1. Seria dedicată aniversărilor legate de O.N.U., denumită "70 de ani de la înfiinţarea ONU, 60 de ani de la aderarea României la ONU". Detalii puteţi vedea în acest document.
În ultimele luni ale celui de-al doilea război mondial, la Conferința de la Ialta (februarie 1945), a fost hotărâtă convocarea, la San Francisco, a unei Conferințe de constituire a ONU. Aceasta și-a deschis lucrările la 25 aprilie 1945, cu participarea reprezentanților a 50 de state, iar la 26 iunie reuniunea a adoptat textul definitiv al Cartei ONU. Polonia, care nu participase la Conferinţă, a semnat şi ea Carta fiind astfel cel de-al 51-lea membru fondator. Astfel s-a născut Organizaţia Naţiunilor Unite, iar după ce numărul necesar de state a ratificat tratatul, Carta a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945, dată devenită, de atunci, Ziua Națiunilor Unite.
Dorința României de a face parte din ONU a fost exprimată, oficial, încă din 13 august 1946, în timpul Conferinței de Pace de la Paris, când Gheorghe Tătărescu, ministrul Afacerilor Străine și șef al delegației române, a declarat ferm că țara noastră "înțelege să aducă fără întârziere adeziunea ei totală la principiile Cartei Națiunilor Unite, principii pe care ea le-a și tradus în fapt". Al doilea moment semnificativ s-a înregistrat la 9 iulie 1947 (după semnarea Tratatului de Pace cu România), când guvernul de la București a adresat Secretarului General o scrisoare prin care cerea admiterea României în ONU. Cereri similare aveau să fie remise, de partea română, la 12 octombrie și 9 noiembrie 1948, precum și la 25 septembrie 1954. Din păcate, contextul mondial, dominat de desfășurarea Războiului Rece, a blocat aderarea României și a altor state la ONU. Abia la 14 decembrie 1955, Adunarea Generală a ONU a decis, prin Rezoluția nr. 995 (X), primirea României, alături de alte 15 state, în organizația mondială. Celelalte 15 state sunt: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordania, Irlanda, Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia şi Sri Lanka.
Ilustratele
maxime sunt obliterate cu ştampila prima zi, iar tipărirea cărţilor poştale s-a
făcut la FullColor, Bucureşti.
Ilustrată maximă "70 de ani de la fondarea ONU" |
Ilustrată maximă "70 de ani de la fondarea ONU"-verso |
Ilustrată maximă "60 de ani de la aderarea Românie la ONU" |
2. Emisiunea comună cu Brazilia ce are ca temă personajul biblic „Eva” reprezentat în două viziuni sculpturale. Clic aici pentru detalii.
Marca poştală cu
valoarea nominală de 1,00 leu prezintă sculptura „Eva”, o lucrare din bronz,
realizată in anii '30 de sculptorul român Gheorghe Leonida şi aflată în
patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României.
Gheorghe Leonida
s-a născut la Galaţi, în 1892 (1893, după alte surse), fiind penultimul dintre
cei unsprezece copii ai unei familii celebre. Gheorghe Leonida a fost fratele
inginerului român Dimitrie Leonida şi al primei femei inginer din lume, Elisa
Leonida Zamfirescu. Întrucât tatăl său, ofiţer de carieră, a fost nevoit să
plece din Galaţi, Gheorghe Leonida a absolvit liceul la Bucureşti, unde apoi a
urmat Conservatorul de Arte Frumoase, secţia sculptură. A debutat la un salon
naţional, în anul 1915. După Primul Război Mondial şi-a continuat studiile în
Italia, iar în anul 1925 s-a mutat la
Paris. Recunoaşterea în lumea artei i-a venit odată cu lucrarea „Reveil”, un
nud expus la Saloanele de Artă de la Roma şi Paris. Lucrările lui Gheorghe
Leonida au fost apreciate de suveranii României, astfel încât acesta a devenit
unul dintre sculptorii oficiali ai Casei Regale. A intrat, însă,
în istorie, atunci când a fost cooptat de mentorului său, Paul Landowski, în
echipa care a realizat statuia Cristos Mântuitorul (Cristo Redentor) de la Rio,
fiind angajat să sculpteze capul Mântuitorului. Începută în 1926, întreaga
lucrare a fost finalizată în 1931 şi a devenit în timp un adevărat simbol al
Americii Latine. Cu o înălţime totală de 38 de metri (numai capul are 3,75
metri) şi o greutate de 1.145 de tone, Cristo Redentor este considerată una
dintre minunile lumii moderne. Întors în România, Gheorghe Leonida a continuat
să sculpteze. A murit în primăvara anului 1942, căzând de pe acoperișul casei
familiei sale din București, în timp ce culegea flori de tei. Lucrările sale sunt
expuse, cele mai multe, la Castelul Bran şi Muzeul Național de Artă, dar și în
alte muzee din București.
Ilustratele
maxime sunt obliterate cu ştampila prima zi, iar tipărirea cărţilor poştale s-a
făcut la FullColor, Bucureşti.
Ilustrată maximă "Eva", sculptură de Gh. Leonida |
Ilustrată maximă "Eva",-detaliu al sculpturii lui Gh. Leonida |
Să auzim de bine!
Alex M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu