografică, sub nume diferite: Bouriţă, Turcă, Cerb, Brezaie, Malanca. Ea se compune din „clonţ” – cap lucrat din lemn, cu maxilarul inferior mobil pentru a „clămpăni” şi „coarne” bogat împodobite cu oglinzi, mărgele, ciucuri coloraţi, panglici multicolore, clopoţei, zurgălăi şi blană de capră sau de iepure. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, bogăția recoltelor – invocat şi evocat de boabele care se aruncă de gazdă peste cortegiul „caprei”.

Ilustrată maximă „Jocul Caprei”

Surse de informare: [1], [2], [3], [4].

LA MULŢI ANI 2017!

Cu drag,

Alex M

Centenarul artileriei şi rachetelor antiaeriene

Astăzi, 19 septembrie 2016, a apărut emisiunea poştală dedicată sărbătoririi Centenerului Artilerie şi Rachetelor Antiaeriene. Sentimental sunt legat de acest eveniment, eu fiind ofiţer de artilerie şi rachete antiaeriene, acum în retragere (fără obligaţii militare, potrivit legii).

În Armata Română, primele structuri specializate în lupta contra aeronavelor au fost înfiinţate în anul 1916, ceea ce a consemnat, în mod firesc, apariţia artileriei antiaeriene ca gen de armă de sine stătător. Acest moment a fost concretizat la 15 august 1916, prin înfiinţarea Corpului Apărării Antiaeriene, aflat în subordinea Cetăţii Bucureşti şi încadrat cu ofiţeri, subofiţeri şi trupă de artilerie de fortificaţii, având în dotare tunuri terestre, adaptate pentru trageri antiaeriene de către coloneii Burileanu şi Negrei. Mai târziu, la 19 septembrie 1916, pe timpul executării manevrei de la Flămânda de către Armata a 3-a, a fost doborât primul avion inamic de către o subunitate cu tunuri antiaeriene propriu-zise (calibru 75 mm Deport), şi nu cu tunuri terestre adaptate.

Aşadar, cele două zile ale anului 1916, 15 august şi 19 septembrie, sunt date de referinţă pentru începutul artileriei şi rachetelor antiaeriene. Alegerea lui 19 septembrie ca zi a acestei arme este oarecum subiectivă, mai ales că în primii ani după anul 1990 se hotărâse ca data aniversară să fie 15 august, când se sărbătoreşte, însă, şi Ziua Marinei Militare, eveniment mult mai mediatizat. Pentru a se evita “concurenţa”, Ziua Artileriei şi Rachetelor Antiaeriene s-a stabilit a fi 19 septembrie.

Emisiunea se compune dintr-o marcă poştală cu valoarea nominală de 5 lei, machetată în coli de 32 de timbre şi minicoli de 6 timbre + 4 viniete + 2 tabsuri. A fost editat şi un plic prima zi ce se comercializează cu 20 de lei. Speculatorul Romfilatelia nu se dezminte! 

Minicoala de 6 timbre + 4 viniete + 2 tabsuri

Folosind timbrul aniversar şi ştampila prima zi am realizat mai multe ilustrate maxime. Cărţile poştale ilustrate le-am tipărit la FullColor, Bucureşti.

1. Ilustrată maximă “Racheta antiaeriană HAWK”.

Sistemele de rachete sol-aer cu bătaie medie HAWK (Homing All the Way Killer) asigură apărarea aeriană cu baza la sol a unor obiective importante împotriva atacurilor avioanelor pilotate şi fără pilot, a rachetelor de croazieră şi a altor vehicule aeriene ce evoluează la înălţimi mici şi medii. Ele au şi capacitatea de apărare împotriva rachetelor balistice tactice, fiind integrate cu sisteme de tip Patriot modernizate şi cu radare performante. Rachetele au configuraţie aerodinamică tip săgeată, cu aripi delta şi cârme-eleroane dreptunghiulare.

Ilustrată maximă “Racheta antiaeriană HAWK”

2. Ilustrată maximă “Racheta antiaeriană VOLHOV”.

Sistemul S-75 M3 „Volhov” este destinat apărării aeriene cu baza la sol împotriva atacurilor cu avioane, rachete cu aripi, aerostate automate în derivă şi cu alte tipuri de ţinte aeriene, în orice condiţii meteo, de timp şi anotimp. În unele cazuri poate fi folosit pentru nimicirea ţintelor terestre sau de la suprafaţa apei. Sistemul este dotat cu radar propriu de cercetare a spaţiului aerian, conjugat cu un radioaltimetru şi radar pentru teledirijarea rachetelor prin comenzi radio. În cazul prezenţei bruiajului, dirijarea rachetei la ţintă se poate face şi vizual, cu ajutorul unui sistem de televiziune. 

Ilustrată maximă “Racheta antiaeriană VOLHOV”

Ilustrată maximă “Racheta antiaeriană VOLHOV” - verso

 3. Ilustrată maximă “Insigna corespunzătoare titlului de specialist de clasă”.
Titlul de “specialist de clasă” se obţine în urma unor verificări periodice a nivelului de pregătire profesională, iar militarii care îndeplinesc baremele sunt declaraţi specialişti de clasă (1,2,sau3) şi distinşi cu insigna corespunzătoare. Insigna are culoarea bleu şi ca imagine două rachete şi un tun, suprapuse pe un ecran cu trei cercuri concentrice. Rachetele sunt încrucişate la 90 grade, iar tunul este pe diametrul ecranului, pe verticală.

Ilustrată maximă “Insigna corespunzătoare titlului
de specialist de clasă”

Surse: http://www.roaf.ro/  şi http://forter.ro/

(((((())))))

Cu acest prilej am realizat şi un plic prima zi. 

Să auzim de bine!

Alex M